Pe facebook: "Riscam o miscare de 3,5 milioane de refugiati "

miercuri, 9 martie 2016

"Riscam o miscare de 3,5 milioane de refugiati "

„Riscam o miscare de 3,5 milioane de refugiati" – 28 februarie 2016

Smaranda Dobrescu

""Din păcate, problema siriană se înrăutăţeşte, chiar dacă, din nou, noi am avertizat că Assad va trebui să plece de la putere, din cauză că este un lider al unei ţări care a ucis peste 300.000 oameni. Dacă rămâne, aceşti refugiaţi nu se vor întoarce. Nu se vor simţi în siguranţă pentru că el este cel care i-a forţat să îşi părăsească propriile case şi să trăiască în tabere. Familiile lor au murit din cauza bombardamentelor."

Daca ar fi fost doar problema asta cred ca lucrurile s-ar fi rezolvat pana acum..

Ministru turc: Riscăm o mișcare a 3,5 milioane de refugiați

Ministrul turc pentru afaceri europene Volkan Bozkir, fost ambasador al Ankarei la București, afirmă într-un interviu acordat emisiunii „Paşaport diplomatic" de la Digi…

COTIDIANUL.RO

Draghi Puterity Am senzatia ca dupa ce Turciei i s-a inchis conducta de bani provenita din contrabanda cu petrol arab, refugiatii, mai exact oprirea lor, a devenit o noua sursa de venit.

Smaranda Dobrescu Parca au cerut 3 mld. euro Germaniei. Astia cunosc ce e santajul!

Draghi Puterity 3 mld. a fost doar "deschiderea"

Prospectiv A-z .
In sprijinul lui Assad au venit rusii si chinezii. Jocul s-a schimbat, nu mai e primavara araba. Turcii incearca sa umble la PR de cand li s-a spus ca NATO nu le va sterge mainile de sange rusesc.

Doina Nicolescu Refugiatii sirieni reprezinta cca 28% din numarul de refugiati. dece nu se vorbeste de tarile de origine ale restului de refugiati?

Gheorghe Gradinaru Daca finalizarea crizei siriene va include si o recunoastere a unui teritoriu kurd( sub orice forma) Erdogan poate sa plece linistit.

Mihai Ion Turcu Romania trebuie sa ramana ferma pe pozitie - primm in limita capacitatilor strict refugiati sirieni si cu titlu de azil umanitar temporar. Este o tragedie sfasietoare la care nu trebuia sa se ajunga. Cei direct implicati trebuie in gestiunea evolutiilor din zona, in ordinea responsabilitatilor, sa se implice .

Draghi Puterity Ati prins stirea cu Erdogan care a declarat ca "nu comenteaza deciziile justitiei, insa nu o sa respecte decizia de a-i pune in libertate" pe ziaristii care au adus dovezi ca trimitea armament ISIS-ului?

Smaranda Dobrescu Ce coincidenta! Nici la noi Presedintele nu recunoaste decizia privind acea casa..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 9 martie 2016

"Riscam o miscare de 3,5 milioane de refugiati "

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv