Pe facebook: Distrugerea sistemului educational

joi, 21 aprilie 2016

Distrugerea sistemului educational

Distrugerea sistemului educational – 7 aprilie 2016

Stefan Kovacs shared his post.

Sunt și eu un pic curios ce se urmărește cu tot haosul ăsta . De la "resetarea clasei politice" și până la distrugerea sistemului educațional-avem tot felul depersonaje patetice- fie că discutăm de dna. Șercan, dna. Moraru, Tapalagă,Cumpănașu și încă mulți alții care aleargă precum iepurii pe benzedrină, fără morcov și fără niște lucruri concrete și de bun simț. Să resetăm clasa politică ! Dăăă...de unde alții ? Există, au pregătire ? Să schimbăm radical acest sistem de învățământ învechit ? Dăăă...cu ce ? Toată această mișcare browniană- chiar dacă am presupune prin absurd că e motivată de bune intenții- nu face decât să distrugă statul funcțional. Dacă mai adăugăm și Molohul de DNA care înghite nediscriminatoriu pe oricine nu e pe placul cuiva (nu știm cine) deja începe sincer să-mi fie frică.

.
Remarcandu-l recent pe Tichindeleanu aici la Grup, am vazut un clip pe youtube in care el explica resetarea ca o manevra a Dreptei neocoloniale de a-si insusi mesajul de reforma al puterii, mesaj care se auzea traditional din Stanga. Adica hotii striga 'Hotii!'

https://youtu.be/7jVSIq-pYzI

Ovidiu Tichindeleanu: From Oppositional Coexistence to…

YOUTUBE.COM

Stefan Kovacs Să fie și dreapta- dar să știm și noi. Și o dreaptă normală la cap, nu madam Guseth și madam Pippidi.

Prospectiv A-z .
Tocmai am scris recent despre Dreapta romaneasca, an echo chamber of neocolonism, care nu tine cont deloc de rigorile liberalismului in context romanesc. Niste impostori de colo-colo, domnule Kovacs, iar noi trebuie sa-i numim ca atare cu fiecare ocazie.

Smaranda Dobrescu Resetarea s-a impus la noi odata cu schimbarea guvernului Ponta. In acea multime sa-i spun eterogena, se auzeau insa destul de clar sloganurile lui MM. Aici, D-l Tichindelean are dreptate. Pe de alta parte, asa dupa cum spune un filosof francez contemporan, "nu poti critica islamismul de pe pozitii crestine ci poate doarde pe pozitiile atee sau agnostice", asa si D-l Tichindeleanu face critica de pe pozitiile unui political corectness impins la extrem..

Prospectiv A-z .
Poate pentru ca Tichindeleanu doreste sa-si pastreze un modicum de consistenta a mesajului/demersului.

Nu stiu ce filozof francez contemporan a spus prostia aia, "nu poti critica islamismul de pe pozitii crestine ci poate doarde pe pozitiile atee sau agnostice," insa reflecta relativismul care ne duce catre paralizie/nihilism. Trebuie sa ne asumam crezurile, nu suntem chiar toti Ba'hai.

In timp ce noi ne lasam paralizati, fundamentele pe care s-au construit valorile noastre ne sunt puverizate, iar fructele valorilor insusite fraudulos de oameni care stiu mai bine/cred mai mult.

Stefan Kovacs Discutăm atunci despre un fel de nihilism "de dreapta" pentru că dreapta tradițională- de la Catargiu Barbu și până la actualul domn Trump își cunoaște totuși interesele.

Prospectiv A-z .
Domnule Kovacs, nihilismul Dreptei neocoloniale are ca obiect numai tintele neocolonialismului. Subiectul dela centru stie foarte bine ca nihilismul e numai pentru fraieri, centrul fiind definit tocmai de adeziunea la crezul neo-conservator/liberal.

Smaranda Dobrescu Prospectiv A-z nici eu nu sunt Ba`hai si chiar imi aduc aminte ca am criticat ideea bratelor deschise fata de refugiati, neconditionat, situandu-ma de partea Anei Blandiana. poate printre putinii oameni care se considera de stanga si au facut acest gest de less-political corectness.

Prospectiv A-z .
Poate ca Tichindeleanu, in tineretea lui, inca mai crede intr-o Stanga consistenta/fara contradictii. Ar fi culmea ca oamenii trecuti de o varsta sa mai creada orbeste in doctrine. Mai cu seama romanii cu experienta ultimilor 26 ani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 21 aprilie 2016

Distrugerea sistemului educational

Stefan Kovacs shared his post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv