Pe facebook: Drepturi si libertati civile ar putea fi suspendate?

miercuri, 18 iulie 2018

Drepturi si libertati civile ar putea fi suspendate?

Drepturi si libertati civile ar putea fi suspendate? – 27 iunie 2018

O discutie a unui diplomat rus in Franta cu un jurnalist francez si curajos mi-a dat ceva de gandit in sensul ca nu am inteles de ce o buna parte din discutie s-a alocat ne/amestecului hackerilor rusi in scrutinuri electorale de toate felurile si de pretutindeni. (A se re/vedea linkul https://www.facebook.com/groups/AtelierGP/permalink/1901793163217589/)

Azi, la radio un fost copoi al contra-teroristilor pe internet care a lucrat pentru biroul federal de investigatii isi anunta o carte despre amestecul rusesc in alegeri.

Gandindu-ma la cele 2, nu pot sa nu-mi amintesc cum pana in 1990 *accesul liber si neingradit la informatie* era unul din capetele de berbece cu care era strapunsa fortareata sovietica dela Vest. Acum, ca Vestul crede ca a castigat Razboiul Rece si nu poate gresi, informatia devine propaganda, iar promotorii ei devin specialisti psy-ops.

Tot punand impreuna aceste miscari occidentale ma intreb daca alegerea lui Trump nu-i echivalentul lui noua-unshpe. Intr-adevar, dupa noua-unshpe, o serie lunga de drepturi si libertati civile au fost suspendate/abrogate/incalcate caci trebuia sa dam o riposta terorismului. Ma intreb acum intre oglinzile paralele ale acuzatiilor de implicare ruseasca in voturi occidentale, dupa ce vedem inceputa lupta cu toate cele impotriva *stirilor false* (in Franta lui Macron), nu cumva se va putea in curand suspenda LEGAL si rezultatul voturilor daca sunt acuzate ca fiind influentate de... rusi?

Top of Form

Like

Love

Eduard Virgiliu Mai exista si varianta ca 'hackerii rusi' sa nu existe si totul sa fie o comedie menita sa duca la restrangerea libertatii oamenilor.
O parte din firmele care sunt mentionate de Comisia Mueller care cerceteaza 'Trump collusion' nici macar nu erau infiintate cand 'au avut loc faptele'.
In momentul in care o parte dintre cei acuzati (din Rusia) si-au angajat avocat si s-au prezentat la proces, cei din Comisia Mueller au spus ca mai au nevoie de timp ca sa stranga probele... pentru ca nu aveau nici un fel de probe. Comisia Mueller nu si-a inchipuit ca aia o sa se prezinte la proces.

Prospectiv A-z .
Inteleg ca John Bolton e la Moscova unde aranjeaza cu Putin un summit intre Trump si Putin. Se joaca!

Eduard Virgiliu Prospectiv A-z Trump si-a consolidat pozitia iar dusmanii lui sunt in haos asa ca nu se mai teme de ce va spune presa globalista. Trump vrea sa ajunga la o intelegere cu Putin, sa elimine sanctiunile si sa inceapa din nou cooperarea economica intre SUA si Russia.
Trump este omul pacii chiar daca negociaza pacea cu parul in mana.

Prospectiv A-z .
Trump si cativa din juru-i inteleg ca vulnerabilitatea maxima a SUA e deficitul comercial (cu China si UE). Adica exact acel elefant din icnapere ignorat sau prezentat pe invers decat este de globalisti. IN schema asta, Rusia nu-i decat un side-show pentru retarzii/inertialii istoriei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 18 iulie 2018

Drepturi si libertati civile ar putea fi suspendate?

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv