Pe facebook: O interpretare keynesiana

miercuri, 9 martie 2016

O interpretare keynesiana

O interpretare keynesiana – 28 februarie 2016

Draghi Puterity

Robert Misik - o critica interesanta a sistemului capitalist acutal, in care el ia in considerare ipoteza conform careia nu neoliberalismul a dus la criza sistemului, ci neoliberalismul incearca sa ascunda criza, si o posibila solutie intr-un sistem hibrid cu trei componente: statul, un sistem cooperativ si solidar (care are germenii in miscarile "do-it-yourself"), si capitalismul privat "clasic". In domeniul energetic el vede viitorul intr-un sistem descentralizat, "peer-to-peer".

Blinder Fleck in der keynesianischen Interpretation

Robert Misik über "Kaputtalismus"

HEISE.DE|DE REINHARD JELLEN

.
Prospectiv A-z Draghi, textul fiind in germana, trebuie sa te cred pe cuvant. Nu mi-e clar totusi ce se vrea P2P in energie. Multe surse variate si dispersate cat mai aproape de consumator?

Draghi Puterity Se poate traduce automat, cu Google Chrome de ex., traducerile automate din germana in engleza sunt de regula foarte bune. Oricum merita incercat, e un interviu f. bun emoticon wink

Un sistem de producere si distribuiere a energiei descentralizat e o treaba inteligenta din multe puncte de vedere.

De ex, intre timp, in Germania, multi cumpara centrale fotovoltaice gata facute, si vand direct curentul la un pretz mai mic decat cel al marilor concerne (cam 19ct/kWh fata de 27ct/kWh), si in aceste conditzii sau rendite de 5-6% pe banii investiti.

Apropo, acum ca Germania incepe sa isi inchida reactoarele nucleare, si concernele ar trebui sa se ocupe de depozitarea deseurilor radioactive, iese la iveala faptul ca energia atomica nu e cea mai ieftina, ci cea mai scumpa forma de producere a energiei.

Niste detalii, aici:

http://www.heise.de/tp/artikel/47/47530/1.html

Der teuerste Strom aller Zeit

Beim Atomstrom galt das Prinzip: Nach uns die Sintflut!

HEISE.DE|DE FRANZ ALT

Prospectiv A-z .
Draghi, iti multumesc ca ai insistat. Inca din prima pagina mi-am adus aminte de ce discutam, cu Smaranda apropos de nepotrivirea stimularii keynesianiste cu momentul--mi-am motivat scepticismul pe faptul ca 'stimularea' este pentru consum si se face pe datorie.

E foarte bine ca oameni destepti de pretutindeni gandesc deja la alternative caci probabil esti familiar si tu cu raspunsul celor investiti in status-qvo: Da, nu-i perfect, dar vino tu cu un design mai bun!

Permite-mi, te rog, sa raman sceptic cu soltuiile hi-tech-energetice ca alternativa la petrol ieftin. In cel mai fericit caz, acestea vor impiedica colapsul, iar autorul este destul de intelept sa gandeasca despre colaps ca una din variantele ce ne asteapta.

" in Germania, multi cumpara centrale fotovoltaice gata facute" Da, dragul meu, dar astea-s produse si cumparate pe paradigma actuala in care un litru de petrol e mai ieftin decat unul de apa minerala. Modelul ar trebui testat in conditii in care petrolul n-ar mai fi si ar trebui incluse si cheltuielile cu service, tot la pretul post-petrol. In sensul asta, este exemplar ca aduci costul energiei nucleare la zi prin incorporarea problemei reziduurilor nucleare.

Draghi Puterity Interesanta si observatia ca atunci cand cresterea in economia reala e prea mica, capitalul se refugiaza in sistemul financiar, care devine sectorul dominant al economiei.

Da si un exemplu simpatic:

Cand cartofii sunt prea scumpi, scade cererea, si astfel se opune cresterii pretului. La produsele financiare (mereu imi vine sa pun gilimele cand scriu produse financiare) se intampla exact invers.

Concluzia lui Misik e ca un sector financiar umflat duce la instabilitatea sistemului. Concluzia mea e ca in cazul asta "mana invizibila" a lui Adam Smith face... lucru manual.

Prospectiv A-z .
Da, remarcasem acele miscari astute ale intelectului, noutatea fiind cresterea cererii de produse financiare. Cred ca mecanismul cauzal este ceva de genul: Cantitatea de bani nou creata (citeste, fara acoperire) fiind in crestere mult mai rapida decat orice forma a economiei reale, duce la aberatii de genul celor enumerate (inegalitate, cresterea speculatiei in defavoarea activitatilor reale etc.). In alte cuvinte, solutia ar putea fi pe cat de simpla, pe atat de ocultata in esafodaje teoretice de genul celui al mainii invizibile care freaca piciorul tocit complet si odinioara de lemn.

Prospectiv A-z .
La scara mult redusa, desi cu atat mai relevanta pentru Romania, recomand a doua oara:https://www.facebook.com/groups/AtelierGP/permalink/1076434345753479/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 9 martie 2016

O interpretare keynesiana

O interpretare keynesiana – 28 februarie 2016

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv