Pe facebook: Orchestra nationala anti-PSD

marți, 19 septembrie 2017

Orchestra nationala anti-PSD

Orchestra nationala anti – PSD – 27 august 2017

Doina Nicolescu shared a link.

In seara asta, e mare convocare hastag rezist. Ca de obicei, fara argumente.
"De ce să cînte același cîntec anti-PSD și toată România? Aici este aici! De la Cotroceni pînă la organizația națională a elevilor, toți au sărit împotriva propunerilor ministrului Toader. Este asta dezbatere publică? Puteți să o considerați și Sfânta Evanghelie! Eu tot mă îndoiesc că ne aflăm în fața unei dezbateri. Mie îmi miroase a manipulare, a orchestrație, a heirup, a tentativă de a păstra controlul inițiat de Traian Băsescu asupra principalelor instituții de forță și justiție din statul român."

Orchestra națională anti-PSD

Nu fac parte dintre cei care admiră PSD-ul

COTIDIANUL.RO

Smaranda Dobrescu Tot in seara asta, sondajul Avangarde dat publicitatii a demonstrat ca 3/4 romani considera ca dosarele instrumentate de procurori sunt incorecte si 2/4 romani considera ca deciziile judecatorilor sunt incorecte. . Daca au fost prezenti 1000 tefelisti in fata Guvernului in seara asta, s-ar putea extrapola si considera ca 1/20 mii de romani sunt de acord cu actuala justitie.(+/- 3%)

Eugénia Paraschiv Minunat să auzim de implicarea organizației naționale a elevilor....știe cineva numele genului acesta de educație dorit a se implementa de cátre educabili-elevi? Și mai interesant, pare a fi modul de raționalizare-teoretizare a experienței lor democratice puerile....

Eugénia Paraschiv Ce-ar fi de-ar cugeta ei într-un debate ideea lui Locke: sînt buni de muncă pruncii de trei anișori lătrători.Atunci cine-ar mai lătra: ideea ori cîinii democrației...întreb și eu să fiu la curent.Să fiu recentă...

Smaranda Dobrescu Tu vrei sa fii recenta, eu as dori sa nu fiu "o baba comunista" :-)

Eugénia Paraschiv Smaranda Dobrescu ești Smaranda Dobrescu fără etichete :)

Eduard Virgiliu Cea mai mare organizatie care s-a anuntat ca va participa la acest protest este Organizatia Debililor Mentali din Romania. Are cei mai multi reprezentanti si este cea mai activa in Romania.

Prospectiv A-z .

Mirel Palada:
Stiati ca diaspora in Germania nu voteaza la alegeri, decit daca vine in tara? Nu stiati. Nici nu e bine sa stiti, caci altminteri n-am mai putea fi manipulati atit de usor.

La sfirsitul lui 2014, sistemul a dezlantuit toate mecanismele de manipulare avute la indemina pentru a-l impiedica pe Ponta sa ajunga Presedintele Romaniei.

De ce? Simplu. Daca ajungea Ponta, ar fi venit vremea unei evaluari a activitatii sistemicilor, lucru neplacut si pe care acestia au facut pe dracu in patru sa-l evite.

Drept pentru care au scos din palarie tema votului diasporei, cu care au stirnit suficiente valuri de indignare tefelista incit sa-l aduca la conducerea Romaniei pe mult mai convenabilul Johannis.

Tefeleii au fost incinsi puternic de sfintul val de indignare. Cum sa li se ingradeasca lor dreptul de a vota impotriva lui Ponta?

Indignare falsa, caci nimeni nu le-a ingradit accesul, numarul de sectii fiind acelasi ca si la alte scrutinuri electorale, cind nimeni nu a protestat nimic.

Dar fenta a functionat: tefeleii au gasit un nou motiv in jurul caruia sa-si cristalizeze neobosita ura anti-pesedista.

Ironia este ca principala tara la care tefeleii se inchina ca la un far calauzitor, Germania cea cvasi-fascista si anti-social-democrata, cea care da tonul indignarii corectitudinii politice pe continent, fix aceasta tara icoana tefelista este cea care nu permite votul diasporei la alegerile generale.

Pentru ca diasporezii germani sa voteze, acestia trebuie sa dea cu subsemnatul lungi compuneri justificative, o piedica birocratica demna de Kafka, si nici atunci nu sint siguri ca le este acceptata cererea.

Un mecanism eficient prin care conducatorii cinici, dar eficienti, ai imperiului german se asigura ca treburile cetatii nu sint incurcate de cei care, din varii motive, au ales s-o paraseasca.

Zilele astea, tefeleii se pregatesc din nou sa-si cristalizeze ura impotriva PSD, de fapt o ura inter-generationala, indreptata impotriva virstnicilor.

Ii veti vedea din nou prin piete, clamindu-si furia oarba de maniera isterica si tudorchirilica si raresbogdaniana si mindrutzitoare si liicenitoare. De fiecare data au un motiv, de fiecare data se duc dupa cite o fenta frumos pusa la dispozitie de Sistem.

Cind ii vedeti prin piete, spuneti-le ca germanii sint, totusi, oameni normali la cap si stiu cum sa trateze cu protestatarii. Zilele trecute, Merkel tocmai a declarat ca tara nu se conduce dupa cum urla unii prin strada.

Ca de obicei, cei puternici se ghideaza dupa principiul "fa ce zice popa, nu ce face popa". Pe cei din coloniile est-europene ii indeamna sa actioneze politic intr-un fel, ei de fapt fac altceva. De ce? Simplu. Ca pot. Ca isi apara interesul.

Asa ar trebui sa faca si guvernantii romani, daca au un minim de vigoare in ei. Sa invete de la Merkel, ca face bine ce face kaizeritza acolo la ea in tara ei.

https://www.facebook.com/mirel.palada/posts/1652711478074575

Prospectiv A-z .
Domnule Palada, erati la acel moment despre care discutati, un apropiat al premierului Ponta. Stiati atunci de aceasta particularitate a legii electorale germane? Daca da, ce ati intreprins? Daca nu, ce/cum ar trebui sa se intample pentru a evita asemenea situatii pe viitor?

Va multumesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 19 septembrie 2017

Orchestra nationala anti-PSD

Doina Nicolescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv