Pe facebook: Istoria l-a absolvit pe Milosevici

sâmbătă, 27 august 2016

Istoria l-a absolvit pe Milosevici

Istoria l-a absolvit pe Milosevici – 22 iulie 2016

Dinica Roman shared Luciana Bohne's post.

Daca am trait sa-l vedem absolvit pe Slobo, orice e posibil!

Thanks to the liberal humanitarian press for demonizing, vilifying, and virtually killing what appears to have been a man innocent of the crimes for which he was tried and condemned by a US/NATO kangaroo court. And for the citizens who acquiesce to the MSM's lies uncritically, please keep on being liberal imperialists. Your record is impeccable: Saddam was a dictator and violated human rights; ditto for Qaddafi; ditto for Assad; ditto for Yanukovich. How many millions did your cowardice help to kill? Now start barking at Erdogan and help to kill lots of Turk civilians. Way to go: keep killing in name of human rights. You disgust me. Why don't you turn on your own butchers, instead of theirs, you frauds. Which US butcher will you choose to vote for this time?

Hague Tribunal Exonerates Slobodan Milosevic for Bosnia War Crimes

The UN war crimes tribunal has determined that the late Serbian president was not responsible for war crimes committed in Bosnia during the 1992-95 war. The…

SLOBODAN-MILOSEVIC.ORG

Alexandru Botu "Daca am trait sa-l vedem absolvit pe Slobo, orice e posibil!"-citat din Domnul Dinica Roman
Eu as zice ca, istoriceste vorbind, judecatile pripite ori "orientate , din interes" sunt nefundamentate corespunzator. Aparenta "invatare de minte" de mai tarziu nu mai poate schimba mare lucru.

Smaranda Dobrescu Nu intotdeauna imperialistii liberali sunt cei care hotarasc vinovatia si eventual moartea unui conducator, fie el si dictator, fara a judeca faptele in perfecta cunostiinta de cauza. Avem exemple apropiate.

Mihai Ion Turcu Dezmebrarea statelor natiune europene a fost si este o politica a globalizatorilor, insotita, daca se face prin razboi civil, de ce am vazut in Serbia, vedem in Ucraina.Noi am rezistat la doua tentative si includem un conflict inghetat in Transilvania, se adauga acuma situatia critica din jurul Marii Negre, care virtual poate genera pierderea Dobrogei.

Smaranda Dobrescu Cam asa, din pacate..

Draghi Puterity IMHO inseamna doar ca Tribunalul de la Haga incearca sa isi refaca reputatia terfelita in urma judecarii sarbilor, intr-o problema care oricum nu mai produce efecte (Yugoslavia e dezmembrata, Kosovo e recunoscut, sarbii sunt demonizati in constiintza publica, s.a.m.d.). Probabil au nevoie de asta ca sa il judece pe Erdogan dupa ce el va fi prins si livrat tribunalului de catre CIA.

Prospectiv A-z .
De exemplu, familia Milosevici poate in teorie sa ceara despagubiri. Mai departe, Serbia si altii pot pune sub semnul intrebarii temeiurile distrugerii lor.

Mihai Ion Turcu Prospectiv A-z , ...pot dar distrugerea este un fapt consumat.

Prospectiv A-z .
De cate ori Milosevici a fost mentionat public drept intruchiparea RAULUI... De catre aceeasi care AZI continua sa ne trimita atentia de colo-colo.

Gavrila Ch Cred mai degraba ca pentru a-l infunda pe Karadzici, il exonereaza pe Milo. Cine sa mai aiba incredere in judecatori?/ incep sa fie cam peste tot la fel - totul e manipulare politica. Numai dupa ce sunt lasati la vatra le mai revine unora mintea la cap - vezi cazul Carla del Ponti si dezvaluirile teribile despre mutilarea tinerilor sarbi de catre albanezi pentru organe.

Prospectiv A-z .
...cand/daca Ion Iliescu este condamnat, Nicolae Ceausescu va fi exonerat sau invers?

Preda Mihailescu Ei nu, ca aia se spune ca au fost de-ai nostri, de buna voie si neinfluentati de nimeni!

Prospectiv A-z .
Adrian Severin scrie:

Achitarea lui Slobodan Milosevici: act de dreptate sau act de acuzare?

Tribunalul International pentru fosta Iugoslavie a decis dupa ani de proces, ca principalul acuzat, fostul lider sarb Slobodan Milosevici, intre timp decedat in detentie din motive nu prea clare, este nevinovat pentru crimele de razboi din Bosnia.

Pentru mine si cei din cercul meu concluzia tribunalului nu poate fi o surpriza, ci numai faptul ca ea a fost oficilizata prin sentinta acestuia. Cei care trebuiau sa stie ca Milosevici nu a determinat comiterea unor crime in Bosnia ci dimpotriva a contribuit, prin influenta sa asupra sarbilor bosniaci, la curmarea lor, o stiau. Eu unul aveam informatii in acest sens, inclusiv din surse de prima mana.

In 1997, la Iraklion, in Creta, pe atunci inca Presedinte al Serbiei, Slobodan Milosevici mi-a spus intreaga poveste in detalii foarte compromitatoare pentru predicatorii globali ai drepturilor omului. Cativa ani mai tarziu, acea versiune mi-a fost confirmata in cadrul unei discutii destul de aprinse, purtate in caldura altei insule grecesti, Kos, din arhipelagul Dodecanez, de catre un alt protagonist al evenimentelor, Richard Holbrooke

Ceea ce mai stiam era ca multe din evenimentele sangeroase consumate in Bosnia fusesera fie inscenari ale unor forte ascunse, fie pure inventii ale presei, ambele menite sa mobilizeze opinia publica internationala in favoarea interventiei militare externe in conflict. Crime odioase se comisesera cu adevarat si suferintele oamenilor de rand erau reale dar vinovati erau adesea altii decat cei aratati cu degetul.

Nu ca unii vor fi fost ingeri. Intr-un fel sau altul cu totii erau vinovati (nu neaparat penal) dar vinovatiile erau distribuite in realitate cu totul altfel decat se proclama oficial iar apararea drepturilor omului de rand devenise o acoperire pentru promovarea unor interese geopolitice pe cat de nedeclarate pe atat de autentice.

In ziua in care Slobodan Milosevici a fost livrat Tribunalului de la Haga am scris un articol, apreciat atunci ca fiind curajos, in care puneam o intrebare retorica si formulam un avertisment. Intrebarea era de ce democratiile euro-atlantice nu lasa justitiei sarbe onoarea de a-i judeca ea pe liderii sarbi acuzati pentru crime de razboi dar au incredere sa ii lase aceasta sarcina mult mai putin fiabilei justitii irakiene, in cazul lui Saddam Hussein? Avertismentul spunea ca organizatorii procesului trebuiau sa se roage la Dumnezeu ca acuzatul sa nu moara cumva de inima in celula sa, inainte de terminarea procesului.

Nu stiu daca nu s-au rugat sau Dumnezeu nu i-a ajutat, dar Slobodan Milosevici a murit inainte de deznodamantul procedurii judiciare. Acum achitarea, facilitata poate chiar de acest deces care parea ca lasa fara miza procesul penal, nu mai are atat efectul de a-i face dreptate lui Milosevici ci de a-l face martir; pe el si natiunea sarba. Un martirat care va exacerba sentimentele antioccidentale ale sarbilor.

Pe acest fond recunoasterea Kosovo devine si mai problematica iar sanctiunile Occidentului fata de sprijinul Rusiei pentru asa zisele miscari de autodeterminare din Ossetia de Sud, Abhazia sau Crimeea (caci Transnistria a fost de mult uitata), tot mai lipsite de baza morala.

Ironia sortii face ca achitarea lui Slobodan Milosevici sa survina intre omorurile de la Nisa si cele de la Munchen, cam in acelasi timp in care militarii americani erau pusi sub cheie si lasati fara aer conditionat pe aeroportul de la Incirlik. Nu este prilej de bucurie. Nu este nici motiv sa facem cuiva chip cioplit. Nici scuza pentru a conduce masina istoriei cu ochii in oglinda retrovizoare. Este un bun moment insa ca sa reflectam la intelepciunea care spune ca cine seamana vant, culege furtuna.

Mihai Ion Turcu In 1989 am trait experiente asemanatoare menite sa justifice intreventia straina care ar fi condus la ocuparea militara a Romaniei si dezmembrarea ei, totul in legatura cu acreditarea ideii de "genocid" (?) care a fost si acuza in facatura numita procesul Ceausestilor. Fenomenul terorist si diversiunile , simple tehnic dar cu mare efect, plus presa si Radio-TV, au furnizat materia prima.Propaganda in secuime cu efecte in sensul generarii unei incompatibilizari reale intre populatia ungarica din centrul Ropmaniei si statul natiune, este premiza pentru un posibil conflict intern violent care sa genereze secesiunie.

Dinica Roman .
https://www.facebook.com/adrianpaul.iliescu/posts/1056239774413569

Draghi Puterity Remember...

"Ja, jetzt kommts, ich hab nur drauf gewartet: Kriegshetzer - hier spricht ein Kriegshetzer, und Herrn Milosevic schlagt ihr demnächst für den Friedensnobelpreis vor!"

Joshka Fischer

https://www.youtube.com/watch?v=X5XD0K3efSo See Translation

Zeitdokument: Joschka Fischer führt die Grünen in den Krieg gegen Jugoslawien.

YOUTUBE.COM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 27 august 2016

Istoria l-a absolvit pe Milosevici

Dinica Roman shared Luciana Bohne's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv