Pe facebook: New Strategy Center

miercuri, 2 august 2017

New Strategy Center

New Strategy Center – 19 iulie 2017

Gheorghe Gradinaru shared a link.

Un echilibru (economic) fragil: Turcia, Rusia şi cealaltă hartă strategică

Urmărindu-se reciproc în stepele pontice, iar apoi peste marea cea închisă. Cu frică, cu admiraţie (reprimată), cu neîncredere sau invidie. Însă mereu pregătindu-se…

ADEVARUL.RO

Smaranda Dobrescu Rusia si Turcia sunt tari cu interese contrarii dintotdeauna. Oricum ai intoarce-o, rusilor le-ar veni tare bine sa controleze ei stramtorile iar turcii sa fie unul dintre multele popoare stapanite de ei. Apropierea turceasca e conjuncturala: SUA a vrut sa il inlocuiasca pe Erdogan si acesta s-a refugiat in bratele rusilor, aparent.De fapt Rusia l-a avertizat pe Erdogan de inerenta lui arestare, dovada ca la venirea soldatilor Erdogan era deja in avion in curs de a-si penaliza "tradatorii".Deci, Rusia l-a ales pe Erdogan si nu invers. Dat fiind interesul american pentru Turcia in cadrul NATO, e de presupus ca Erdogan, temporar si poate parelnic aliat cu Rusia va fi inlocuit cu un presedinte proamerican.

Prospectiv A-z .
Sunt de acord cu estimarile prospectivei Smaranda Dobrescu la care as adauga recomandarea de a privi istoria relatiilor de schimb turco-ruse din 2000 incoace: http://adevarul.ro/.../18/596dd9e55ab6550cb83f6f17/627x0.png

Turcia isi permite sa finanteze un deficit comercial bilateral cu Rusia--mai jos se vede din alt grafic importul masiv de metale si minerale rusesti de catre Turcia. Asta pare sa indice o superioritate a Turciei in relatia bilaterala--exceptand cazul in care importurile sunt realizate de sucursale in Turcia ale unor firme EUropene. Autorii par sa indice o vulnerabilitate a Turciei, dar nu vad cum lucrurile ar mai putea fi asa dupa embargoul impus impotriva Rusiei.

ADEVARUL.RO

Anna Zelinski Putin este suficient de inteligent și bun cunoscător al psihologiei popoarelor de care Rusia este interesată și știe f. bine că nu poate controla Turcia. Poate avea o relație amiabilă schimbând strategia după cum o cer împrejurările. Chiar dacă următorul președinte va simula că este proamerican, musulmanul nu va accepta hegemonia creștină decât dacă se află într-o situație complicată și asta are tot timpul o rezolvare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 2 august 2017

New Strategy Center

New Strategy Center – 19 iulie 2017

Gheorghe Gradinaru shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv

miercuri, 2 august 2017

New Strategy Center

New Strategy Center – 19 iulie 2017 Gheorghe Gradinaru shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv

New Strategy Center – 19 iulie 2017

Gheorghe Gradinaru shared a link.