Pe facebook: Conexiuni geostrategice

duminică, 1 iulie 2018

Conexiuni geostrategice

Conexiuni geostrategice – 17 mai 2018

Gabriela Ionita shared a post.

Conexiuni GeostrategiceLike Page

May 17

O ediție cu un invitat de marcă: prof univ dr Stefan Popescu. https://youtu.be/HjQYHlpFtjU

YOUTUBE.COM

CONEXIUNI GEOSTRATEGICE: VASILE ROMAN, GABRIELA IONITA SI STEFAN POPESCU - 11 MAI 2018

Smaranda Dobrescu Multumim, Gabriela Ionita! O emisiune interesanta.
Am retinut cateva idei:
-Denuntarea acordului cu Iranul dezavantajeaza tarile europene, in special Franta si Germania si creaza un nou pol de putere proamerican in Orientul Mijlociu (Arabia Saudita si Israel). Rusia e avantajata din cauza cresterii pretului petrolului.
-In Europa se joaca la mai multe capete dictate de interesele proprii economice ale tarilor. (Franta cu Arabia Saudita au contracte de peste 20 mld. dolari)
-Turcia a descoperit piata ruseasca, exemplu ce poate fi urmat si de alti europeni
-Vizita lui Merkel si Macron recenta in SUA nu a avut succes. Macron care isi doreste intarirea semnificatiei europene a Frantei vorbeste de aliante politico-militare
-Se practica de catre majoritatea statelor europene o politica tranzactionala care pericliteaza echilibrul si unitatea UE. Sunt pe cale de disparitie aliantele monolit fiind inlocuite de aliante cu geometrie variabila.
-In Europa exista cateva nuclee de aliante interne, cum ar fi: V4 la care ar putea adera Austria si chiar Germania, un grup Intermarium in care Polonia se indreapta mai degraba inspre Balcanii de Vest decat spre noi, grupul Franta-Germania, un grup ortodox al sarbilor, romanilor, bulgarilor si grecilor, incipient si nesigur. Tarile catolice au si ele tendinte de apropiere..
-Societatea romaneasca da senzatia ca nu mai joaca nici un rol, diplomatia noastra este lipsita de imagintie si creativitate.
-Noi nu jucam nimic, ne disputam intre noi in sustinerea SUA sau a Germaniei.In acest timp, Dughin zambeste tarilor din estul Europei si vorbeste de o Eurasie care sa fie jumatate occidentala si cealalta jumatate sub influenta rusa (!!)
- In afara de nevoia stringenta de interconectare la nivelul societatii, noi avem nevoie si de un model de tara de urmat. Nu neaparat Franta, dar comportamentul sau de a urmari cu obstinatie sa joace un rol in arena mondiala ar putea fi o cauza de imbratisat.

Gabriela Ionita Mulțumesc frumos pentru sinteza excelentă, dna Smaranda Dobrescu

.Prospectiv A-z .
Foarte interesanta discutia: Se pleaca dela fapte, spuse pe jumate, in cheie corecta politic pana ieri, dar se ajunge cumva a concluzii adevarate.

S-ar putea spune: Care-i problema, domnule, daca stim de unde plecam si suntem de acord cu unde ajungem, ce mai conteaza masinaria deductiei?! La care as raspunde: Conteaza, caci am putea evita locurile comune si odata cu asta 'suprizele' ca cele sugerate de dl. general apropos de parcursul Turciei sau Rusiei in ultimii 10 ani.

SUA vrea sa refaca termenii jocului, EUropenii stiu ca totul e pe final si incearca sa joace la prelungiri de ochii lumii, cand de fapt fiecare vrea sa vanda meciul pentru interesul propriu.

Cei 2 domni se intreaba retoric despre pozitia Romaniei, dar nu fac un pas necesar in a clarifica lucrurile pentru tele/spectatori: In Romania puterile statului sunt controlate din triaje diferite, nu avem de-a face decat cu blocajul generat de designul voit contradictoriu pentru a tine poporul impiedicat.

Dl. Popescu recomanda ca Romania sa adopte pozitia franceza--de a conta in relatiile internationale mai mult decat iti permite punga. Aiurea, Franta inasasi nu mai conteaza ca pe timpul lui de Gaulle--iar gestul patetic al lui Macron de a se ingratia cu Trump arata cat de disperati sunt, nu atat sa preia locul Marii Britanii cum a sugerat dl. Popescu, cat sa contracareze Germania...

Gheorghe Gradinaru Pacat ca nu au acces la posturile cu mai mare audienta

Cornelius Scipio La ce investiție americana in industria de armament românească face referire dl Vasile Roman ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 1 iulie 2018

Conexiuni geostrategice

Gabriela Ionita shared a post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv