Pe facebook: Ca sa elimini coruptia in politica....legalizeaz-o!

miercuri, 20 iulie 2016

Ca sa elimini coruptia in politica....legalizeaz-o!

Ca sa elimini coruptia in politica... legalizeaz-o! – 30 iunie 2016

Dinica Roman

Ca sa elimini coruptia in politica... legalizeaz-o!

Supreme Court Eliminates Political Corruption! (By Defining It Out of Existence)

Unlike the rest of us, the Supreme Court thinks there are too many restrictions on money in politics, not too few.

THEINTERCEPT.COM

Alexandru Botu Ca si prostitutia, sa devina o stare de fapt!...

Alexandru Botu Statul a ajuns doar scribul care ia nota de nevoile unor lacomi si unor prosti. Toti foarte potenti, ca asa i-a vrut statul!

Preda Mihailescu Eu nu cred ca sunt potenti ca asa i-a vrut statul, asta este cumva o inversare a raporturilor cauzale. Cel mult, pentru ca statul nu a stiut sa se impotriveasca - ceea ce este altceva...

Eugénia Paraschiv Cine-i statul?/plîng statuile, tecile/ecce homo ne toacá/sunetele toacei-s inimitabile/iminenţá oarbá~eminenţá şchioapá.....

Preda Mihailescu Eugénia Paraschiv @ Exact, asta era intrebarea ascunsa in cele de mai sus: potentatii sunt indivizi, cu bani, controland mafii puternice. Statul - cine este? Se schimba, doarme, se gudura - statul nu este o persoana!

Eugénia Paraschiv Ehe, cine-i statu'/mă-ntrebá strîmbu'-sărutul/prin rutul lăcomiei omul priveşte/nu-l mai ţine rostul/nu mai trăieşte.....

Mihai Ion Turcu Sistemul electoral american presupune cheltuieli enorme.Legea permite colecta de fonduri si subventionari. Nu poate fi cienva atat de bogat si atat de nebun incit sa*si cheltuie propria avere pentru a candidat la o functie publica majora. Cine plateste comanda meniul.Avem a face cu o realitate, constata daca bine intelegem, Curtea Suprema, realitate pe care n-o poate schimba admitand ca ar voi. Sofismul ar consta in sustinerea ca una sunt cheltuielile de campanie platite de cei doritori sa promoveze pe cine si ce le este convenabil, si alta alegerea libera democratica care urmeaza aceea fiind garantata de constitutie si observata de pazitorii legii.La dimeniunile SUA si stilul lor electoral, fara bani multi efectiv nu se poate promova un candidat. Deci ?

Preda Mihailescu Trump este o exceptie care confirma regula.

Mihai Ion Turcu Nu distingem daca exceptia este si accident.Daca se finalizeaza insemneaza ca nu este accident.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 20 iulie 2016

Ca sa elimini coruptia in politica....legalizeaz-o!

Dinica Roman

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv