Pe facebook: Venitul de baza

joi, 21 aprilie 2016

Venitul de baza

Venitul de baza – 5 aprilie 2016

Smaranda Dobrescu

"Prin efectul de multiplicator economic al redistribuirii diferite a VB lucrătorilor cu salarii mici și medii, veniturile totale se vor așeza la nivel de țară într-o scală diferită, veniturile celor din jumătatea de jos a scalei crescând. Rezultatul ar putea fi considerat drept o îmblânzire (îmbunătățire) a capitalismului. Întâmplător sau nu, introducerea VB cu acest efect economic favorabil imaginii capitalismului se constituie într-o alternativă a propunerii lui Piketty de impozitare a averilor. Minți mai suspicioase ar putea spune că VB-ul s-a născut nu doar din pierderea slujbelor datorată informatizării masive a societății ci și din inventivitatea celor foarte bogați de a găsi soluții alternative la taxarea propriilor averi."

Grupul Prospectiv™ : Venitul de baza

BLOG.PROSPECTIV.ORG|BY SMARANDA DOBRESCU

Alexandru Botu Cred ca ..." inventivitatea celor foarte bogați de a găsi soluții alternative la taxarea propriilor averi" nu poate fi "corectata" prin astfel de masuri, caci inventivitatea celor bogati este net superioara masurilor administrative pomenite si este cea care sporeste accelerat capitalul. Capitalul Financiar, cel care a devenit cel mai important in practica economica capitalista.Cat timp concentrarea si globalizarea continua accelerat ne indreptam sigur spre o "gaura de vierme".

Smaranda Dobrescu Masura venitului de baza va avea un impact colosal si va interesa pe oricine. Este de fapt o masura de subzistenta pentru toti. Este sustinuta general in SUA si cvasi general in UE (atat cat e ea de disipata in mediile politice). Daca fiecare va avea un minim de mijloace asigurate, atunci raportul1% vs.99% se va imbunatati, fara ca cei bogati sa sufere taxarea averilor proprii. Finantarea masurii in SUA se va face practic din taxele tuturor care au venituri din munca. I-au inchis gura lui Piketty si carcotasilor inegalitatii. Lasand aceasta presupunere a mea de-o parte, pana in 2020 vor disparea peste 5 milioane de joburi doar in 15 cele mai dezvoltate tari ale lumii.., lucru aproape sigur.. Ceva trebuia facut, chiar daca mijloacele sunt dificile sub aspect dimensional si al finantarii...

Alexandru Botu Optimismul Dumneavoastra Doamna Smaranda Dobrescueste binecunoscut si are la baza inteligenta, bun simt, dreptate sociala. Dar deocamdata Dumneavoastra si noi ceilalti suntem pe partea celor care cer, nu a celor ce impun. Iar guvernarile, tot subordonate celor mai puternici sunt. Asa ca orice seamana cu o concesie pe mine ma pune pe ganduri, nu pentru ca sunt pesimist, ci realist. Am vazut la ce au condus asazisele intelegeri, de coeziune sociala, cu sindicatele.

Smaranda Dobrescu Sandu, daca vei avea timp, poate citesti materialul. Este pur si simplu un studiu privind solutiile propuse in diverse tari ale lumii in vederea preintampinarii somajului masiv ce se asteapta cat de curand urmare celei de a patra revolutii industriale. Contributia mea de luat in seama a fost mai degraba in critica solutiilor si enumerarea unor efecte cu impact major in social si economic. Eu nu propun aceasta masura, se pare ca ea va aparea dintr-o cerinta obiectiva care intamplator satisface si un deziderat al celor ce vor sa scape de impozitarea averilor.Rolul sindicatelor prin aceasta masura este mult diminuatin functia de negociere a salariilor. Lumea se va schimba prin acest Venit de baza mai mult decat ne inchipuim azi.

Mihai Ion Turcu Aceste mari averi s-au generat in conditii de pace , lipsa razboaielor, si de pace sociala relativa asigurata prin standardul asigurat populatiei, care in aceste conditii a si crescut.La noi standardul scazut produce depopulare selectiva. Oamenii cumsecade emigreaza si nu genereaza substituirea populatiei, se reproduc 1 la 2 sau 0 la 2. Perspectiva , scaderea veniturilor si disparitia locurilor de munca NU mai asigura pacea sociala. Fara pace sociala conditia de stabilitate favorabila afacerilor este anulata. Mentinerea pacii sociale cu forta insemneaza regimuri dictatoriale, politienesti, care nu rezista la nesfarsit, si solutiile criminale (razboi si genocid prin accesul selectiv la ingrijirea medicala si resurse). Preferat va fi razboiul. In conditii de rezboi bogatii pot deveni si mai bogati (iesire violenta din criza de sistem).Daca toate acestea sunt inacceptabile sau prea periculoase ( chiar sunt, fie ca este vorba de razboi mondial fie ca este vorba de mizerie generalizata cu ep[idemii, degenerare, infractionalitate crescuta), atuncea obligatoriu trebuie regandita societatea ca sistem integrat si integrator. Aceasta insemneaza politica si etatism, "stat de drept" separat de "capitalism" . Capitalismul s-a nascut intr-o nisa, orasele medievale cu libertatile si civilizatia lor in conditiile unei lumi feudale agrare. Prin extensia exceotiei nisa a disparut. Socialismul trebuia sa rezolve problema. Conceptul socialist are viciul sau, se bazeaza pe industrialismul de tip capitalist , statul fiind unic capitalist si antreprenor si nu s-a mondializat. Insumi nu sunt atat de expert nici suficient de inteligent pentru a concepe o alternativa.

Smaranda Dobrescu S-ar gasi bani pentru venitul de baza ..
http://www.theguardian.com/.../panama-papers-taxes...

The Panama Papers prove it: America can afford a universal basic income | Colin…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 21 aprilie 2016

Venitul de baza

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv