Pe facebook: Buget pentru invatamantul privat

vineri, 18 martie 2016

Buget pentru invatamantul privat

Buget pentru invatamantul privat – 7 martie 2016

Smaranda Dobrescu

Macar 0,2 % sa fi suplimentat guvernul bugetul pentru invatamant si scolile de la tara ar fi putut sa dispuna prin grija primariilor de autobuze scolare, rechizite gratuite, bonuri macar la inceput de an scolar pentru dotarea copiilor cu cele necesare imbracamintei, etc. NU! Guvernul tocmai ce a hotarat sa dea o subventie de baza pentru scolile private si confesionale la nivelul scolilor preuniversitare din invatamantul public.
E o incercare pentru Parlament chemat sa-si manifeste grija pentru invatamantul public deschis tuturor categoriilor de copii.
Tocmai ce am auzit ca un prescolar de la o gradinita dichisita plateste 4600 lei pe luna.

Guvern: Scolile particulare vor primi finantare de baza alocata de la bugetul de stat

Unitatile de invatamant preuniversitar particular si confesional acreditat vor primi…

HOTNEWS.RO|DE HOTNEWS.RO

Smaranda Dobrescu Via Costel Gilca
Îi multumesc Guvernului tehnocrat pentru ca îmi va scădea taxa de la școală privata a Lizei.
Cat de dobitoc sa fie guvernul sa finanțeze ceva ce se finanțează singur și cu profit major în condițiile în care milioane de copii romani nu ai acces la sistem de învățământ!
Nu eu am nevoie de finanțare, ci copiii expuși la sărăcie, la îndepărtarea fata de școală!
E incredibil Cum pe bogați îi face și mai bogați, iar pe săraci îi face și mai analfabeți!

Alexandru Botu Guvernul tehnocrat este pentru bogat!

Mihai Ion Turcu Autobuzele scolare ( in America practica de cand s-au inventat autobuzele) in situatia drumurilor noastre poate fi mai scump si putin eficient , decat sa faci scoli primare si sa angajezi invatatori. Cndva, prin anii 60, am ramas cu gura cascata, eu si cativa straini veniti in Romania ( rar atuncea) care aveau in program sa viziteze catunul Trainei, o mica localitate locuita exclusiv de tigani , undeva intre paduri si livezi, oameni traind din impliterea de cosuri si confectionarea de maturoaie din nuiele. Ce sa vezi, in mijlocul catunului era - o scoala....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 18 martie 2016

Buget pentru invatamantul privat

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv