Ce ati spune tatalui, ce ati spune copilului?

Ce ati spune tatalui, ce ati spune copilului? – 30 iunie 2016

Prospectiv A-z

Ce ati spune tatalui, ce ati spune copilului?
____________________________________________
Patriotism? Aţi spus Anglia?
Ovidiu ŞIMONCA

Băiatul meu, de 11 ani, ar dori să locuiască în Germania („nemţii sînt serioşi şi parolişti") sau în Anglia („şi englezii sînt serioşi şi parolişti, au şi un fotbal frumos, au şi multe echipe în Champions League"). Această exasperare şi această mărturisire izvorîte din naivitatea copilăriei sînt pornite de la două fapte. Prima: am fost nevoiţi, în ultimele trei săptămîni, să mergem frecvent în cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, un cartier răscolit de buldozere (se face metrou, nu ştim în cît timp, totul este întors pe dos, drumul din centru, cu autobuzele sau troleibuzele, depăşeşte o oră, praf, aglomeraţie şi aceleaşi blocuri pe care le întîlneşti oriunde în ţară, din vremea comunismului; cartierul Drumul Taberei, pe anumite porţiuni, nu se deosebeşte cu nimic de cartierele muncitoreşti făcute la grămadă în comunism). Al doilea fapt: meciul României cu Albania. Băiatul meu e microbist şi crede că România nu s-a prezentat cu o echipă naţională la Euro, ci cu un grup de băieţi, care fiţoşi, care umili pînă la dizolvarea personalităţii („cum spune domnul antrenor", „ce decide domnul antrenor" etc.), care nu ştiu să joace, nu ştiu să paseze, nu ştiu să lupte, făcînd figuraţie la Campionatul European de Fotbal.

„De ce să rămîn în România?", mă tot întreabă băiatul meu de 11 ani. Recunosc că întrebarea mă complexează şi mă tulbură. N-am, pînă în acest moment, un răspuns satisfăcător. Aş putea să-i vorbesc despre frumuseţea literaturii române şi să-i citesc cu osîrdie din marii scriitori, aş putea să-i vorbesc de frumuseţile din România, în special din Bucovina, pe care o ştiu bine. Aş putea să-i spun că nicăieri nu sînt cîini cu covrigi în coadă, că nu există o muncă uşoară nicăieri, că trăim într-o lume tot mai agresivă şi tot mai ameninţată, în care nu te simţi în siguranţă.

Cert este că patriotismul este greu de susţinut în faţă unor tineri care ştiu că împlinirea se realizează, dacă se realizează, mergînd departe de casă. În primul rînd, sistemul de învăţămînt nu este cel care să te îndemne să rămîi în România. Începînd cu salariile mizerabile ale profesorilor (ştiu mulţi dascali care îşi suplimentează veniturile dînd meditaţii, pînă la epuizare, pînă le dă sîngele pe nas, pînă cad frînţi) şi terminînd cu lipsa perspectivei unui loc de muncă, învăţămîntul românesc nu este un stimulent pentru tinerii de azi. Oricîţi profesori minunaţi şi dăruiţi ar întîlni în liceu şi în facultate, oricît de bine ar învăţa un elev, frisonul abolvirii – ce-am să (mă) fac la sfîrşitul anilor de studiu? – este unul dintre cele mai îngrijorătoare în societatea noastră. Aşa că tinerii sînt educaţi, chiar în familie, că menirea lor este să se împlinească în afara României. Acasă rămîn părinţii, care devin bunici „de export" pentru copii crescuţi departe de România. Aceşti bunici, la vîrsta senectuţii, iau avioane spre cele mai lungi destinaţii, mergînd „la copii", ba în Europa, ba în Canada şi America.

