sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Despre privatizarile anilor '90

Andrei Alexandru

@Propsectiv A-z, Am promis un comentariu despre privatizarea din anii 90 și mă țin parțial de cuvânt. Parțial, pentru că tema este foarte complexă și necesită o documentare pe măsură. Din motive de timp, mă voi rezuma doar la câteva elemente care au determinat privatizarea așa cum s-a făcut.

Eram acreditat al ziarului ”Adevărul” la Senat, în 1991, când se dezbătea prima formă a legii privatizării și când președintele Senatului de atunci, Alexandru Bârlădeanu, a spus cam așa: ”Indiscutabil, privatizarea trebuie făcută, dar nu avem dreptul să ne batem joc de munca unor generații care au construit cu sacrificii ceea ce vrem noi să privatizăm. Cred că ar trebui să păstrăm în patrimoniul statului întreprinderile profitabile, iar în cele neprofitabile să investim bani, așa încât să devină profitabile și abia apoi să le privatizăm”. Nu s-a procedat așa, iar rezultatele privatizării per ansamblu, cu câteva excepții, au fost dezastruoase. Sunt multe și variate motivele pentru care s-a ajuns la acest rezultat.

1.Exista prin 90 o convingere cvasi-generală că privatizarea în sine ne va aduce prosperitate și competitivitate, statul fiind considerat ca cel mai prost gestionar posibil, indiferent de bilanțurile contabile ale multor întreprinderi de succes.

2.Exista prin 90 o convingere cvasi-generală că, dacă în sistemul social ante-revoluționar am dus-o greu, simpla trecere la un alt sistem era garanția că o vom duce mai bine. E drept că ne lipseau oarece ingrediente de bază pentru a trece la capitalism, cum ar fi lipsa capitalului autohton, dar nu-i nimic. Această problemă a fost rezolvată de capitalul străin, care, conform bunelor obiceiuri capitaliste, n-a dat nimic pe gratis, ci dimpotrivă, a profitat înzecit sau însutit, iar profitul l-a repatriat acasă la el.

3.La începutul anilor 90, sindicatele erau foarte active și puternice. Aproape că nu exista săptămână sau lună fără vreo grevă majoră, în care să se ceară Guvernului salarii mai mari și condiții mai bune de muncă. Nu conta că vistieria Țării era aproape goală, (Guvernul Văcăroiu a găsit în 1992, la instalare, cam 25 de milioane de dolari în depozitele Băncii Naționale) și, deci, investițiile nu puteau fi finanțate, că inflația era galopantă, că piețele estice căzuseră, că se producea pe stoc, iar consumul intern era avid după produse din import, că ale noastre erau slabe calitativ. Evident, ne-a ”salvat” capitalul extern, avid de piețe pe care să-și plaseze banii la dobânzi bunicele, așa încât am ajuns la o datorie externă respectabilă. Războaiele de cucerire în lumea civilizată nu se mai poartă de mult pe câmpurile de luptă. Decizia politică a fost simplă, aș spune simplistă: ”Dragi sindicate, noi privatizăm tot și, după asta, voi să cereți la noii patroni să vă mărească salariile”.

Privatizarea în masă sau privatizarea accelerată a fost un dezastru și pentru s-a desfășurat sub presiunea timpului, dar slăbirea sindicatelor a fost un succes de proporții. Mai vedeți azi sindicate puternice ? Păi, dacă aveam sindicate puternice, nici partidele nu-și făceau de cap.

La presiunile interne s-au adăugat presiunile externe grupate pe două direcții: ideologice, cu propaganda de rigoare (cum făceam ceva în interesul nostru, cum eram etichetați drept comuniști) și economice, care s-au manifestat, printre altele, pe două direcții de bază: a) transformarea României într-o piață de desfacere pentru marfa importată și b) desființarea întreprinderilor românești care își câștigaseră prin eforturi și prestigiu un procent de piață internațională, lăsând locul liber pe piață pentru ”profesorii” noștri de capitalism din exterior. Mai este un aspect pe care trebuie să-l abordăm deschis: acceptarea României în UE nu a fost deloc, dar deloc, gratuită.

Ca și cum toate acestea nu erau suficiente, corupția autohtonă s-a constituit într-un excelent catalizator al privatizării profiturilor și al naționalizării pierderilor. Aș menționa în acest sens Ordonanța de Urgență emisă de Guvern în 1999, prin care post privatizarea era scoasă de sub controlul Curții de Conturi. Cu alte cuvinte, cei care decideau privatizarea unor active ale statului nu mai aveau niciun fel de obligație sau răspundere legată de eficiența privatizării sau de prețul privatizării. Se furase la greu și până atunci, dar 1999 a fost momentul din care s-a furat cu legea în mână. L-am auzit o dată într-un cadru oficial pe fostul senator Triță Făniță care dădea exemple de ferme de stat privatizate în batjocură. Au fost vândute, să zicem, cu 100 de milioane de lei, iar ele aveau doar la capitolul lichidități disponibile în bănci 200 de milioane de lei, fără să mai vorbim de alte active: terenuri, mașini agricole etc. Am certitudinea că documnetele care atestă spusele lui Triță Făniță există și azi.

Sunt multe, foarte multe de spus. Cu experiența și înțelegerea de acum, putem spune cu certitudine că marea privatizare se putea face în condiții cu mult mai avantajoase pentru statul român. Nu am pretenția că am capacitatea să exhaustez un subiect atât de vast, dar nu știu în ce măsură ne-ar mai ajuta la ceva. E o vorbă: ”Prinde orbul, scoate-i ochii !”. M-ar interesa totuși un aspect: spolierea statului român și a economiei românești a fost un proces premeditat și dirijat din exterior cu complicități autohtone sau a fost spontană, desfășurată sub presiunea evenimentelor sau și una și alta ?


Ionel Iani Velciov Ne place sa gasim vinovati, sa ii aratam cu degetul, sa ne ostoim sufletul si frustrarile .... Mai greu este sa gasim solutii functionale de mers inainte...


Smaranda Dobrescu Sunt doua marturii importante referitoare la perioada privatizarilor: Prima , a lui Adrian Severin,. Lacrimile diminetii si a doua, a lui Nicolae Vacaroiu, Romania, jocuri de interese adresand o perioada ceva mai intinsa. Ambele carti au valoarea lor, desi lucrurile sunt prezentate din puncte de vedere personale oarecum diferite dar foarte sincere de altfel. Prima pune in discutie tipul de terapie necesara a fi fost abordata in privatizare, cea de soc vs. cea moderata, pas cu pas, iar a doua ne prezinta printre altele neajunsurile politicilor FMI care ne-au indatorat mai mult decat au reprezentat garantia atragerii investitorilor. Intrebarea, dilema de final a lui Andrei Alexandru este identica si cu marea mea curiozitate. Pe acest subiect daca am putea aduna mai multe opinii, poate am reusi sa intelegem mai bine semnificatia contextului in care am evoluat un sfert de secol pe linii trasate de nu stim unde, puse in practica cu acordul inca nu stim cui.


Prospectiv A-z .
"M-ar interesa totuși un aspect: spolierea statului român și a economiei românești a fost un proces premeditat și dirijat din exterior cu complicități autohtone sau a fost spontană, desfășurată sub presiunea evenimentelor sau și una și alta?"

Domnule Alexandru, va multumesc pentru inceputul de raspuns. Poate, cu timpul, veti detalia.

La intrebarea dvs as raspunde cu depinde. Ce s-a transferat e foarte probabil ca a fost dirijat/premeditat. Ce s-a distrus a cazut printre degete. Ce as intreba eu este de ce in Romania tranzitia a fost mai dura si cu efecte mai nenorocite?


Zoe Petre Nu am stiut ca Grupul prospectiv este atit de coplesit de ideile de "democratie originala" a anilor 90. Regret ca sint intr-un dezacord foarte sever cu dvs. in general si cu dl, Alexandru, cu care am purtat nenumarate polemici, in special. Nu am cum contribui la o discutie in acesti termeni, drept care ma retrag din grup. cu regret


Andrei Alexandru @Zoe Petre Stimată doamă, libertatea de asociere e un drept imprescriptibil, dar mă suprindeți prin gestul dvs. de a părăsi grupul. Vă consider un contributor important nu numai în acest grup. Vă știam ca pe un intelectual care are răbdarea să asculte și opinii pe care nu le împărtășește și pe care le poate combate cu argumente. Poate mai reflectați.


P.A-z .
Doamna Petre, ca om inzestrat care ati fost aproape de butoanele puterii, poate ca datorati celor multi si mai putin apropiati de putere niste explicatii. Daca acestea ar veni in (contra-)linia argumentului facut de dl. Alexandru, cu atat mai bine.


P.A-z .
"Mai greu este sa gasim solutii functionale"

Domnule Velciov, curiozitatea mea apropos acest gen de subiect are inclusiv motivatia alcatuirii unei solutii functionale, daca circumstantele o vor cere. Intr-unul din dialogurile extinse cu dl. Severin, am dat deja aceasta motivare. Perspectiva mea principala nu este a istoricului accidental in politica, ci a practicianului intr-ale economiei care ar putea fi intr-o buna zi dela Dumnezeu chemat sa-si spuna parerea.


Ionel Iani Velciov ... Deci, in ultimii 25 de ani am distrus, ca natiune, din impuls si din indemn !!! 1) Cum facem sa renuntam la impusurile care de multe ori sunt pulsiuni ? ... 2) Cum facem sa ignoram indemnurile directe sau indirecte ?


P.A-z .
Sa invatam repede si bine din istorie, mai cu seama din cea recenta. Lucru pe care VV Ponta nu l-a facut, cu brio!


Costel Gilca 1. Ma surprinde iesirea dnei Zoe.Petre. ce s-a publicat este de bum simt si oricine se apleaca putin asupra perioadei vede exact ce a spus dl Andrei Alexandru.
2. Personal nu cred in planuri realizate in marile cancelarii si aplicate perfect.
Ca sa raspund la intrebare: fara indoiala ca in marile cancelarii au fost facute planuri pe termen scurt mediu si lung. Aceste planuri s-au lovit de o realitate, astfel incat raspunsul meu (pt mine): pe planurile occidentale s-au grefat interese meschine dar si nationale.
3. Nu as numi Aderarea Ro la UE (e pentru mase) ci cucerirea RO de catre statele rominante europene.


C.G Pentru a invata singur iti trebuie material genetic ce te impinge sa iesi din propriul sistem de gandire.
Ma tem ca romanii (media care sa propulseze liderii) nu au asa ceva.


Andrei Alexandru
@Prospectiv A-z În completarea celor scrise de mine pe tema privatizărilor din anii 90, dar și pe alte teme de interes general, vă recomand cu căldură să vizionați videoclipul postat de mine pe Youtube la adresa de mai jos, care conține o excelentă cuvântare de circa 30 de minute a dlui. Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR. De subliniat, că această cuvântare a fost transmisă de ”Money channel” în emisiunea ”Ediție specială”, din 30 dec. 2014, dar a fost eliminată din arhiva postului de televiziune. Probabil, remarcile dlui. Georgescu au deranjat oarece urechi fine, cefe groase sau persoane cu conturi bancare în paradisuri fiscale. Voi reveni cu câteva comentarii.


Cuvântarea dlui. Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la înființarea CEC.




Smaranda Dobrescu Diagnostic corect si foarte trist: "Coruptie" legala! Grupurile de interese care au presat si au obtinut legislatia permisiva in domeniul economic in special au avut parte de mai mult succes decat ar fi obtinut intr-o tara in care institutia de lobby ar fi existat.

printre multiplele probleme ridicate ma sperie scaderea investitiilor straine directe de la 40% la 5% in ultimii ani, gradul de colectare al profitului de doar 25%, redistribuirea plus valorii complet asimetrica intre profit si salarii, in favoarea profitului, Desi studiul facut de mine si expus la grup are multime de concluzii comune cu cele enumerate de D-l Georgescu, nu am niciun motiv de satisfactie.

trag concluzia ca resursele tarii sunt deturnate prin lege iar ceea ce uzual se cheama coruptie si suntem judecati in toate felurile reprezinta un procent infim in comparatie cu ceea ce permite sa dispara din bogatia tarii legislatia vicioasa..Ma refer la comisioanele incasate pe ici, pe colo care apar ca nesemnificative comparativ.

Daca presedintele tarii ar vedea in discursul lui Florin Georgescu o analiza obiectiva si corecta si nu l-ar considera neaparat omul stangii,nu ar avea decat de castigat!.


P.A-z .
Domnule Alexandru, va sunt recunoscator pentru aceasta semnalare, in sumarul careia am sa intercalez din gandurile si intrebarile mele:

1) Cand a facut dl. Georgescu prima data descoperirile despre inadecvarea legilor de privatizare/restituire mai vechi de 15 ani? Daca a facut-o inainte de 2005, ce a facut specific pentru a le corecta?

2) Dl. Georgescu afirma ca Legea nr. 15 din 1990 dadea drepturi fara obligatii. Aici am discutat despre aceasta lege cu autorul principal al ei, dl. Severin si am aflat conditiile in care guvernul din care facea parte si-a derulat activitatea cat si prioritatile timpului. Din toamna lui 1991, aceasta lege putea fi corectata in sensul completarii drepturilor cu obligatii. Sa inteleg ca nenorocirile privatizarii s-au intamplat mai cu seama sub asa zisele guvernari anticomuniste?

3) Restitutio ad integrum (aceasta mosternire Coposu?) s-a facut ignorand sfaturile germanilor, experientele celorlalte state foste socialiste si istoria economica romaneasca de pana la 1948. Din 2000 nu s-a putut corecta si aceasta lege, de ce nu?

4) Sectorul privat are pierderi de 10Mld euro/an, statul de 1Mld euro/an. Cu toate astea, statul este inca cel aratat cu degetul ca fiind de vina pentru toate neajunsurile.

5) Diminuarea fortei sindicatelor, in ideea *generoasa* a flexibilizarii fortei de munca. Cum se traduce aceasta idee a flexibilizarii fortei de munca? Dela declansarea Crizei, sectorului privat i-au crescut profiturile cu 1 miliard euro/an, pe cand costurile fortei de munca au scazut cu 10Mld euro/an.

6) In Romania avem cel mai mare procent de imobilitate sociala--60% din populatie se va regasi in aceeasi situatie economica dela an la an. Probabil ca putem trece si asta tot la in/flexibilizare.

7) In Romania avem de-a face cu capitalism distributiv prin asimetrie legislativa. Efectul net este acela al privatizarii prfitului si socializarii pierderilor.

8) Care sunt sansele ca dl. Georgescu sa fie prim ministrul presedintelui Johannis? Sunt absolut de acord cu dl. Georgescu, nu poti cara apa cu ciurul. Asa ca rezolvarea problemelor semnalate de dansul in economia romaneasca nu-i o problema ideologica, ci una de bun simt politico-economic--desi suspectez ca vor fi unii sa-l acuze de insuficient anti sau prea mult neo.


Andrei Alexandru
Cu trei zile în urmă, am recomandat cititorilor acestui colț de spațiu virtual să vizioneze pe Youtube la adresa http://youtu.be/TfZmzBdXflw, discursul dlui. Florin Georgescu la aniversarea a 150 de ani de la înființarea CEC. Am făcut această recomandare nu doar pentru prestigiul și credibilitatea de care se bucură prim-viceguvernatorul BNR în țară, la FMI, la Banca Mondială, la UE etc, nu doar pentru faptul că experiența sa profesională de parlamentar, de vice-premier, de ministru de Finanțe, de bancher și de profesor universitar îi conferă o prespectivă amplă asupra fenomenelor politice și economice, cât mai ales pentru câteva idei expuse în discursul său. Voi insista asupra acestor idei, pentru că ele nu trebuie să treacă neobservate, ci trebuie recepționate și analizate de decidenții politici și de opinia publică, pentru a se lua măsurile de rigoare.

Iată una dintre ideile din discurs, care merită subliniată și comentată cu exemple: ”S-au privatizat profiturile statului și s-au naționalizat pierderile sectorului privat, ca efect al promovării, DE CĂTRE GRUPURI DE INTERESE RESTRÂNSE NUMERIC, A ASIMETRIEI LEGISLATIVE (s.a.) (multe drepturi pentru beneficiarii normelor juridice și obligații foarte puține ale acestora, la care s-au adăugat numeroase ilegalități (evaziune fiscală, licitații trucate, supraevaluarea despăgubirilor plătite de stat).” În calitățile sale de fost parlamentar, de fost ministru al Finanțelor și de actual prim-viceguvernator al BNR, dl. Georgescu a ajuns în posesia a nenumărate informații care l-au condus la aceste concluzii, dar poziția sa și cadrul în care s-a exprimat nu i-au permis să vină cu exemple concrete. Eu nu am asemenea restricții de exprimare, așa că voi veni cu exemple, nu din constatările dlui. Georgescu, nu de la SRI, nu de la CIA, nu de la Mossad, ci din propria experiență trăită.

”Cine permite o asemenea situație ?”, se întreabă retoric dl. Georgescu, cu referire la legiferarea în folosul financiar al unor ”grupuri restrânse”. ”Legislația ! Cine face legislația ? Noi toți. De ce nu e mai bună ? Din cauza presiunii diferitelor grupuri ...”, răspunde tot dl. Georgescu. Poate că pentru unii cititori nu voi spune vreo noutate. Totuși.

Iată cum se legiferează câteodată, dacă ”grupurile restrânse” au interese.

Azi se votează în plen un proiect de lege și fiecare grup parlamentar își stabilește poziția. Liderul grupului PSD de la Cameră, să zicem, Hrebenciuc, le explică deputaților în cuvinte simple, dar convingătoare și venite din inimă, cum trebuie să voteze pentru binele patriei și al poporului român, drept pentru care deputații psd-iști se aliniază după spusele liderului de grup. Deh ! Disciplina de partid, mai ales că mulți nici nu citesc proiectele de lege. Fie au alte treburi personale, fie nu sunt interesați și atunci disciplina de partid e pretextul ideal. Și uite așa, toată lumea e mulțumită: inițiatorii proiectului de lege își fac interesul, unii parlamentari extrem de disciplinați își asigură prezența pe listele viitoare de candidați sau, dacă vreți, o mână spală pe alta și ambele rămân murdare.

Să vedem acum și cealaltă fațetă a monedei, a modului în care se legiferează, pe exemplul concret al ”tunului” prin care Hrebenciuc vroia să pună stăpânire pe câteva mii de hectare din pădurea statului. Redau câteva frânturi din stenogramele aflate în dosarele instrumentate acum de DNA, frânturi publicate de mass media.

”Ponta a băgat un amendament ca să se dea din pădurile statului înapoi așa… I-am zis lui ... că mă ocup de amendament... Deci, legea ajută perfect (pentru ”tunul” plănuit de Hrebenciuc – n.a.)...Eu sunt de 20 de ani în politică, de după ’90, așa, s-au spus toate prostiile despre mine, dar până la urmă, dacă stăm să ne uităm, nu s-a dovedit absolut nimic. Și n-am fost chemat niciodată, niciunde, dar n-am niciun fel de probleme, stau de vorbă cu oricine și nu mi-e frică... Hai să vă spun și de ce n-am probleme, ca să mă înțelegi exact...Acuma-i talmeș-balmeș, nu se compară... Nu vă spun că aveam și anumite deal-uri. Eu tot timpul le făceam...”.

În alte împrejurări, disprețul față de Parlament și față de alte instituții ale statului de drept este atât de mare, încât nu se mai păstrează nici măcar vreo urmă de aparență democratică. Se emit ordonanțe de urgență în favoarea ”grupurilor de interese restrânse numeric” sau chiar pentru o singură persoană, după principiul: ”STATUL SUNT EU !” Ordonanțele de urgență, care de cele mai multe ori sunt urgente doar pentru interesele financiare ale inițiatorilor sau pentru evitarea cenzurii parlamentare, își produc imediat efectele și nici nu prea mai contează ulterior dacă Parlamentul sau CCR vor valida OUG. Așa s-a întâmplat cu OUG emisă în favoarea unei singure persoane, Victor Ponta, ca să poată renunța legal la titlul de doctor obținut printr-un plagiat recunoscut subliminal chiar prin această ordonanță.

Cele de mai sus reprezintă doar două exemple. Sunt sute, chiar de mii de astfel de exemple, dar care n-au ajuns la cunoștința publicului. N-aș vrea să se înțeleagă că PSD deține monopolul acestui mod de a face politică. Nu, nici gând. Veți găsi aceeași mentalitate și aceleași practici la majoritatea partidelor parlamentare. La începuturile parlamentarismului post-Revoluție, în alcătuirea listelor de candidați pentru Parlament, partidele aveau în vedere și expertiza celor propuși: e nevoie de juriști la Comisia Juridică, de profesori la Comisia de Învățământ, de finanțiști la Comisia de Buget etc. Acum, orice ”berar”, orice ”cârnățar” cu bani, orice individ strecurat sub pielea șefilor de partid, ajunge parlamentar.

Închei cu un citat din discursul dlui. Florin Georgescu, care nu mai are nevoie de comentarii: ”Prin by-pass-uri legislative și evaziune fiscală sunt extrase sume enorme din economia României, cea mai mare parte regăsindu-se în paradisuri fiscale. Validitatea acestei afirmații este dată și de INSISTENȚA CU CARE SE VEHICULEAZĂ ÎN PREZENT, ÎN UNELE MEDII, PROMOVAREA UNEI LEGI PRIVIND AMNISTIA FISCALĂ (s.a.)...Și în economie, ca și în politică, cum văd că se spune acum, trebuie aplicat principiul: Stop și de la capăt !”


S.D Perfect adevarat, dar din pacate, inca destul de incomplet! Va amintiti de lupta in parlament a lui FG cu un anume liberal-persoana prezenta si cunoscuta pentru restitutio in integrum?

Nu sunt sigura insa ca pe vremea aceea FG dispunea de acte ca sa poata dovedi ca anumite proprietati erau atinse de datorii sau inca neachitate. El doar a ridicat cu obstinatie aceste posibilitati. Inutil. Restitutio era pe vremea aceea cheia de bolta a dovezii ca vrei s-o sfarsesti cu comunismul.Tot in aceeasi perioada cel care se ridica in favoarea chiriasilor era Traian Basescu. Comportament complet diferit de cel din timpul mandatului de presedinte. Uneori lipsa de consecventa in politica inseamna o anumite evolutie in apreciere, informatie si intelegere superioara.Alte ori inseamna inclinare oportunista si cel mai adesea, satisfacerea unor interese.


P.A-z .
Domnule Alexandru, va sunt recunoscator pentru comentarii despre interventia d-lui Georgescu, in sumarul careia am sa intercalez din gandurile si intrebarile mele:

1) Cand a facut dl. Georgescu prima data descoperirile despre inadecvarea legilor de privatizare/restituire mai vechi de 15 ani? Daca a facut-o inainte de 2005, ce a facut specific pentru a le corecta?

2) Dl. Georgescu afirma ca Legea nr. 15 din 1990 dadea drepturi fara obligatii. Aici am discutat despre aceasta lege cu autorul principal al ei, dl. Severin si am aflat conditiile in care guvernul din care facea parte si-a derulat activitatea cat si prioritatile timpului. Din toamna lui 1991, aceasta lege putea fi corectata in sensul completarii drepturilor cu obligatii. Sa inteleg ca nenorocirile privatizarii s-au intamplat mai cu seama sub asa zisele guvernari anticomuniste?

3) Restitutio ad integrum (aceasta mosternire Coposu?) s-a facut ignorand sfaturile germanilor, experientele celorlalte state foste socialiste si istoria economica romaneasca de pana la 1948. Din 2000 nu s-a putut corecta si aceasta lege, de ce nu?

4) Sectorul privat are pierderi de 10Mld euro/an, statul de 1Mld euro/an. Cu toate astea, statul este inca cel aratat cu degetul ca fiind de vina pentru toate neajunsurile.

5) Diminuarea fortei sindicatelor, in ideea *generoasa* a flexibilizarii fortei de munca. Cum se traduce aceasta idee a flexibilizarii fortei de munca? Dela declansarea Crizei, sectorului privat i-au crescut profiturile cu 1 miliard euro/an, pe cand costurile fortei de munca au scazut cu 10Mld euro/an.

6) In Romania avem cel mai mare procent de imobilitate sociala--60% din populatie se va regasi in aceeasi situatie economica dela an la an. Probabil ca putem trece si asta tot la in/flexibilizare.

7) In Romania avem de-a face cu capitalism distributiv prin asimetrie legislativa. Efectul net este acela al privatizarii prfitului si socializarii pierderilor.

8) Care sunt sansele ca dl. Georgescu sa fie prim ministrul presedintelui Johannis? Sunt absolut de acord cu dl. Georgescu, nu poti cara apa cu ciurul. Asa ca rezolvarea problemelor semnalate de dansul in economia romaneasca nu-i o problema ideologica, ci una de bun simt politico-economic--desi suspectez ca vor fi unii sa-l acuze de insuficient anti sau prea mult neo.


A.A @Prospectiv A-z Multă lume, printre care vă numărați și dumneavoastră, e dornică să afle răspunsurile la multele întrebări despre ce s-a întâmplat cu noi în acești 25 de ani. Adevărul iese la suprafață mai devreme sau mai târziu, chiar dacă nu mai putem schimba nimic din greșelile trecutului apropiat, deci, nu prea ne mai folosește decât în scopuri pedagogice și istorice. Încerc și eu, atât cât pot, să scot în evidență anumite aspecte care să fie de folos în înțelegerea evenimentelor și în scoaterea la suprafață a adevărurilor așteptate, dar sunt foarte departe de a avea răspunsuri la toate. Era o vreme când Adrian Severin, pe care l-ați citat, răspundea la orice întrebare, adică se pricepea la toate. Între timp a devenit mai înțelept și nu se mai pricepe chiar la toate.


P.A-z .
Domnule Alexandru, adevarul nu-i musai sa iasa la suprafata. Sunt atatea despre care stim invers proportional cu impactul lor asupra noastra. Prin intrebari puse actorilor aflati odinioara pe pozitii diferite, noi ceilalti putem tenta iesirea adevarurilor la suprafata un pic mai repede. In sensul acesta, v-ati prinde intr-un joc in care fie raspundeti la aceleasi intrebari ca dl. Severin sau amendati raspunsurile acestuia din perspectiva dumneavoastra? In final, repet ce am mai spus, adevarul despre parcursul economiei romanesti post-89 poate ajuta pe cei chemati la refauriea ei.


A.A @Prospectiv A-z propunerea dvs. ar însemna ca eu să intru în ”ring” și să ”boxez” cu Adrian Severin, pentru ca dvs. și alții care ne citesc să afle din schimbul nostru de ”pumni” niște adevăruri. Eu am participat la 2 evenimente politice, să zicem, iar dl. Severin, la 10. Ba, a mai fost și ministru de Externe. Știe lista celor 4, a vorbit cu Pacepa etc. Eu am informațiile mele și percepția mea, dl. Severin are mai multe informații și percepția domniei sale. Lupta ar fi, deci, inegală. Dar ar fi și inutilă. Eu, atunci când am de spus ceva, mă apuc să scriu adevărul meu, percepția mea, cu argumentele mele, dar nu vreau să-l impun nimănui. A intra în ”ring” cu cineva, ar fi echivalent cu o încercare de a-mi impune adevărurile. Așa ceva pot să fac într-o campanie electorală și am făcut-o pentru dl Ion Iliescu. Am făcut-o cu atâta convingere, încât domnii Adrian Severin, Adrian Vilău și Radu Berceanu m-au dat în judecată în 1997 pentru pretinse calomnii, când eu nu făcusem altceva decât să citez ziarul ”Ziua”, condus la acea vreme de S.R.Stănescu. Denunțătorii mei nu s-au mai prezentat în instanță, așa că totul s-a sfârșit fără ”pedepse” și fără resentimente. Cel puțin din partea mea. Ați remarcat că mai urc în ”ring” atunci când vreau să critic multele și importantele greșeli politice făcute de Ponta. Am făcut același lucru față de Geoană, altă năpastă abătută în 2005 asupra PSD. Citiți-l pe dl. Severin, citiți-mă pe mine și dați verdictul după compararea textelor. Prin urmare, NU accept jocul pe care l-ați propus.


P.A-z .
Am fost gresit inteles daca ar fi sa luam jocurile numai in ring/de box. Nu la astfel de jocuri m-am referit, ci la unul in care discutia intr-adevar sa continue pe o tema ce mistuie prezentul si in jurul careia ne invartim: starea economiei romanesti dupa 25 de ani de tranzitie/reforme/indreptari/privatizari/restructurari/etc. Oricum, completarile aduse de dvs. ajuta sa plasam lucrurile intr-un context, ramanem ochi si urechi pentru largirea contextului in care evaluam ce s-a intamplat cu economia romaneasca. Va multumesc!


Andrei Alexandru
Scriam pe contul meu de Facebook, că emisiunea ”Ediție specială” difuzată pe 30 decembrie 2014 de Money Channel a fost eliminată din arhiva postului, deoarece, bănuiesc eu, discursul dlui. Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, prezentat în cadrul emisiunii a deranjat oarece persoane sus-puse sau, cum s-a exprimat dl. Georgescu, ”grupuri de interese”. Astazi postul de televiziune Money Channel a făcut o ”reparație” morală sau deontologică, numiți-o cum vreți ! A adăugat emisiunea ”Ediție specială” la arhiva sa de pe Internet, dar a făcut o ”inofensivă” operație estetică: din 32 de minute, cât a vorbit dl. Georgescu în emisiunea din 30 decembrie, editorii au selectat doar 7 minute pentru emisiunea arhivată. O să spuneți că doar 7 minute au fost interesante pentru telespectatori. Nu. Lucrurile stau exact invers. Editorii au eliminat exact secvențele importante, în care dl. Georgescu prezenta cum se fură în România cu legea în mână. Dacă cineva nu mă crede sau vrea să vadă ce anume a deranjat în discurs, poate să facă o comparație între videoclipul postat de mine pe Youtube la adresa http://youtu.be/TfZmzBdXflw și conținutul arhivat de editorii de la Money Channel.

Niciun comentariu: