Mesaj pentru Kelemen Hunor, cel indoliat

Mesaj pentru Kelemen Hunor, cel indoliat – 23 octombrie 2017

Vasile Antonie Tămaş's post.

October 23 at 10:53pm

„Mesaj pentru kelemen hunor cel îndoliat

Salut, nimeni! De câte ori ai ocazia, jigneşti ţara care te plăteşte ca să îi batjocoreşti simbolurile şi poporul. Fii atent! M-am născut în Covasna, judeţul căruia tu, inesteticule îndoliat, îi tai pădurile şi îi ştrangulezi investitorii. M-au ţinut la piept toate bătrânele unguroaice din satul Aita Medie. La botezul meu din 1989, 80% din cei prezenţi au fost unguri. Ce oameni minunaţi!

Acum, nu vreau să pomenesc despre copiii nenăscuţi de la Ip şi Trăznea, omorâţi în burta mamei cu baioneta, nici de preoţii ortodocşi spânzuraţi în Ardealul Românesc de către cei pe care tu îi tot evoci, ci despre felul în care tu, Nime-n drum, dai în ţara asta ca mutu-n dobă.

Mă, nimeni, am mai mulţi prieteni unguri decât tine. Ştii de ce? Pentru că la nivelul nostru de jos, al omeniei, ne ajutăm între noi. Am botezat sute de copii unguri, le-am sfinţit casele şi le-am îngropat morţii. Da, oamenii morţi din lipsa medicaţiei şi din cauza faptului că tu, odiosule anti-român şi anti-maghiar, nu ai făcut nimic pentru ei. Te pricepi la fluturat steaguri şi la ocărât popoare. Uită-te la tine, nimeni! Vorbeşti limba română ca portarul de la lagărul din Siberia şi alţi anti-români te-au pus ministru.

Acum, esenţa! Îmi doresc să dispari în ceaţa ne-istoriei, lăsând ungurii omenoşi în pace şi târând după tine şi dobitoacele din UDMR care îţi seamănă leit. Ştiu, ar mai rămâne români de umilit în ţară dar nu vreau să o mai faci tu. Ajunge! Nu eşti cetăţean al României! Eşti doar o viperă mongoloidă care pune venin în pahare româneşti şi ungureşti.

Iar despre 1918 să nu mai vorbeşti! Pe vremea aia trăiau oameni, mă, nu nebotezaţi ca tine."

Vasile Antonie TămaşFollow

October 1

" Sunt român şi ca român mă socot buricul pământului..." ( Petre Ţuţea mărturisitorul)

Recviem pentru fraţi

Hunor A FOST DESFIINŢAT cu mesajul viral al unui PREOT ROMÂN: „Măi, nimeni, odiosule anti-român şi anti-maghiar."

EVZ.RO

Anna Zelinski Uneori sentimentele întunecă rațiunea. Nu cu etichete batjocoritoare (unde-i noutatea?) vom izbândi ci cu diplomație, inteligentă administrare a teritoriului. Hunor este trecător, Transilvania eternă. Odios este mesajul.

Preda Mihailescu Anna Zelinski --- Este un titlu de presa invatata la scoala mericana. Dar dincolo de asta este foarte corect: odios este, anti-roman este, anti-maghiar este, si se refera la o singura persoana, atribuindu-se trasaturi dovedibila. Nu as vorbi de etichete.

Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=788268238026704&id=100005306054984

Iulius Muresan

October 30 at 8:09pm · 

Recunosc domnule Kelemen, dacă tot te întrebi ce a făcut România în cei 100 de ani în Transilvania, că statul român nu a făcut asemenea lucruri în Transilvania. Ai și dumneatale dreptate. Ce a făcut Ungaria în Transilvania, nu a făcut România.

Oliver Lustig, în urma apariției în anul 1986 la Budapesta a unei cărți intitulate Istoria Transilvaniei:
„Potrivit autorilor, după dictatul fascist de la Viena a început așa - numita „politică față de naționalități de reciprocitate (între Ungaria și România - n.n.); la expulzări s-a răspuns cu expulzări de celalată parte, la internări cu internări, la închiderea de școli s-a răspuns cu închiderea de școli, creându-se o totală nesiguranță a soartei românimii din Nord, respectiv a maghiarimii din Sud".

Se încearcă astfel să se sugereze citittorilor existența unui paralelism între situația din nordul și sudul Transilvaniei, dar o asemenea situație este mai mult decât revoltătoare. Când și unde, în care comună din sudul Transilvaniei au fost măcelăriți 155 de oameni nevinovați - gravide și mame cu copii la sân, bărbați în floarea vârstei și bătrâni de-a valma - așa cum s-a întâmplat în noaptea 13 spre 14 septembrie 1940 în comuna Ip? Când și unde, în ce comună din sudul Transilvaniei a avut un loc un masacru aemănător celui săvârșit de horthyști la 9 septembrie 1940, în comuna Trăznea, soldat cu 81 victime? (...)

Autorii încearcă să lanseze ideea unui paralelism și în atitudinea față de evrei. O anunță lapidar, ca un lucru care, chipurile, este firesc: „Politica fascistă a mers mână în mână de ambele părți (adică și în nordul și sudul Transilvaniei - n.n.) (...)
O logică elementară ar fi pretins ca, în continuare, să se arete ce s-a întâmplat în sudul Transilvaniei pentru a susține ideea lansată privind similitudinea „de ambele părți". Autorii sacrifică însă fără remușcări orice logică și, spre stupoarea cititorului, nu fac nici cea mai mică referire la starea de lucruri din sudul Transilvaniei, ci sar, fără nici o legătură, la situația evreilor din întreaga Românie. Firește, autorii au făcut acest salt pentru că n-au avut tăria să consemneze adevărul istoric: în sudul Transilvaniei, sub regimul Antonescu, viața nici unui evreu n-a fost pericilitată. în timp ce evreii din Cluj și Dej, din Oradea și Satu - Mare, din toate orașele și satele Transilvaniei de Nord au fost strânși și, toți, până la ultimul bătrân, până la ultimul sugar, au fost mânați sub amenințarea baionetelor horthyste, spre crematoriile și camerele de gazare din Birkenau - Auschwitz, evreii din Turda și Alba Iulia, din Arad și Timișoara n-au purtat nici măcar steaua galbenă! ( După datele prezentate de autorul articolului, din Transilvania de Nord au fost deportate un număr 166.000 persoane, din care 84,5% au pierit în acest lagăre - n.n.)
Mai mult, aceste orașe, ca de altfel orașele din întreaga Românie, au oferit adăpost sigur tuturor evreilor din nordul Transilvaniei - și chiar din orașele Ungariei - care au reușit să evadeze din ghetouri și să fugă în România. (...)

Fără a minimaliza cu nimic răspunderea lui Antonescu (...) trebuie arătat că în România de sub autoritatea guvernului român, în cadrul granițelor stabilite în vara anului 1940, în ciuda marilor și repetatelor presiuni ale Berlinului, „soluția finală" nu s-a aplicat."
Am mai spus-o și cu alt prilej și mă simt nevoit să o repet: ca supraviețuitor al holocaustului din nordul Transilvaniei îmi vine extrem de greu să compar cifre care exprimă vieți strivite, să apreciez gravitatea crimelor în raport cu numărul victimelor, când uciderea unui singur om numai pentru că este de altă etnie reprezintă un act ce merită o condamnare capitală.

Totuși consider că este nedrept să pui pe același plan – așa cum fac autorii Istorie Transilvaniei – soarta evreilor din nordul Transilvaniei – unde 84,5% au fost exterminați – cu cea a acelor din sudul său, unde se știe toți au rămas în viață. Este nedrept, este inadmisibil să pui pe același plan destinul evreilor din Ungaria horthystă – despre care cunoscutul istoric american Randolph Braham spune că „au fost nimiciți cu o viteză fără precedent prin cea mai crâncenă deportare și cel mai nemilos program de masacrare întâlnit pe timpul războiului" – cu cel al evreilor din România, țară care, apreciază același istoric, a reprezentat „o oază, un liman pentru refugiații evrei din Ungaria."
Însuși Endre Laszlo, secretar de stat la Ministerul de interne, în raportul prezentat în fața Consiliului de Miniștri de la Budapesta, în ședința sa din 21 iunie 1944, arăta:„Pentru a scăpa de ghetoizare a început fuga evreimii peste graniță, în străinătate, MAI ALES ÎN ROMÂNIA (s.n.). Dintre țările vecine cu noi, România a fost aceea care, printr-o indulgență pază a graniței a facilitat strecurarea evreilor în interiorul ei ..." (Magazin istoric 5 / mai 1987).