Nici istoria românilor nu oferă cele mai bune răspunsuri pentru ideea de patriotism. Statul român este unul dintre cele mai tinere din Europa. România apare pe harta lumii după Unirea lui Cuza. Apoi, timp de mai bine de jumătate de secol, se lucrează pentru înfăptuirea României Mari, care se realizează la 1 Decembrie 1918. Şi după aceea? Ce elemente de patriotism luminat s-au produs care să fie date de exemplu tinerilor de azi? Interbelicul n-a fost acea epocă idilică, ci a fost o perioadă cu mari tensiuni şi discrepanţe sociale, cu mari apăsări politice, cu extremisme care au însemnat negarea existenţei unor popoare.

Din comunism, ce exemple de patriotism ai putea să-i dai copilului tău? Că românii erau patrioţi ascultînd Europa Liberă? Că se asculta muzică din Occident? Că se spuneau bancuri cu Bulă şi cu Ceauşescu? Ştiu oameni care sînt mîndri că au lucrat în mari combinate industriale, că au lucrat la Combinatul Siderurgic de la Galaţi, că au lucrat la „Steagul Roşu" din Braşov, că au fost în Orientul Mijlociu la extracţia de petrol din zonă? Spune-i lucrurile acestea copilului tău. Prima întrebare, firească, va fi: dar unde sînt toate acele combinate? Acele exemple de patriotism nu vor fi înţelese. Tot la fel de greu va fi să-i explici că, în comunism, s-a făcut închisoare pentru opiniile tale, că au fost oameni arestaţi, bătuţi, omorîţi dacă crîcneau în faţa liderilor politici ai vremii. E foarte greu să-i spui unui copil că nu puteai să vorbeşti liber, cînd, astăzi, politicieni şi panglicari de tot soiul spun tot ce le vine la gură, într-un dezmăţ verbal fără limite.

Poate că sportul ar fi putut o bună cultivare a patriotismului. Să fii mai bun, să cîştigi corect, să depui efort, să ştii că orice succes te obligă la mai mult, să ştii că Imnul ţării tale există pentru fiecare – şi la începutul partidelor, indiferent de rezultatul final, şi cînd cîştigi o medalie. Şi, spre a fi concret, arată-i copilului tău naţionala de fotbal a României. Lasa-l să-l audă cîteva minute pe Anghel Iordănescu! Spune-i că, la acest Euro (apropo de nemţi şi de englezi care sînt „serioşi şi parolişti"), reprezentaţii României au întîrziat la toate conferinţele de presă, lasă-l să-l audă pe Anghel Iordănescu cum molfăie cuvinte goale despre „abnegaţie", lasă-l să-l atace pe un ziarist pe motiv că „e rău şi n-a realizat nimic în viaţă" (gest jignitor, antrenorul României nu ştie cîte nopţi nedormite are acel jurnalist, cum a ajuns să lucreze la o gazetă scriind „pe bune" despre încrengătura mafiotă din fotbalul românesc).

Apoi, ia-l pe copil cu tine pe stadion. Se va simţi bine înainte, cu lume, suporteri, cîntece şi steaguri. Şi pe urmă, în timpul meciului? Nu, clar, fotbalul românesc nu poate cultiva patriotismul. Tot mai bine e în Anglia, la Liverpool, cu „You'll never walk alone".

Aţi spus Anglia?

 

 

Prospectiv A-z .
lucid 
Doua comentarii:
– perioada interbelica a fost una de aur pentru Romania comparativ cu ce a fost inainte si dupa ea. In interbelic Bucurestiul era un oras mult peste toate capitalele din Balcani, era ultimul avanpost al Occidentului in fatza barbariei asiato-bolsevice. Cultura romaneasca era in interbelic perfect compatibila cu marea cultura vestica – Heidegger avea studenti din Romania, Parisul era bine populat cu mari artisti originari din Romania. Economic in interbelic a aparut marea industrie – uzinele Malaxa cu locomotive si blindate militare, IAR-ul cu avioane performante. Au aparut cladiri moderne de tip vestic – bulevadul Magheru din Bucuresti, cladirea ARO la Brasov, amenajarea Mamaiei cu hotelul REX si cazinoul. Ca au fost tensiuni intre extreme? Aiurea, a fost aceeasi tensiune ca si aceea care creste astazi amenintator: intre o clasa politica si financiar bancara corupta si impanata cu straini si tineretul intelectual care cerea DREPTATE si PATRIOTISM. Se nega existenta unor popoare? Nici vorba – SPUNE CLAR CARUI POPOR I SE NEGA EXISTENTA in Romania interbelica.
In legatura cu ce se poate spune unui copil de 11 ani care se viseaza traitor in vestul european sau american, chiar daca acum inca nu intelege, trebuie sa i se spuna ca IN ORICE ALTA TZARA VA FI INTOTDEAUNA UN METEC. Si o afirm ca unul care a fost in peste 50 de tzari pe cinci continente.

M. Moroianu 
Cel mai greșit ar fi, cred, sǎ-i atribuim reacției copilului valoarea unei judecǎți autonome, diferite de cea a reproducerii involuntare a unor sugestii venite din mediul ambiant.
Copilul a împrumutat ideea emigrǎrii din arsenalul (nu foarte bogat) de idei "originale" și "non-conformiste" ale adulților.
Iar adulții?… Ei bine, la ora actualǎ, ei sunt plictisiți, lipsiți de idealuri (sau de "proiect de țarǎ", cum ar spune Johannis) și mai ales SNOBI. Snobismul îi face sǎ creadǎ cǎ au mai multe afinitǎți cu Occidentul prosper și politic corect decât cu țara sǎracǎ și înapoiatǎ care i-a fǎcut sǎ fie ceea ce sunt.
Şi sǎ se simtǎ reprezentați de filosoful Pleșu, care în dezbaterea de la Ateneu cu prietenul sǎu Adam Michnik (evreu și în același timp patriot polonez) a lǎsat sǎ-i scape ca din întâmplare secretul pe care mulți îl bǎnuiau fǎrǎ sǎ gǎseascǎ luciditatea (sau cinismul) necesare pentru a-l enunța: anume cǎ în România actualǎ nu se mai poate vorbi despre "istorie" sau "patriotism", deoarece noțiunile acestea au fost "compromise de Ceaușescu"!…

PS Nu știu ce pǎrere au alții, dar mie argumentul anti-emigrare al lui Lucid mi se pare numai în aparențǎ mai puțin cinic decât cel pe care-și propune sǎ-l combatǎ. (Conform acestui argument, schimbarea identitǎții etnice este greșitǎ nu fiind o sǎrǎcire "în sine", și nici venind în contradicție cu imperativul categoric al lui Kant, ci numai fiindcǎ îl pune într-o posturǎ incomodǎ pe cel care încearcǎ sǎ tragǎ cele mai radicale concluzii din teoria lui Pleșu și a discipolilor sǎi.)

gabi 
Domnule Simonca, luati-va copilul la plimbare prin Romania eterna: manastirile, cetatile, plajele, muzeele… Nu-l limitati la fotbal pentru ca atunci doar cocalarie de miuta romaneasca va avea in minte – si e pacat de copil!

lucid 
Ca tot e vorba de patriotism. astazi, 28 iunie, se implinesc 75 de ani de la primirea brutalului ultimatum bolsevic care ne-a rapit Basarabia, Bucovina de Nord si Tzinutul Hertzei. Si, din pacate, tot 75 de ani de la abandonarea lasha fara lupta a acestor teritorii la ordinul ticaloasei si coruptei clici a celui mai criminal sef de stat roman – carol al lupeascai.

M. Moroianu iunie 30, 2016 la 9:13 am
Un lucru este sigur: nu românii în ansamblul lor și-au pierdut patriotismul (care continuǎ sǎ trǎiascǎ, într-o formǎ oricât de latentǎ sub crusta superficialǎ a noului conformism al autoderiziunii și autoponegririi), ci pǎtura subțire a intelectualilor însetați de autoafirmare a apreciat greșit consecințele adoptǎrii pripite și iresponsabile a ideologiei antiidentitare și antiromânești sub impactul prǎbușirii neașteptate a dictaturii, urmatǎ de nevroza "despǎrțirii" de toate sechelele, reale sau presupuse, ale acesteia.
*
De unde și despǎrțirea de patriotismul însuși, identificat de la caz la caz, fie cu crimele extremei drepte, fie cu grotescul "național-comunismului" ceaușist, fie în sfârșit cu demagogia paranoicǎ de tip Vadim.
*
Pǎrerea mea este cǎ orice despǎrțire de încremenirea și evazionismul "anticomunismului de salon" ar trebui sǎ înceapǎ cu analiza modului în care exponenții lui au gândit și au pus în practicǎ aceastǎ dimensiune esențialǎ a propriei lor despǎrțiri (oportuniste și plinǎ de narcisism) de moștenirea regimului în a cǎrui eternitate au crezut pânǎ în ultima clipǎ a existenței lui.

 

Draghi Puterity Cand mai creste un pic, sa-l lase sa mearga cateva luni acolo, sa faca un "reality check" (inclusiv mancare, clima, aspectul si eleganta sexului "frumos", s.a.m.d.). Sunt aproape convins ca se va intoarce cu o parere mai buna despre Romania...

 

Mihai Ion Turcu Si nationalismul si patriotismul inainte de a fi "emotii superioare" au inceput prin a fi puternice emotii generate de "a fi sau a nu fi", in razboaie.Toate intrecerile sportive decurg din exercitii militare sau sunt simulacre de razboi.In cultura asteca daca nu gresedc, se practica o specie de joc de echipa cu mingea, cre trebuia trimisa cu piciorul printr-un inel de piatra montat pe un zid, echipa invinsa fiind ucisa. In Africa primitiva litigii intre triburi se rezolvau prin razboi. Pentru desfasurarea razboiului trinurile invecinate intreineau prin munca comuna un teren de razboi. La data convenita pentru razboi, se i9ntrunea o comisie comuna de arbitraj care urma sa judece rezultatul confruntarii. Pe margini se adunau oamenii triburilor pentru a-si sustine razboinicii implicati. Razboinicii preparati prin ritualuri si somptuos impodobiti, inarmati cu arme de razboi, altele decat cele de vanatoare, acelea fiinbd letale,se plasau fata in fata.Urmau demonstratii de intimidare a adevrsarului constand in sarituri artistice, scandari, mimica provocatoare, dupa care cele doua armate se ciocneau in lupta, om contra om. Exista si un oficiu de "cruce rosie internationala" alcatuit din femei batrane cu rolul de a preveni uciderea cuiva. Babele cu imunitate navaleau in campul de lupta spre cel cazut potopind agresorul cu geturi si vorbire persuasiva in sensul de a se potoli si a nu-si ucide adversarul cazut pe care-l si extrageau din arena. La finalul convenit de arbitraj, consiliul de arbitraj decidea cine a castigat si stabilea solutii in favoarea castigatorului, in genere litiigii privind delimitarea terenurilor de vanatoare.Salbatici ..

...

Smaranda Dobrescu In interbelic studentii sau absolventii valorosi primeau burse de obicei in Franta , Germania sau Italia si se intorceau toti in tara Ei reprezentau un element de progres al tarii. Dar, s-a dus epoca aceea. Eu ma apropii de parerea lui Draghi. Sunt doua criterii pe care un copil le poate avea in vedere cand se gandeste sa ia o hotarare: 1 un criteriu rational, adica alcatuirea unei liste cu avantaje si dezavantaje si 2. un criteriu sentimental. Lasi copilul sa plece singur un timp in alta tara(bursa, tabara scolara/universitara sau excursie in grup) Daca acolo s-a simtit stingher, nu si-a gasit locul, i-a fost dor de parinti si de coltul sau de acasa cu carti si calculator, iar cand aterizeaza avionul tresalta de bucurie auzindu-si limba, atunci se poate considera ca avem dovada. Rolul parintilor il vad doar in a-i prezenta copilului diferite aspecte fara pareri personale la un moment cand copilul a dovedit suficienta maturitate si personalitate.