Pe facebook: MONSANTO, de vanzare?

luni, 30 mai 2016

MONSANTO, de vanzare?

MONSANTO, de vanzare? – 12 mai 2016

Draghi Puterity

Vor cumpara concernele industriei chimice BASF si BAYER concernul agrochimic MONSANTO? Sau e totu doar un joc pentru a muta niste bani / actiuni dintr-o parte in alta?

Aktien-Hoch: BASF und Bayer wollen angeblich Monsanto kaufen - SPIEGEL ONLINE

Glyphosat, Genmais - der Agrarchemie-Riese Monsanto ist eines der umstrittensten Unternehmen der Welt. Nun sollen gleich zwei deutsche Konzerne seine…

SPIEGEL.DE|BY SPIEGEL ONLINE, HAMBURG, GERMANY

Prospectiv A-z La liga astora din discutie, noi n-avem acces decat speculand. Opinez ca este genul de re/pozitionare a greilor in lumina super-Tratatelor si ma astept sa mai fi si alte astfel de miscari.

Prospectiv A-z .
Ma intreb si daca in lumea super-Tratatelor noi mai avem un recurs impotriva monopolurilor. Cu monopoluri de genul acesta, capitalismul ajunge din urma gradul de concentrare economica ce caracteriza comunismul.

Draghi Puterity Teoretic, am mai avea, ca altfel nu ar incerca prin TTIP sa stabileasca noi reguli.

Apropo, nu spunea Marx ca tarile capitaliste vor trece la comunism tocmai cand vor ajunge in acest stadiu? wink emoticon

Prospectiv A-z .
Marx nu era fraierul pe care ni-l reprezentam noi, ca mai toti simpletonii, pana sa descoperima vizionarismul sau in atatea directii. Cresterea concentrarii economice in capitalism TINDE catre realizarea viziunii sale conform careia comunismul ar fi ultimul stadiu al capitalismului. Pentru completarea viziunii, ar trebui sa avem de-a face si cu planificare centralizata a activitatiie conomice--ceea ce se poate observa ici si colo, in negocierile despre cote de productie, rate de schimb si chiar preturi la materii prime.

Se pare ca Lenin & Trotsky au luat marxismul in directia militantismului/revolutiei proletare pentru a cataliza evolutia capitalismului. Acum putem observa cat de greu a fost sa sari din feudalism in comunism, chinezii par a-si fi dat seama la timp. In plus, la Lenin, au mai fost 2 elemente: 1) Mana de ajutor primita de leninisti din partea Vesticilor pentru a rezolva problema flancului tzarist si 2) Aspiratiile de emancipare ale rusilor/sovieti din conditia de periferici ai sistemului mondial de pana atunci.

Al doilea element de mai sus, nevoia rusilor de a fi luati in serios ca jucatori de prima liga este motorul actiunilor tarziu- si post-sovietice. In opinia mea, prea multi fac eroarea de a crede ca rusii lui Putin vor emancipare in corpore pentru toti perifericii sistemului.

In sensul determinarii rolului Romaniei in aceste jocuri, am postat aici acum cateva luni cum Papalitatea & Venetia se foloseau de principii Moldo-Valahiei si aspiratiile lor vestice/de aparatori ai crestinismuluii, pentru a-si negica cu Turcia otomana mai bine niste interese. Dupa ce vlaho-moldovenii ajutau prin agitatia lor la rezultate mai bune, Moldo-Valahia reveneau la conditia de moneda de schimb intre occidnetali si turci. Si atunci, ca si acum memorie scurta, pasiuni aprige si toate cele care le stim.

Mihai Ion Turcu Calatoream cu acceleratul din Bucuresti spre Transilvania. Era o aglomeratie teribila, coridoarele blocate de calatori fara loc. Insumi aveam loc intr-un vagon Cl.I dar coborasem in garaa Predeal pentru a saluta pe cineva si urcasem in alt vagon decat al meu. A trebuit sa astept gara urmatoare pentru a cobora si urca in vagonul meu.In micul spatiu intre cele doua usi si WC, printre altii erau doi tarani tineri, cu siguranta din Maramures. Stateau fata in fata ignorand total pe cei din jur, unul tinea in mana o glaja din care beau pe rand cu masura si cuviinta aproape solemna, si schimbau din cand in cand cateva vorbe.Dupa o lunga tacere unu a emis urmatoarea sentinta drept raspuns la ceva spus anterior de interlocutor : "Asa e, sa n-ai incredere in nime,sa bagi cutatu-n ei".(?)

Smaranda Dobrescu Horinca era de vina, ca altfel, ei nu au atata viteza incat sa scoata repede cutitu`. Glumesc..

Mihai Ion Turcu Bausera foarte putin, erau abea la inceputul calatoriei.

Smaranda Dobrescu Mergeau la Turda...mai era cale de vreo 6 ore.. Sa tot fie sticla..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 30 mai 2016

MONSANTO, de vanzare?

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv