Pe facebook: Regasim in jur idei trotkiste

marți, 18 noiembrie 2014

Regasim in jur idei trotkiste

Regasim in jur idei trotkiste--10 noiembrie 2014

Nedeea Burca Trotki: "Trebuie lansata lozinca lichidarii revolutionare a statului national. .Casei de nebuni a Europei capitaliste trebuie sa-i contrapunem programul Statelor Unite Socialiste ale Europei, ca o etapa inspre Statele Unite ale intregii lumi."
Prospectiv FCh .Aha, incep sa inteleg cateva lucruri.

De exemplu, de ce in Vest trotskismul e un ascendent politic considerat benign--intr-adevar, n-am auzit pe cineva sa-i strige unui neocon, 'Trotskistule!' in acelasi fel si cu aceleasi urmari cand altuia i s-ar spune 'Socialistule!' etc.

Ca alt exemplu, pot intelege de ce cimpanzeii politici care au sarit din liana neo-marxismului au nimerit in aceea a neo-conservatorismului/liberalismului, totul in numele revolutiei/reformei trotskiste/perpetue.

M-a facut mama olt..., pardon!, trotskist.

Nedeea Burca Daca noua ne-a fost greu sa intelegem, iti dai seama ce e in capul tinerilor astora care ies in strada sa lupte impotriva comunismului ...

N.B De fapt, cel care a reprodus citatul asta care face toti banii este Suvorov... imi scapase la prima lectura.

Alexandru Botu Iata de unde ni se trage Globalizarea! De la trotki, Suvorov, cine stie, poate chiar de la Ivan cel Groaznic....

Mihaila Augustiniu De la primul faraon. Iar idea a mijit in creierul primului preot care a considerat ca zeul lui e universal.

Florin Miron Adevărul este că are și adepți aflați în poziții cheie de putere, iată un articol: http://www.wnd.com/2014/07/trotsky-transformation-and-obama/

Trotsky, transformation and Obama

P.FCh Domnule Florin Miron, acestea sunt doar cateva citate facute sa arate nu stiu ce despre Stanga americana. Observati va rog ca sunt TOATE scoase din context, asa ca ele nu demonstreaza nimic mai mult decat limitele Dreptacilor americani intr-ale istoriei/hermeneuticii etc.

Cred si eu ca d-na Clinton este trotskista, fara sa stie, dar nu pentru ce a spus a colo, ci pentru neoconservatorismul sau. Obama este doar un presedinte prudent, avertizat in mod repetat de limitarile sale si ale tarii pe care nominal o conduce.

M.A Tata , D-zeu sa-l ierte, socialist batran, mi-a zis din frageda pruncie ca America va fi pe deplin comunista inaintea URSS - ului ... Fapt care mi s-a confirmat peste timp, din serialul Star Trek , ca aia intre ei nu vorbesc deloc de bani....

F.M doamna Clinton chiar e trotskistă începînd cu anii din studenție, nicidecum fără știință, fiind foarte interesată de scrierile lui Saul Alinsky, un foarte cunoscut stîngist, a corespondat cu el, ba chiar a scris și o teză despre ideologia sa, care nu era un comunist de tip sovietic, ci mai mult de tip italian, precum Gramsci, obummer, clinton et co. sînt foarte obscuri în crezul lor, și nu o să găsiți ceva oficial, despre adevărata lor față, iar d-na clinton va fi printre favoriți la alegerile din 2016, eu sincer cred că o să le cîștige, change you can belive in,

P.FCh N-am motive de optimism in sensul asta, dar as vrea sa cred ca Bush II ne-a vindecat cel putin temporar de tentatia dinastica...

M.A Dinastia in State se cauta dupa data emisiei de bancnote...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 18 noiembrie 2014

Regasim in jur idei trotkiste

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv