Pavana pentru un timp mort

Pavana pentru un timp mort – 16 martie 2015

Stefan Kovacs

Pavană pentru un timp mort...
-----------------------------------------
Dacă nu mă înțel eu foarte tare- cam 45% dintre respondenții unui sondaj îl regretă pe Ceaușescu. Aici se confruntă junii născuți cu hamburger-ul la nas- care au aflat de Ceaușescu doar de prin niște cărți de istorie mai partizane sau nu cu babele și moșii (cei de vârsta mea) care nu-și mai găsesc rostul în minunata lume nouă. Cei născuți după 1961- și care au prins o relativă perioadă de prosperitate- în care lucrurile erau funcționale pe un program prestabilit- faci facultate, intri în partid, primești casă de la întreprindere , dacă ești cuminte călătorești și în străinătate, muncești (îmi pare rău să-i contrazic pe cârcotași- dar pe vremea respectivă se muncea), te căsătorești, faci copii, etc...
Adevărul- care ar trebui probabil spus- este că mișcările proaste ale unui singur om- Ceaușescu- care avea puterea absolută- au dus țara către ce s-a întâmplat în 1989. Și de-aici ar trebui să învățăm o lecție destul de importantă- că nu trebuie să dăm puterea absolută nimănui. Am re-văzut filmul ăsta cu Băsescu- în ultima perioadă- și a fost chiar mai dezastruos.
Probabil că dacă România s-ar fi oprit din industrializarea excesivă prin anii 70- și ar fi încercat o deschidere gen Iugoslavia lui Tito- lucrurile ar fi fost altfel. O astfel de deschidere limitată a existat- în perioada așa-numiților mandatari- când s-au încercat bazele unor afaceri individuale în industria alimentară- dacă nu mă înșel eu foarte tare. Din păcate lucrurile au mers foarte bine pentru respectivii mandatari- ceea ce l-a supărat pe Ceașcă și consoarta lui- care au stopat această inițiativă în fașă. Copiii de azi mai văd încă (dat cel puțin o dată pe an) filmul de propagandă cu ”Secretul lui Bachus”- respectivul Ștefănescu pe numele lui real- era și el mandatar.
Bun, revenind la timpul mort. De la începutul anilor 80 și până în 1989 România a înghețat- practic- în timp. Odată cu terminarea investițiilor- și cu stoparea achizițiilor din străinătate- pe motiv de bani- și a schimburilor tehnice și culturale- tot pe motiv de bani și de zgârcenie a cuplului prezidențial- cetățenii români- oameni muncitori și plini de inventivitate- au lucrat într-un univers paralel și complet rupt de evoluția lumii din afară. Respectiva lume era văzută ca periculoasă de regim și de propaganda sa- dar nu se chinuiau prea mult. Față de anii 50 și propaganda era mai plictisită și mai fără chef. Lăsau când și când să mai scape câte o șopârlă, nu bruiau în anumite perioade Europa Liberă, mai permiteau emigrarea (pe bani mulți) a unor minorități naționale. Securitatea era - vorba bancului despre rechini ”mai fără chef” . România producea aproape de toate- dar tot așa, ”mai fără chef”. Nu pot să uit faimoasa imprimantă făcută la Tg.Mureș- care își realiza mișcarea pe o camă. Era o soluție originală- față de ce făceau firmele de imprimante din lume- și funcționa. Dar tot așa- mai fără chef. Respectiva camă era din material plastic, capul de scriere al imprimantei era un matriceal oribil, etc. Ca să nu mai vorbim despre faimosul ”vinișor” Pelin- singurul vin care se găsea în cantități nelimitate prin alimentare. Era un vin spumos- dar cu un gust puternic amărui- de pelin. Nu știu dacă autorii acestei minuni de ingeniozitate au avut ocazia să se inspire după un Prosecco sau după un vinho verde- dar ceea ce a ieșit era dezastruos.
O altă lecție de învățat se referă la ideea - complet falsă- că lumea poate să suporte orice și oricât (idee pe care neoconii din zilele noastre au moștenit-o- cap tăiat). La vremea respectivă era penurie- cam de orice. Acum sunt prețuri din ce în ce mai mari.
Explozia din 1989 și-a avut două ”capete” logice- în primul rând dorința activiștilor de rang 2+oamenii din servicii de a-și etala puterea economică și în final și cea politică- și mizeria din ce în ce mai mare a maselor. Am așa o vagă impresie că ceea ce ni s-a servit pe motive ”muzicale” de glasnost și perestroika era deja o înțelegere parafată de prin 1985-1986- la Moscova și în țările din Bloc- privitoare la renunțarea la ”prostiile” comuniste și trecerea puterii economice și politice în mâinile unui grup restrâns. Al doilea ”cap” -respectiv masele - aveau să fie intoxicate cu povești despre cât de rău a fost comunismul (rușii au dat masiv în Stalin) și cât de cruzi sunt anumiți conducători actuali. Am un foarte mare semn de întrebare referitor la faptul că dl. Gorbaciov și grupul lui de ”liberali” nu și-ar fi dat seama de faptul că distrugeau cu bună știință un sistem bazat pe solidaritatea omului sărac- pentru a ridica o clasă profitoare. În România- ca și în celelalte state din Est- aranjamentul ăsta s-a făcut din timp- cu mult înainte de 1989. Am avut ocazia să-l cunosc pe dl. Roman -de exemplu- pe vremea când era asistentul lui Julieta Florea- în Politehnică. Pe lângă faptul că era un băiat drăguț- nu îmi aduc aminte de nici un fel de faptă memorabilă a domniei sale- evident că pe vremea aceea habar n-aveam că e fiul lui Valter Roman. Mi s-a părut dubioasă apariția domniei sale în 22 decembrie 1989- așa ca un simplu asistent (poate că între timp a ajuns șef de catedră cum povestea) transformat în primul ministru al României post-ceaușiste.
Care e morala din povestea asta ? Simplu, că au existat niște fraieri, care și-au făcut treaba în mod onorabil- și care au fost tot timpul mințiți. Poporul român- cam așa e cunoscut respectivul grup de fraieri...

  Ionel Iani Velciov O piramida a valorilor poti sa o distrugi sus prin decapitare sau jos la baza , erodand baza si rasturnand-o ... Romania a avut parte de ambele ... Mai exista ceva bun, acolo undeva la mijloc, median, difuz, necoagulat ... Sa vedem, in vremurile care vin, daca sunt conditii benefice de renastere nationala sau vom asista in continuare la decapitari succesive combinate cu erodari de baza !

  Stefan Kovacs Mă întreb dacă a meritat toată osteneala...

  Mihai Ion Turcu Stefan Kovacs, Nicoale Ceausescu ar fi mort ocicum, lumea se misca, nu mai este unde a fost in anii 6o.

  S.K   Nu mă interesează- și nu m-a interesat niciodată Ceaușescu- domnule Turcu. Regret că am pierdut noi timpul care putea să fie cheltuit pe altceva mai util. Pregătirea mea din facultate era în domeniul echipamentelor periferice de calcul. În 1988- când am terminat- aceste echipamente se produceau în România. În 1992 deja erau închise respectivele fabrici. Până prin 2000 s-a închis tot.

  M.I.T  Si noi ne-am uitat ca boii la pradarea averii nationale in care am investit o parte din propria viata.

  S.K  Am fost mințiți că numai așa e bine.

M.I.T  Stefan Kovacs, pentru a fi mintit minciosul trebuie sa aiba har. N-a fost cazul. Am fost desfiintati sistematic si pe fata.