Pe facebook: Europa si perspectivele apararii

joi, 21 iunie 2018

Europa si perspectivele apararii

Europa si perspectivele apararii – 10 mai 2018

Smaranda Dobrescu shared a link.

Din conferinta de presa a lui Merkel sustinuta azi:"Europa nu se mai poate baza pe sprijinul SUA in privinta apararii"

Merkel: Europa nu se mai poate baza pe sprijinul SUA în privința apărării

"Europa trebuie să își ia destinul în propriile mâini", a spus Angela Mergel în timpul discursului susținut cu ocazia decernării premiului Charlemagne. "Aceasta este sarcina viitorului. Europa nu se...

Eva Feilinger Schlim und auch traurig 🤔😏😠😡

Draghi Puterity Cred ca asta in curand se va traduce in "trebuie sa cumparam mai mult armament american" :D Ca daca nu, isi aduc americanii aminte ce a facut ea vara trecuta. Sau, ma rog, pe vremea cand era sefa cu propaganda la UTC-ul DDR-ist, dar lucra cu CIA. ;)

Smaranda Dobrescu Si ce va spune Macron care s-a situat pe aceeasi pozitie?

Smaranda Dobrescu De fapt si mai curioasa sunt ce atitudine va lua presedintele nostru.. Azi a avut si alte probleme neplacute cu care s-a confruntat:
Discursul impecabil al ministrului justitiei la CCR in privinta lui LCK si achitarea la ICCJ a lui Ponta si Sova..

Draghi Puterity Smaranda Dobrescu - Macron pare predestinat pentru a fi baiatul cel lasat cu ochii in soare :D

Paul Ro De fapt, Macron contează ?
Eu de la Chirac încoace văd numai "păcălici" în postura de preşedinte al Franţei .

Prospectiv A-z .
Dela De Gaulle incoace. SI nu-s pacalici, ci oameni care s-au resemnat cu pozitia Frantei in corul occidental/trans-atlantic.

Andrei Mocearov Declarațiile arată cât de îngrijorată este opinia publică din Franța și Germania de abordarea aventurist-militarista a lui Trump. Eu raman la parerea ca intre Trump, Macron si Merkel este mai degrabă acord decât dezacord. Pe chestiunea iraniana, armonia e completa. Mai mult, cred ca opozitia fata de Trump este mai mare in SUA decât din partea lui Macron si Merkel. Este suficient să citim atenti declaratia comună a lui Macron, Merkel si May, dar mai ales conferința de presă Macron-Trump, unde primul vorbește clar de convergența de abordare privind Orientul Mijlociu.

Smaranda Dobrescu O alta parere:
"Calculul Moscovei este mai subtil decât s-ar crede. Prima impresie este că el are ca scop exclusiv distrugerea ISIS și menținerea, în acest sens, a regimului lui Bashar al Assad la conducerea Siriei. Mai puțin observat dar menționat totuși, este și obiectivul Kremlinului de a înlocui sau măcar diminua influența Casei Albe (locuită de chiriași tot mai abulici, adică lipsiți de voință, inerți, nehotărâți, confuzi) în Orientul Mijlociu, stăvilindu-i, totodată, elanurile neoconservatoare (adică gustul pentru schimbările de regim prin intervenție externă)."
http://adrianseverin.com/pe-frontul-iranian-al.../...

Andrei Mocearov Ma indoiesc ca Putin si Natanyahu au discutat despre stăvilirea elanurilor neoconservatoare. Dar, fiecare poate construi scenarii diferite, mai ales cand informațiile sunt putine si dezinformatiile foarte multe. Eu cred ca in Rusia este o dispută internă privind Orientul Mijlociu, în particular Siria. Asa se explica după părerea mea incoerenta, si nu subtilitatea politicii Rusiei.

Smaranda Dobrescu Incerc sa ma gandesc in ce fel aceasta situatie incerta pe plan mondial care va scoate la suprafata probabil noi interese si optiuni, va influenta situatia interna a noastra, tara multiplu dependenta de alti actori. Probabil falia dintre cele doua palate se va adanci facand vizibila departajarea optiunilor acestora similara cu a serviciilor secrete straine prezente in spatiul nostru. De altfel exista si o declaratie de azi a lui Daniel Dragomir de interes in acest sens.

Smaranda Dobrescu Prezenta lui Netanyahu la Moscova era justificata si fara acceptarea unei discutii privind Iranul.

Andrei Mocearov Influența cea mai mare asupra situației interne o are prostia / incompetenta atotcuprinzatoare la care se adaugă fascinația irationala față de America. În rest, nu cred ca contăm prea mult în jocul asta. Eu, deși fac scenarii, ma bazez totusi pe niste lecturi si ceva experienta in a discerne intre lucruri relevante si derizorii. Ma feresc sa fiu rigid, incerc sa reanalizez functie de datele noi. Sa nu ma agăț de ipoteze neschimbate. În politica sau geopolitică, lucrurile se mai schimbă. Pe subiectul asta, concluzia mea este ca avem o largă coaliție împotriva ayatolahilor, mult mai mare decat arată aparențele. Si ca sfârșitul lor e relativ aproape . Asta nu înseamnă că vom avea o lume mai buna in Orientul Mijlociu si aiurea. Sa nu uitam ca ayatolahii au venit la putere in urma unei uriașe revolte populare împotriva unui regim marionetă a SUA in care CIA și serviciile secrete iraniana făceau si desfaceau aproape totul in Iran.

Andrei Mocearov Bibi si Volodea sunt buni prieteni!

Doina Nicolescu Cat timp vor exista petrol si gaze in Orientl Mijlociu nu va fii pace! Adrian Severin face o buna analiza a situatiei, dar din pacate avem un presedinte care vrea sa conduca politica externa din care nu intelege nimic!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 21 iunie 2018

Europa si perspectivele apararii

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv