Pe facebook: Noi si framantarile Europei

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Noi si framantarile Europei

Noi si framantarile Europei – 6 ianuarie 2015

Smaranda Dobrescu

Framantarile Europei se pare ca nu ne- au molipsit si pe noi, aflati intr-o inertie lenevoasa dupa vacanta prelungita. In timp ce partidele de dreapta si extrema dreapta discuta din ce in ce mai apasat de lipsa unui viitor al UE si de iesirea din zona euro, iata ca hulitele partide asa numite de stanga radicala doresc o schimbare a politicilor Uniunii, o democratizare a institutiilor europene, stoparea masurilor de austeritate impuse de Germania, reesalonarea datoriilor. Acestea au mai degraba o tenta nationala, improprie pana de curand politicilor stangii. De fapt solicitarile partidelor apartinand stangii radicale, Syriza, Podemos, cel din Italia sau Portugalia seamana mai mult cu revendicari ale stangii clasice, inexistente de ceva timp pe scena europeana:
"Șomaj, austeritate, proclamarea dispariției statului providență, a pensiilor, ajutoarelor sociale, coduri ale muncii orientate către angajator, necum către angajat, presiunea economică și a culturii total diferite a muncii și a civismului din statele asiatice, populismul de dreapta si revirimentul mișcărilor anti-imigrație, dispariția solidarității sociale și tratamentele discriminatorii la care sunt supusi și așa abrutizații imigranți, negocierea unui parteneriat transatlantic care va marca impunerea modelului economic anglo-saxon pe continent. Acestea sunt rațiunile revirimentului stângii radicale in Europa, fenomen care, coroborat cu cel al ecologismului militant, a adus aproape de putere forțe politice mai puțin obișnuite în Grecia și Spania și tinde să ajute mișcările similare din Germania și nordul Europei."
http://www.cotidianul.ro/un-spectru-bantuie-europa-254361/

Un spectru bântuie Europa...

”Democrația nu se impune prin șantaj”, spune Alexis Tsipras, liderul stângii radicale elene, Syriza

cotidianul.ro

Ionel Iani Velciov Sa zicem ca uniunea seamana cu un internat de baieti adolescenti ... Toti sunt energici, toti sunt activi, toti vor ceva ... Lipsesc fetele , plecate in excursie in China ...

Fogarassy Paul ... si atunci unii isi elibereaza energiile neconsumate pe colegii mai slabi: Romania, Bulgaria, Grecia, Irlanda, Portugalia; pe magine se incalzesc Serbia, Macedonia si Albania (deocamndata).

Marian Galben Si pe buna dreptate......

George Roncea Albania nu-i deloc pe margine. revedeti datele economice si vectorul dezvoltarii...si-au luat viteza, o noua colonie...

M.G Numai noi suntem demantelati si aruncati la fier vechi...atat poporul roman cat si fosta industrie romaneasca.....

I.I.V A decomisionat industria nu-i bai .... ca am exportat reziduurile feroase in China iarasi nu-i bai .. Intrebarea este daca am reusit ca in locul fiecarei fabrici sa avem un aqualand productiv financiar sau macar cate un dracula parc comunal ...

G.R "Ca am decomisionat industria"? Cine sunt "am" astia?

I.I.V unii sunt activi ... altii nepasatori ... grosso modo aproape toti ... cu exceptia trambitelor singuratice ...

G.R Romania a fost ocupta militar in '89. tot ce a urmat, toate procesele subsecvente au fost determinate de acest mic "amanunt". industria a fost distrusa cu program, personal de Ion Iliescu si fostul sef FPS, Emil Dima, sub bagheta lui Ilici.

Prospectiv A-z .
"industria a fost distrusa cu program, personal de Ion Iliescu si fostul sef FPS, Emil Dima, sub bagheta lui Ilici."...Vezi mai mult

Andrei Alexandru @Prospectiv A-z Problema e foarte complexă și merită dezbătută. Promit să scriu un comentariu pe care-l voi posta pe spatiul grupului.

P.A-z .
Iata link si la discutia cu dl. Severin: http://blog.prospectiv.org/.../dialoguri-prospective-vi.html...Vezi mai mult

Grupul Prospectiv: Dialoguri prospective (VI)

"În ecuația care se prefigurează mai trebuie introdusă...

blog.prospectiv.org|De Grupul Prospectiv

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Noi si framantarile Europei

Noi si framantarile Europei – 6 ianuarie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv