Pe facebook: Frederic Lordon in prim plan

vineri, 29 aprilie 2016

Frederic Lordon in prim plan

Frederic Lordon in prim plan.. – 10 aprilie 2016

Dinica Roman shared John Ebel's post.

Pun pariu ca nici dumneavoastra n-ati aflat asta din mass-media. Terorism si crima locala tin capetele de pagina.

The French government's labour reforms will scrap the 35 hour week and strip workers of protection from arbitrary dismissal. Activists have been opposing the proposed changes since the start of March, in a series of huge protests across the nation.
Frédéric Lordon, author of Willing Slaves of Capital: Spinoza and Marx on Desire, addressed yesterday's rally in the Place de la République at the largest protest so far.

"Let's bring the catastrophe to them!"—Frédéric Lordon against French labour reforms

The French government's labour reforms will scrap the 35 hour week and strip workers of protection from arbitrary dismissal. Activists have been opposing the…

VERSOBOOKS.COM

Smaranda Dobrescu "Nuit debout" are cateva zile bune de cand mii de elevi studenti, sindicalisti, someri se aduna si vorbesc in Piata Republicii la Paris. In acest weekend au fost manifestari similare si la Toulouse, Marseiile si in alte orase. Motivata initial de reforma Codului Muncii manifestarile au luat in timp alura de "lupta cu precaritatea" Revendicarile din aceasta sambata au fost frumos sintetizate de unul dintre participanti:
« C'est une lutte contre la financiarisation de l'économie, contre la prédation du capital par un petit pourcentage de la population qui refuse de redistribuer et ne joue pas le jeu de la solidarité. Il nous faut plus d'égalité quitte à avoir un tout petit peu moins de liberté. »

Desi Guvernul este ambiguu in tratarea unei manifestari cu caracter revendicativ de stanga, a folosit gaze lacrimogene. Discutiile privind reforma legii muncii au fost purtate de catre protestatari si in cadrul Comisiei parlamentare care a acceptat destule din modificarile strazii. In timp nemultumirile s-au reorientat si practic adreseaza lipsa de perspective a francezului sarac.
E de interes modul in care vor evolua aceste nemultumiri si ce turnura vor lua lucrurile.

Smaranda Dobrescu Frederic Lordon a reusit prin discursul sau de ieri sa reinvie un fel de spirit revolutionar, pozitiv solidarizarii francezilor in lupta cu sistemul din ce in ce mai insensibil la vocea alegatorului. Cele doua idei principale au fost:
1. Sa ne regasim sensul a ce avem in comun
2. Si sensul de a fi afirmativi...
Pare o sinteza corecta a unor principii de baza ale contestarii cu rezultate pozitive

Smaranda Dobrescu Lordon nu se opreste insa la ideea de solidarizare a oamenilor spre a-si implini un deziderat comun privind viitorul francezilor. El il si defineste. De exemplu, in noaptea de 3 aprilie discursul sau a avut drept subiect un apel la modificarea Constitutiei pentru o republica sociala care sa puna in afara legii proprietatea privata asupra mijloacelor de productie, in opozitie cu Constitutia Republicii burgheze.
Interpretarea miscarii actuale in curs de derulare este interesanta. Actorii Nuit Debout se imagineaza a fi un fel de Podemos francez, si pe Lordon il vad ca pe un vechi adept al acestei miscari muncitoresti asemanatoare cu adunarile cetatenesti din timpul Revolutiei spaniole. Si totusi este absolut evident ca evolutia lui Podemos arata din plin distanta care o separa de vechiul marxism leninism aparat de Lordon.Nicaieri cu exceptia Frantei nu poti vedea intelectuali platiti de stat si sustinuti de presa de stanga care sa-si imagineze ca poti realiza ceva cu totul nou cu cei foarte batrani si ca poti convinge salariatii din mediul privat sa te urmeze intr-o aventura care va reusi etatizarea unui sistem deja apasator.

Spiritul Revolutiei de la 1789 este insa superb. Sa speram ca nu se va gasi si ghilotina respectiva..
http://www.economiematin.fr/news-loi-travail-opposition...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 29 aprilie 2016

Frederic Lordon in prim plan

Dinica Roman shared John Ebel's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv