Pe facebook: Ce impozit platesc multinationalele

joi, 21 aprilie 2016

Ce impozit platesc multinationalele

Ce impozite platesc multinationalele – 9 aprilie 2016

Smaranda Dobrescu

In 2014 ancheta LuxLeaks dezvaluia ca multinationalele nu plateau practic niciun impozit in Europa gratie filialelor lor din Luxemburg. In 2016, "Panama Papers"arata gradul de intindere al disimularilor de patrimoniu operate de elitele financiare si politice atat din Nord cat si din Sud.Jurnalistii pare ca si-au facut treaba. Problema este ca guvernele nu si-o fac pe a lor. Adevarul este ca aproape nimic nu s-a facut din 2008 pana in prezent. Ba s-ar putea constata ca in multe directii lucrurile chiar s-au inrautatit.
Impozitarea profiturilor marilor societati, concurenta fiscala acerba a atind cote nebanuite inEuropa. Regatul Unit de exemplu, se pregateste sa fixeze acest impozit la 17 %, lucru de neimaginat pentru o tara bogata si dezvoltata, protejand in acelasi timp tacticile pradatoare di Insulele Virgine si din alte locuri care adapostesc off-shore-uri ale GB. Daca nu se iau masuri la nivel general, atunci vom sfarsi prin a atinge niveluri de taxare de 12% precum in Irlanda, chiar de 0% sau chiar prin a acorda subventii pentru investitii, asa cum se intampla uneori. iata rezultatul guvernarilor de durata ale dreptei neoliberale.La noi, cota unica este de 16% iar colectarea se face cam in jur de 25%. Poate de aceea fostul ministru Teodorovici gandea in urma cu un an sa taie complet aceasta datorie catre bugetul statului...

.
Tinta e competitivitatea cu China si alte tari care tranzitioneaza dela feudalism la industrializare. Miscarea asta n-o sa-i faca pe occidentali ca romanii, ci o sa-i impinga si mai in urma pe romani.

Mihai Ion Turcu Mai in urma nu se poate. Trebuie sa observam incercarile de protectionism ale Ungariei si Poloniei.

Prospectiv A-z .
'In urma' era pe scala dezvoltarii socio-economico-umane. Democratia de piata, o sintagma pe care tocmai am vazut-o la textul lui Mircea Platon, a distrus Romania.

Mihai Ion Turcu Poate distruge Romania. O reactie imunitara se manifesta, pe ea trebuie contat.

Prospectiv A-z .
Da, numai ca distrugerea e asa mare incat nu poti paria decat pe efectele timpului cu conditia existentei unor repere morale. Putem avea si surprize? Cu siguranta, dar discutia basculeaza in alte zone...

Reperele morale romanesti vor trebui sa-si doozeze asteptarile si eforturile pentru a nu fi mistuite de katiusa etichetarilor.

Mihai Ion Turcu Morala este in disolutie in general. Ce este mai aproape de viata este "moralul" , se leaga de dorinta de a supravietui ca individ, ca grup, ca mare grup. Acesta poate fi reanimat.

Mihai Ion Turcu Guvernarile nu sunt ce constitutional ar trebui sa fie.Este bine ca avem constitutii, conventii trebuind sa limiteze puterea. Magna Charta Libertatum prevedea dreptul vasalilor de a rebela qarmat in conditiile nerespectarii acordului de catre suveran impotriva suveranului. Aceasta era garantia pentru functionalitatea tratatului.Vasalii moderni nu au armate, doar puterea are posibilitatea de a constrange violent pe cei frustrati de drepturile lor constitutionale. Arma alegerilor ca principiu si sursa a legitimitatii puterii a devenit iluzorie. Alegem intre interpusi nu intre puternici puterea actuala fiind la adapostul obscuritatii sofisticate, cum ar fi banii care nu mai masaoara ce la origine masurau ci cuantumul de influenta in afaceri incluzand influenta asupra guvernelor.Problema limitarii influentei banilor asupra puterii democratice exercitate prin reprezentanti a scapat de sub controlul "poporului suveran" prin servitutea reprezentantilor fata de puterea detinatorilor banilori. Masura acestei servituti este costul campaniilor electorale in SUA , exemplul scoala. Fara enorm suport financiar nu poti candida. Sofisticarea sistemului electoral american se leaga de imensitatea federatiei care face imposibila democratia directa, nascuta in orase stat (Atena, Roma) consumata in agora prin vot scrijelat pe scoici sau aclamatii. Nu insemneaza ca precum constitutiile si dependenta totusi de actul alegerii a celor care exercita puterea au devenit simple accesorii formale. Neoliberalismul a violat esenta constitutionalitatii - limitarea puterii, uzand de pacalelala privind detinatorii reali ai puterii, cei 1%.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 21 aprilie 2016

Ce impozit platesc multinationalele

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv