Pe facebook: E util un nou Institut pentru Studii Strategice?

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

E util un nou Institut pentru Studii Strategice?

E util un nou Institut pentru Studii Strategice? – 5 ianuarie 2015

Gheorghe Gradinaru "avem nevoie de planificare şi analiză strategică, iar înfiinţarea unui Institut de Studii Strategice (ISS) ar putea fi o soluţie."

Pentru infiintarea unui Institut de Studii Strategice - Macroeconomie - Ziarul BURSA

Este deja un truism ca tara noastra are nevoie de strategii care sa fie dincolo de politica, dincolo de...

bursa.ro

Cornel Feraru Poate asa nu ne mai "surprinde" nici o criza. Dar infiintarea unui astfel de institut trebuie sa fie fondata pe o analiza cuprinzatoare. Printre altele, sa se creeze obligatiile de relationare functionala necesare si sa se elimine orice suprapunere cu functiunile (prea) multor structuri sectoriale care nu ne-au ajutat prea mult in prevederea crizei si elaborarea strategiei -din pacate-de raspuns, pentru ca au actionat disparat...

Fogarassy Paul Eu zic ca inainte de a infiinta institutul, sa faca un studiu de fezabilitate. Dupa aia sa angajeze niste consultanti. La sfarsit, sa comande un soft de la Siveco. Dupa ce le-au facut pe toate astea, le scriu si eu o factura ... ca eu m-am gandit primul ... sau nu ?!

Smaranda Dobrescu Exista deja in legatura cu asa zisul departament de prosperitate propus, in functiune Institutul de Economie al Academiei precum si Institutul pentru cercetarea calitatii vietii. Un astfel de Institut precum cel propus daca vrea sa elaboreze un program Romania 2020 sau 2030 se poate uita la bruxelles, ca le -au facut deja altii pentru noi. Apoi,institutul ar trebui sa fie in subordinea Guvernului care are datoria sa-si indeplineasca programul propriu de guvernare, coerent sau nu. La toate aceste constrangeri se mai adauga si bugetele multianuale aprobate de CE ca si Pactul Fiscal European. UnTthink Tank percutant si cu solutii incadrabile in n conditionari ar fi o solutie mai buna.Daca nu are bani de la Soros, atunci e de dorit ca specialistii respectivi sa fie alocati pe langa Primul Ministru sau pe langa ministere.

Gheorghe Gradinaru Daca in principiu pot fi de acord cu o initiativa de acest gen( personal cred ca ma regasesc in pozitia exprimata de dna Smaranda Dobrescu) pentru mine obiectia de baza este legata de finalitatea produselor respectivei institutii (oricum s-ar chema ea)in sensul ca in situatia prezenta noi avem nevoie in primul rand de o clasa politica competenta si un leadeship la nivel national care sa inteleaga si sa ia decizii bazate pe asemenea analize produse de respectiva institutie.

Marian Galben Da, in traducere libera...atata timp cat tara este ocupata la ce bun un institut de studii strategice ca sa faca exact ce...???

Ionel Iani Velciov Va produce studii publice?!! ... sau nu prea

Prospectiv A-z .
Si eu sunt putin incurcat de o asemenea recomandare. Numai ca in opinia mea problema cea mai mare este lipsa capacitatii de executie a statului roman. Daca nu cumva avem o problema si mai mare in aceea ca statul roman a fost diminuat la nivelul unui judetz mare de pana la 1990.

Alexandru Botu Romania are Strategii si pentru cultura viermilor de matase, pentru altoirea macesilor, pentru dezustoroizarea usturoiului, pentru ace fara gamalie, pentru repopularea baltilor cu mormoloci, pentru promovarea basmelor populare in industria de aparare, pentru promovarea...., pentru combaterea....., pentru integrarea.... etc etc. Sunt, cred, fara sa le numar, numai pe cele nationale, peste 100. Altfel, pentru orice situatie care a necesitat elaborarea unei strategii (publice), s-ar putea sa mai fie valabile poate mii de strategii. Se si reactualizeaza dupa perioade oarecare de timp. Si vorba lui Bula: La ce i-a folosit? Daca institutul respectiv va pune ordine in acest haos de strategii, respectiv le va controla si aviza pe cele cu valoare de intrebuintare, tot ar fi bine.

George Roncea ISIS e mai misto, fonetic, ca ISS...plus are deja o rezonanta, de pe urma decapitarilor frenetice

S.D Asteptam parerea D-nei Alina Mungiu...

I .I.V deci o varianta de denumire ar fi Institutul de sStudii Intelecto-Strategice ...

I.I.V Poate ca ne-ar trebui doua institute... Ca sa putem sa le comparam analizele ...

A.B Trei institute, Domnule Ionel Iani Velciov, al treilea sa le verifice pe celelalte doua.

G.R Patru institute - ultimul sa le capuseze pe toate si sa bobineze banii, pe modelul Institutului Rivolutiei lui Ilici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

E util un nou Institut pentru Studii Strategice?

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv