Ce ne aduce scutul

Ce ne aduce scutul - 19 mai 2016

Prospectiv A-z  via Adrian Nastase

 

In mod paradoxal, Scutul anti-rachetă de la Deveselu ne asigură mai multă securitate si, in acelasi timp, ne face mai vulnerabili. Eram preocupati, după incheierea Războiului Rece, de faptul că reprezentam o zonă tampon intre NATO si Uniunea Sovietică. Acum suntem chiar frontieră in Noul Război Rece. Sigur, suntem membri NATO iar bazele de la Constanta sau de la Deveselu inseamnă, in concret, că steagul american, respectiv al NATO, au fost amplasate in România. Din punctul de vedere al securitătii noastre sunt evolutii pozitive. Dar, in felul acesta, am devenit chiar „parte a problemei". Prin instalarea bazei de la Deveselu, in mod evident, s-a creat o vulnerabilitate suplimentară pentru noi, in conditiile in care România a devenit, in mod explicit, o tintă, la nivelul declaratiilor si al planurilor operationale rusesti.

Nu cred că, din punct de vedere militar, cei 24 de interceptori de la Deveselu inseamnă foarte mult fata de stocurile de mii de rachete din Rusia. Poate insă că cei 800 de milioane de dolari cheltuiti pe acest proiect au fost utili pentru industria de apărare din SUA. Se repetă obsesiv că instalatia de la Deveselu nu este indreptată impotiva Rusiei. Eventual, impotriva Iranului sau a Coreei de Nord – dacă rachetele lor nu o iau pe partea cealaltă a globului. Sau poate impotriva grindinei, in conditiile in care rachetele noastre anti-grindină nu pot fi incă declansate. Repet, nu pot judeca eficacitatea lor. Cred insă că rusii stiu exact care este valoarea operatională a acestei instalatii dar le convine să o invoce pentru a justifica unele contra-măsuri militare, geo-strategice, propagandistice. Sau de ordin intern, la ei acasă. In felul ăsta, toată lumea a câstigat.

Să ne intelegem, proiectul anti-rachetă, in sine, mesajul transmis sunt importante pentru România, indiferent ce puneau americanii in curtea de la Deveselu. Este vorba de o prezentă concretă nu de ceva de genul garantiilor franco-britanice pentru România de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Sigur, tot intr-o filozofie specifică unui război rece.

Rămâne România prizonieră in acest joc de „love and hate" intre americani si rusi? Inainte de 1989, exista acelasi joc doar că România era in cealaltă parte. A urmat pupatul pe gură al americanilor si nemtilor cu Gorbaciov, au fost apoi alte perioade de „love" intre Clinton si rusi (vă amintiti de ce România nu a intrat in NATO in 1997?).

Am scris, in urmă cu vreo 30 de ani, un articol despre perceptia pericolului in cadrul aliantelor militare, subliniind că aliatii urmează, de obicei, perceptia membrului alfa al aliantei. Sigur că asta se intâmplă si acum. Cu precizarea că unii dintre aliati au inceput să fie mai catolici decât americanii in relatia cu rusii. Dar există, oare, si o tablă de intelegeri bilaterale pe care nu le cunoastem?

Evident, putem să tragem unele concluzii de ordin intern in legătură cu invitatii ambasadei americane la „petrecerea" de la Deveselu. De fapt, a Marinei americane, de fapt… Concret insă, se pare, organizatorii nu au avut adresele lui Basescu, Ponta, Corlătean, Dusa. Si, oricum, nici nu erau prea multe locuri libere intre cei 1000 de invitati…Repet ceea ce spun de ceva timp – americanii nu au decât prieteni actuali.

Să revenim. In perioada Războiului Rece, a functionat un gentleman agreement intre cele două mari puteri, consemnat in Tratatul ABM care, pe scurt, constatând că ambele părti aveau prea multe rachete balistice, si pentru a evita tentatia primei lovituri, dublată de un eventual scut anti-rachetă, SUA si URSS au hotărât să-si mentină vulnerabilitatea fata de rachetele adversarului, obligându-se să nu instaleze scuturi anti-rachetă. Iată, in acest sens, un fragment dintr-un studiu recent al meu, intitulat „Cresterea si descresterea dreptului international":

" Tratatul între SUA și URSS privind limitarea sistemelor de rachete antibalistice a fost semnat la 26 mai 1972 (Tratatul ABM)16. Tratatul, semnat la Moscova, avea în vedere limitarea sistemelor de apărare antirachetă. De fapt, fiecare parte la tratat avea dreptul să menţină două complexe de apărare ABM, fiecare dintre ele neputând să depăşească 100 de interceptori. Soarta acestui tratat a fost pusă în discuţie la momentul destrămării URSS, dar SUA au acceptat, în 1997, ca 4 foste republici sovietice să fie succesoare pentru fosta Uniune Sovietică la acest tratat. Istoria negocierilor pentru realizarea, în 1972, a acestui tratat este mai complexă. Oricum, tratatul a fost semnat cu ocazia întâlnirii la vârf, de la Moscova, între preşedintele Richard Nixon şi secretarul general al PCUS, Leonid Brejnev. Este interesant că, în 1974, printr-un protocol, cele două părţi au scăzut numărul siturilor pentru interceptori de la 2 la 1. Sovieticii au stabilit, ca sit, Moscova iar SUA North Dakota Safeguard Complex. În 1983, Ronald Reagan a lansat însă Iniţiativa apărării strategice (SDI), calificată de către sovietici ca fiind o acţiune iresponsabilă.17

Cercetarea în privinţa SDI nu a dus însă la evoluţii concrete pe teren. La sfârşitul anului 2001, în contextul dezvoltării unei noi strategii bazată pe "autoapărare preventivă" şi în urma atentatelor de la New York, din luna septembrie a aceluiaşi an, George W. Bush a notificat Rusiei şi celorlalte trei foste republici sovietice succesoare la tratatul din 1972 intenţia de a se retrage din acest tratat, practic, denunţarea lui. Explicaţia oficială a fost aceea că Statele Unite trebuie să se protejeze, să-şi protejeze teritoriul împotriva unor atacuri ce ar putea să vină din partea unor actori internaţionali neconvenţionali sau din partea unor state „rogue" (state subversive; care desfășoară acțiuni „piraterești", care ignoră/nu respectă normele dreptului internațional).18

Să vedem ce prevedea textul tratatului din 1972. În afară de dispoziţiile referitoare la limitarea numărului de interceptori pe propriul teritoriu, în articolul IX se stabilea: "Pentru a se asigura viabilitatea şi eficacitatea acestui tratat, fiecare parte se obligă să nu transfere către un alt stat şi să nu amplaseze în afara teritoriului său naţional sisteme ABM sau componente ale acestora limitate prin tratat". Iată deci, în perioada Războiului Rece, Statele Unite nu ar fi avut dreptul să amplaseze în afara teritoriului lor scuturi antirachetă sau componente ale acestora. Cu alte cuvinte, amplasarea bazei de la Deveselu nu ar fi fost permisă prin acel tratat. În urma denunţării tratatului, în 2001, de către americani, această decizie nu mai poate fi considerată contrară acordului. Interesante sunt însă prevederile finale ale tratatului din 1972. Articolul XV: 1. Acest tratat va avea o durată nelimitată. 2. Fiecare parte, în exercitarea SUVERANITĂŢII SALE NAŢIONALE (subl.n.) va avea dreptul de a se retrage din acest tratat dacă decide că evenimente extraordinare legate de obiectul acestui tratat au afectat interesele sale supreme. El va notifica decizia sa către cealaltă parte cu şase luni înainte de retragerea din tratat. O astfel de notificare va include o declarație privitoare la evenimentele extraordinare pe care partea care notifică le consideră a afecta interesele sale supreme" (subl.n.).

____________________________

16 Textul în T.N.Dupuy, G.M.Hammerman, A Documentary History of Arms Control and Disarmement, R.R.Bowker Company, 1973, p.603-607

17 Președintele Ronald Reagan a „reinterpretat unilateral Tratatul ABM, singurul nostru tratat real cu Uniunea Sovietică privind controlul armelor, astfel încât să permită testarea componentelor anti-rachetă Star Wars, componente larg recunoscute ca fiind interzise de acest tratat". (Weston, The Reagan Administration Versus International Law, 19 Case W.Res,J,Int'l L. 295, 295-302 (1987)

18 Interesant, sub aspect istoric, discursul oarecum romantic al lui Mihail Gorbaciov, la ONU, în 1988, anunțând liniile viitoare de acțiune ale URSS și, în fapt, încheierea Războiului Rece. Discursul a fost interpretat ca un gest de „aruncare a prosopului", încercând să argumenteze nevoia „libertății de a alege" la nivel național, în condițiile dezideologizării relațiilor dintre state. (M.Gorbaciov, Discurs la Adunarea Generală ONU, UN Doc. A/43/PV.72 – 1988)

Sigur, americanii dar si NATO au realizat că amenitările, in noul context international, pot veni si din alte directii, nu doar dinspre Rusia. Dar se inscrie oare proiectul defensiv anti-racheta in filozofia războiului „preventiv"? In plus, in conditiile actuale, mai putem folosi oare mijloace de apărare specifice secolului 20? In prezent, arme nucleare, biologice, chimice nu mai au nevoie de vectori – rachetă. Astăzi, grupuri ne-statale, cu caracter terorist, pot utiliza pentru a-si realiza obiectivele, avioane civile, drone, masini-capcană, valize cu incărcătură letală, actiuni cibernetice impotriva unor instalatii civile.

Concluzia mea este că trebuie să privim lucid aceste evolutii, să nu ne imbătăm cu apă chioară si să recitim, periodic, cartea lui Orwell, „1984", inclusiv capitolele despre faptul că marile puteri isi pot schimba periodic aliantele.

 

 

Scutul anti-rachetă de la Deveselu

  In mod paradoxal, Scutul anti-rachetă de la Deveselu ne asigură mai multă securitate si, in acelasi timp, ne face mai vulnerabili. Eram preocupati, după incheierea Războiului Rece, de faptul că r…

NASTASE.WORDPRESS.COM

 

 .
Prospectiv A-z Cititorii lui Adrian Nastase raspund:
.
Morgan R. Freeman
Poate ca nu sunt de acord cu anumite actiuni ale dumneavoastra in perioada activa ca politician, dar sunt placut surprins ca cineva de statura dumneavoastra admite inutilitatea scutului din punctul de vedere al Romaniei.
.
Marian Nicolae
In dragostea adevarata dintre doua persoane de sex opus, nu este loc pentru o a treia persoana.
Nu stiu de ce, dar odata cu instalarea jucariilor de la Deveselu, noi romanii am devenit acea a treia persoana in povestea de dragoste dintre cele doua mari puteri mondiale.
Nu aveam ce sa spunem in aceasta relatie adanca de dragoste.
Nu era locul si nici timpul ca noi sa spunem ceva.
Francezu' ca de obicei, o spune bine si o spune pe sleau:
„Les histoires de cul sont toujours compliques"
Judecand dupa acest lucru simplu, dupa ce ca povestile de dragoste sunt intotdeauna complicate, prin alegerea noastra de la Deveselu nu am facut decat sa complicam si mai mult o relatie de dragoste in care cel de-al treilea este INTOTDEAUNA in plus……..
Noi suntem cea de-a treia parte….cea in plus.
.
liviu bejan
Nici pomeneala! Iar intregul sistem antiracheta, de la Baltica si pana in Turcia, probabil ca nu ar putea opri, in total, mai mult de 200 de rachete. Si chiar daca partea americana nu minte si Deveselu nu este un sistem indreptat impotriva rusilor (ori numai impotriva rusilor), este totusi bine ca rusii constientizeaza ca eventualele lor miscari militare vor intampina opozitie militara. Si, de acord cu dl Nastase, vom fi in mana sortii daca nu suntem in stare sa punem mai nimic pe langa Deveselu. Dictatorul Nicolae Ceausescu, fie blestemat in veci, a aratat ca a inteles pataniile logistice ale tarii in primele doua razboaie mondiale. Cu ani de zile inaintea ambelor, imputerniciti militari colindau Europa in cautare de armament si munitie, pe care nu le-au gasit, ori le-au gasit foarte greu, deoarece tarile exportatoare fie erau convinse ca vom lupta impotriva lor, fie se procupau in primul rand de propriile armate. Astfel ca armata romana a anilor '85, fie si cu frunzele de porumb la epoleti, era relativ bine echipata pentru acele vremuri si se sprijinea pe o industrie de aparare capabila: sa nu uitam ca RDG a preferat 1200 de TAB-uri romanesti celor sovietice, iar a ajunge sa-i dotezi pe germani, fie si dederisti, cu tehnica militara nu era chiar de colea. Situatiei de acum a inzestrarii moderne a armatei i se adauga, din ce in ce mai intens, consideratii aparute in internet potrivit carora sunt posibile conflicte scurte, in care lupti cu ceea ce ai si nu cu ceea ce comanzi cu livrari la sase luni. Cu atat mai mult cu cat au crescut timpii de invatare a operarii eficiente a armamentului modern. Aceasta inseamna ca trebuie sa avem un nucleu de armament si echipament modern care sa poata fi operational imediat, in secunde sau cel mult cateva minute. De aceea si cerusem, ca si cetatean, negocierea unui credit, in conditii amicale, de 10 miliarde de euro, pentru inarmare. La care am primit aici cateva ironii fine, desi o privire aruncata pe Wiki poate observa o notificare potrivit careia Romania are nevoie pentru o dotare militara corespunzatoare de 13 miliarde de euro in urmatorul deceniu. Eroarea lor este aceea ca avem nevoie nu in urmatorul deceniu, ci acum, ieri, daca se poate. Si mi se pare nefiresc sa ezitam dupa ce am luat si returnat credite de 10 miliarde pentru toate prostiile, inclusiv pentru ca asa i s-a urcat pe chelie lui Basescu. Avem de actionat atat pe termen scurt cat si in perspectiva medie. Trebuie sa repunem pe roti industria de aparare si sa o modernizam acolo unde este nevoie. Trebuie sa incurajam si sa sustinem cercetarea si dezvoltarea militara, de exemplu noi nu producem , din cate stiu, nici un fel de munitie inteligenta; trebuie creat invatamantul tehnologic cu aplicatii militare. Trebuie inceput programul Bizon 2. In rezumat, trebuie ca pana la un punct sa redevenim in stare sa producem armament, tehnica, echipamente si munitie la un nivel onorabil, suficient de performant. Astfel incat aliatii americani sa nu fie nevoiti sa aduca aici chiar totul. O explicatie a comportamentului fata de noi este si aceea ca nu suntem suficient de preocupati de propria aparare si le cerem altora sa ne acopere aproape in totalitate. Nu am fost in stare sa dezvoltam nici macar o arma de infanterie succesoare a AKM, in timp ce la rusi numarul de versiuni succesoare ale AK depaseste numarul de arme. Ieri am vazut pe internet, imagini care m-au cutremurat: in aplicatia moldo-americana Dragon Pioneer, genistii moldoveni si americani, printre altele, aruncau pietris cu lopetile pe 1,6Km de drum pana la o manastire. Ii supraveghea generalul Hodges, comandantul trupelor americane din Europa!. Adica, bai, a trebuit sa vina americanii, sa fie conceput un intreg program genistic, sa zbiere RT si Novosti, sa iasa Dodon la blocat drumurile cu socialistii ca sa nu intre americanii, sa vina un general cu trei stele si comandantul armatei moldovene, pentru ca se se dea cu lopata pietris de rau pe 1,6 Km de drum. Pai Dodon cu gasca lui puteau imprastia foarte bine piatra pe drum in loc sa se tina de proteste cu tot cu gagicutele care strigau nu am inteles bine daca 'rusine' sau 'rusii ne' pe strazile Chisinaului. Ca neam nu suntem nici noi departe de ei si cred ca ar trebui sa ne fie rusine (ei bine, nu ne este!) ca vin oameni de la mii de kilometri departare ca sa…ne stranga gunoaiele (gratis!); ceea ce ne-a adus in halul de aparare in care suntem sunt si lenea si furatul, ca si folosirea timpului si resurselor pentru orice, numai pentru ce ar trebui folosite nu..De aceea cred ca, din acest punct de vedere, americanii ne considera la nivelul la care intelegem sa fim si chiar se poarta frumos cu noi. Sa incerc sa revin. Avem un numar ingrijorator de rusi care fac pe patronii (pe doi lei!) de mari firme in zone de mare importanta strategica; ce Dumnezeu mai cauta rusii aia in Dambovita, dupa ce au distrus industria de oteluri speciale, dupa ce au furat know – how – ul, dupa ce au dat la topit tot ce n-au putut cara la ei, dupa ce ne-au praduit de zeci de mii de locuri de munca, dupa ce tin ocupate terenuri de sute de hectare pe care nu putem face nimic altceva, nici o alta investitie, dupa ce isi ofera unul altuia, in batjocura fata de romani, intreprinderi la preturi mai mici de 100 de euro, tot ne lasam calcati in picioare si ii toleram intr-o zona in care avem in apropiere o fabrica de blindate si o fabrica de munitie? Stimate domnule Nastase, am facut prin blogul dumneavoastra o sesizare catre consiliul judetean si va rog sa ma lasati sa stiu daca in cazul eu functioneaza acceptarea tacita dupa 30 de zile fara raspuns; politic, pesedeul este total responsabil pentru situatie. Asa incat, domnule Nastase, cred ca traditionala lamentatie si aratare cu degetul trebuie sa inceteze si sa trecem la munca pentru a ne putea apara eficient. In ultimele zile Rusia ne-a amenintat nuclear direct, un gest josnic la adresa unei tari care nu detine arme nucleare si nici nu are asa ceva pe teritoriu. Ceea ce trebuie sa ne determine sa reluam dezvoltarea intrerupta in 1989. Si trebuie sa realizam arme nucleare de mare capacitate, nu avem ce face cu armament nuclear tactic, de cateva kilotone. Asa cum suntem, la frontiera, putem fi prajiti de rusi in cateva minute si de aceea armamentul nostru nuclear trebuie sa fie de mare capacitate, 50 sau 100 de megatone incarcatura, sa poata fi lansat in totalitate automat intr-o singura salva astfel incat daca in Romania nu va mai fi nimeni in viata riposta sa fie lansata, iar capacitatea totala de lansare intr-o singura salva trebuie sa asigure distrugerea totala a Rusiei; astfel incat rusii sa stie ca, daca ne distrug, atunci ii vom distruge si noi total chiar si din moarte. Si sa nu uitam niciodata un mare adevar: rusii nu inteleg decat de frica.

 

Smaranda Dobrescu "In cadrul aliantelor militare, de obicei aliatii urmează perceptia membrului alfa al aliantei, ceea ce se intâmplă si acum. Cu precizarea că unii dintre aliati au inceput să fie mai catolici decât americanii in relatia cu rusii. Dar există, oare, si o tablă de intelegeri bilaterale pe care nu le cunoastem?"
Autorul, cum de altfel am facut-o si noi la grup adesea se blocheaza in rationamentele sale de necunoscuta eventualelor intelegeri bilaterale , amendamente sau codicile care sa permita dezvoltarea unor scenarii mai apropiate de realitate.

 

Mihai Ion Turcu A sustine ca Statul Roman, in trecut si in prezent, nu are decat teoretic conditia de entitate cu posibilitate de decizie in interes propriu in chestiuni geopolitice si geostrategice in care principalii actori mondiali decid. Da si nu. Romania a decis si decide facand calcule de risc.Moralistii considera acest comportament ca oportunist, moral inconsistent,de unde desconsiderarea Romaniei atuncea cand se iau decizii de catre marii jucatori stategici.Calculele de risc si decizia in raport cu rezultatul lor este necesar cu valoare practica.Romania obiectiv nu este jucator strategic. Pozitia "intre" este in sine riscanta pentru ca nu asigura prin ea inamovibilitate. Asocierea cu o parte sau alta , in caz de conflict armat comporta riscurile conflictului armat si posibilitatea de pierdere dar si de castig.

 

Prospectiv A-z .
Dl. Nastase pare a exersa putin vorbirea indirecta cand ar fi nevoie sa intelegem cu subiect si predicat ce anume a semnat domnia sa in procesul de includere a Romaniei in NATO. Mai departe, care erau premizele romanilor, ale americanilor si ce se asteapta fiecare sa obtina? Abia dupa aceea putem evalua conturul initiativei Deveselu, desi ar fi nevoie si aici de termenii tratatului semnat de romani (inaintea altora, se pare) si americani.

Cum cele mai multe de mai sus nu sunt satisfacute, ramane sa ne incredem in continuare in *premiantii* Romaniei, cum am facut-o si pana acum; Rezultatele se cunosc. Cu siguranta partea americana si-a stiut si negociat interesul.

"In mod paradoxal, Scutul anti-rachetă de la Deveselu ne asigură mai multă securitate si, in acelasi timp, ne face mai vulnerabili." Dumneavoastra nu v-ati saturat de false paradoxuri? Cand vreun fost vrea sa ramana si cu sunca in pod si cu burta plina, o dam pe paradox. Noi, cei de rand, ar trebui sa ne minunam la cat de nuantat se pot exprima premiantii.

"Eram preocupati, după incheierea Războiului Rece, de faptul că reprezentam o zonă tampon intre NATO si Uniunea Sovietică." Aici ar trebui detaliat! Ce socoteli si-au facut fiecare si cum s-a negociat? Ce-i aia 'tampon' si de ce e o pozitie din care trebuie sa scapi indiferent de costuri?! 

"Acum suntem chiar frontieră in Noul Război Rece." E mai bine frontiera decat tampon? Ce semnifica asta?

Dupa cum tot scriu aici, si dupa 1944 Romaia avea o pozitie desemnata, iar unii (opozitia istorica) se incapatana sa creada altceva. Spre deosebire, premiantii si-au dat seama cat de multa nadejde se putea avea in 'vin americanii' si s-au pliat bine-mersi pe PCR. Dupa 1989, aceiasi premianti au crezut de cuviinta altceva. Cui prodest?

 

Prospectiv A-z .
De acord sau nu cu generalul Grumaz, iata o expunere fara echivoc a situatiei:

http://adevarul.ro/.../deveselul-port-lamarea.../index.html

 

 

Deveselul

Într-un discurs rostit, în faţa şefilr de stat major din Balcani, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a…

ADEVARUL.RO

 

Prospectiv A-z .
Panta Rhei sau 'totul are un sfarsit, inclusiv Partidul Comunist din China,' ar fi spus Mao. Lumea va intra si in etapa post-americana, moment dupa care Deveselu va putea fi motivul spargerii Romaniei in bucati, inclusiv de catre cei care-s mult mai fecunzi in convietuirea cu America.

Deocamdata jucam in prelungiri si tot ce se mai poate face la Bucuresti sunt exclusiv miscari tactice. Pacat de generatia premiantilor si predilectia acestora catre mari strategii--poate le spune careva ca romanul nu-i blestemat sa se fi nascut doar strateg!

In concluzie, mai binele trebuie construit in parametrii dati, gradual, cu victorii mici si multe.

Mihai Ion Turcu Baza de la Deveselu este o piesa mobila cu importanta simbolica intr-un moment al relatiei politice SUA-Rusia. Sustine tot simbolic tema scutului militar american pentru statele vasale. Protectia in raport cu Rusia este politica.