Pe facebook: Interesul de a vota

joi, 30 martie 2017

Interesul de a vota

Interesul de a vota – 4martie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

" 34% dintre cei cu vârste între 18 și 35 de ani consideră că ONG-urile trebuie să monitorizeze primăriile, consiliile județene, Guvernul, 35% cred că ONG-urile sunt interfața unor interese financiare și politice, 31% cred că ONG-urile ar trebui să vină cu soluții într-un dialog cu autoritățile. "
Iata un sondaj debusolant, din care reiese ca In grupa de varsta 18-35 ani vor participa la vot doar 30% iar din grupa 35-64 ani, 49% Daca exista acest interes scazut de participare la vot si optiuni politice neclare sau lipsa, cum se face ca atat de multi tineri vor sa schimbe actualul Guvern? Sau protestatarii reprezinta un procent irelevant din populatie ? Ce cauta in strada cei fara optiuni politice? Coruptie exista in toate partidele, in ONG-uri, , etc

SONDAJ. Susținătorii #REZIST refuză VOTUL și critică Guvernul PSD-ALDE

CIADO România a realizat un sondaj între 20 februarie și 3 martie pe județe.

DCNEWS.RO

Preda Mihailescu Coruptie pare sa existe si in alcatuirea unor sondaje, sau nu ?

Smaranda Dobrescu Sigur ca da. In general firmele serioase au programe rulate si verificate. Nu stiu despre aceasta firma nimic.

Smaranda Dobrescu Dar despre dorinta ONG-urilor de a controla cele amintite mai sus s-a tot vorbit.

Andrei Iaver "Cine tipa mai tare, are dreptate!" Dupa acest slogan isi "ghideaza" activitatea "non-guvernamentala", asa zisii apolitici, care, in opinia unui reputat profesor de drept constitutional, "fac politica, mai vartos decat politicienii!"

Ioan Albescu Disraeli, un mare om politic englez spunea că există trei tipuri de minciuni: minciuna simplă, minciuna gogonată și statistica matematică! Nu știu în ce măsură sondajul este mai mult sau mai puțin trucat. Știu însă că după aceste alegeri și după nefericitul moment OU13, încrederea în acest sistem democratic a scăzut substanțial. Mulți care au votat PSD, sau au avut o simpatie pentru PSD au realizat că totul a fost o păcăleală, că recentele promisiuni ale Olguței cu dublarea salariilor sunt măsuri disperate și totodată premisele unei catastrofe financiare, alții care au vrut să voteze opoziția nu au avut pe cine. Cu alte cuvinte, oferta electorală fie e mincinoasă, fie nu există. Există difuz ideea unui control punctual. Nimeni n-a protestat cât PSD a realizat măsuri pentru care de fapt au fost votați. Pe de altă parte iertați-mă, dat între un tip de la mine din Gruiu, căruia alcoolul i-a măcinat mințile și face tot ce-i zice primarul și un tip școlit care cu greu a prins un post la o multinațională, nu mi se pare că trebui să existe egalitate de vot! Existau pe vremuri țări în care numai dacă știai carte puteai vota, adică dacă erai informat.

Smaranda Dobrescu Si mai exista si acum astfel de tari?

Anna Zelinski Credeți că tipul școlit de la multinațională nu face tot ce-i zice șeful? Ca să nu mai spun că aluzia la neștiința de carte a votanților PSD nu are nici un temei.

Smaranda Dobrescu Bogdan Tiberiu Iacob
13 mins ·
"Noi avem acum o masă de tineret care nu iese oricum la vot, dacă și partidele noi care vin o dau în bară, se fute tot. Ar fi super de căcat" (Florin Bădiță, organizator proteste #Rezist - vice.com)

VICE - Original reporting and documentaries on everything that matters…

VICE.COM

Andrei Iaver Limbaj, in spiritul "political correctly". Dezamagitor!

Anna Zelinski Mitul bunăstării și instruirii școlare a protestatarilor ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 30 martie 2017

Interesul de a vota

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv