Pe facebook: Planul B

luni, 14 martie 2016

Planul B

Planul B – 29 februarie 2016

Alexandru BotuI

Ia auziti, exista un Plan B:

In mid-March Germany will hold regional elections in three German federal states. This will be a moment of truth for Angela Merkel and the federal government, because the elections will show the extent to which the arrival of refugees has…

SOCIALEUROPE.EU|DE ALMUT MÖLLER

.
Prospectiv A-z Suntem abia la inceput, pana la Z mai avem.

Alexandru Botu La Revolutia din 1989 unii zic ca nu a functionat Planul ZZ sau chiar ZZZ. Cine stie de unde pleaca astia cu codificarile!...

Prospectiv A-z .
Aia mai importanti reseteaza sistemul si pleaca dela A. Sau asa sunt gugustiucii facuti sa creada.

Stefan Kovacs Mori Angela, mori !

Prospectiv A-z .
Nu moare martoaga... until the fat lady sings.

Preda Mihailescu Si ce daca ar muri, ca doar nu ea a inventat vreun plan, de la Lehmann incoace - ce ne poate face increzatori ca ea a fost cea mai influnetabila?

Stefan Kovacs Preda Mihailescu Măcar n-o mai vedem. Oricum nu cred că mai e cineva din CDU așa de tâmpit- a se vedea circul cu imigranții...

Draghi Puterity Da, dar nu e voie sa fie numit asa. E numit planul A2. Pe bune..

Alexandru Botu Draghi Puterity, poate ca este doar A1', unde ' poate fi considerat drept derivator, cu multiplele intelesuri!

Draghi Puterity http://www.spiegel.de/.../julia-kloeckner-was-plan-a2...

Klöckner-Vorstoß zur Flüchtlingspolitik: Wer A2 sagt,…

SPIEGEL.DE|DE SPIEGEL ONLINE, HAMBURG, GERMANY

Preda Mihailescu Pai eu stiam ca primii sunt AAA. Cand ajungi la A1, este rau!

Stefan Kovacs Adevărul este că tot ce face Merkeloaia e absurd. Atunci când ai șomaj în țara ta și o Europă cică unită plină de șomeri e normal să-ți angajezi oameni din Europa. Asta dacă nu e chiar tâmpită la cap și crede prostiile alea cu revigorarea sângelui sau cu ce buni vor fi arăbușii. Cel mai probabil se preconizează niște mizerii apropo de drepturile cetățenești și vrea să aibă la îndemână o trupă de execuție fanatică...

Alexandru Botu Domnule Preda Mihailescu, eu am invatat destul de tarziu numerotarea mentionata de Dumneavoastra, aceea cu A,AA,...... Cred ca dupa ce trecusem de tratatul lui Miron Nicolescu de Analiza Matematica. Sunt convins ca pe acolo nu s-a studiat acel tratat, fiind prea vechi, de acum 50 de ani.

Preda Mihailescu Nu, eu ma refeream la jucaria burselor!

Alexandru Botu Scuze!

Alexandru Botu Are dreptate Domnul Draghi Puterity, este vorba de o varianta a planului A, Plan care inca mai functioneaza si nicidecum de un alt Plan B radical diferit de Planul A. Noi si altii am fost indusi in eroare de Lester Russell Brown care, desi a declinat acelasi subiect (Ecoeconomia), a numerotat cu litere diferite editiile cartii sale Eco-Economy: Building an Economy for the Earth.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 14 martie 2016

Planul B

Alexandru BotuI

Ia auziti, exista un Plan B:

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv