Pe facebook: Piata nu-i decat mana nevazuta a jucatorilor puternici

duminică, 1 iulie 2018

Piata nu-i decat mana nevazuta a jucatorilor puternici

Flavius Chircu shared a post.

May 20

La urma se pune punctul pe "i", piata nu-i decat mana nevazuta a jucatorilor puternici.

Andrei Mocearov

May 19

Reforma zonei euro - o parodie periculoasă

Reforma zonei euro asa cum se conturează până acum se concentrează pe "disciplina de piață", adică disciplinarea fiscală a guvernelor de către piete. Este una dintre propunerile principale ale celor 14 economiști germani si francezi apropiați de cercurile puterii din Germania si Franta.

Nu toți economiștii sunt însă de acord cu acest concept.

Iata ce spune Peter Bofinger, profesor de politica monetară și economie internationala la Universitatea din Wuerzburg si membru al Consiliului german de experți economici:

Ar trebui să ne întrebăm daca "disciplina de piata" este un concept adecvat pentru zona euro.

In contextul uniunii monetare disciplina de piata implica ca piețelor li se atribuie rolul de disciplinare a statelor. Acest lucru inversează complet relația tradițională intre state si piețe.

In trecut, exista un consens intre economiști conform căruia piețele trebuie să fie sub controlul guvernelor. Disciplina de piata înseamnă că guvernele sunt sub controlul piețelor.

Este un concept discutabil mai ales in circumstanțele în care piețele financiare sunt dominate de jucători puternici ca Goldman Sachs si Blackrock.

Comment

Seen by 42

6You, Gheorghe Gradinaru, Alexandru Botu and 3 others

Comments

Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/constantin.balasoiu/posts/1783545938397883Manage

Constantin Balasoiu

May 19

A crescut brutul dar a scăzut net ul. Salariile cresc, banii sunt mai puțini.
Transferarea poverii fiscale asupra muncii e nici mai mult nici mai puțin consecința ultimă a privilegierii capitalului derivată dintr o înțelegere neoclasică a productivității muncii. E teoria care se predă prin facultăți
Nici în afara lor nu se face altceva, by the way. La liceu de ex se fac cursuri de antreprenoriat, iar economia e un soi de doctrină a capitalismului. Comuniștii erau bieți copii. Dacă nu se grăbeau, aveau sigur de învățat de la ăștia
Pe scurt aceeași înțelegere a economiei cu doi versanți principali, antreprenorul și consumatorul. Munca cam pe nicăieri (în funcția de producție apare ca o formă de capital dar mult mai slab, nu întâmplător productivitatea totală a factorilor e oficial explicată ca erori de măsurare a capitalului fizic și/ sau nivel tehnologic).
Asta când afacerile sar cu 30% sau mai mult în fiecare an, mediul de afaceri se îmbunătățește, forbes de ex ne plasa cu trei trepte înaintea Bulgariei în clasamentul 2018 etc
Stânga clasică i a opus capitalului în epocă munca atunci când a descris bogăția capitalistă ca acumulare de muncă neplătită sau plusvaloare. Nu știu dacă n ar fi nevoie să revenim la o idee asemănătoare, care în teoria economică face obiectul cercetărilor endogene, care mai departe pun accentul pe alte forme de capital (intangibile) precum cunoașterea, inovația, capitalul social etc, care mai prezintă și radamente crescătoare pe deasupra, se acordă mai ușor cu nevoia de a deveni sustenabili sau prietenoși față de mediu etc
Ruptă dintr-o conversație

· Reply · Remove Preview · 5w

Alexandru Botu "piata nu-i decat mana nevazuta a jucatorilor puternici.", cam asta am inteles si eu.

Manage

· Reply · 5w

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 1 iulie 2018

Piata nu-i decat mana nevazuta a jucatorilor puternici

Flavius Chircu shared a post.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv