Pe facebook: Disonanta cognitiva a liberalilor

vineri, 22 iunie 2018

Disonanta cognitiva a liberalilor

Disonanta cognitiva liberalilor – 9 mai 2018

Buciu Petre shared a post.

Neoliberalii sunt in disonanta cognitiva.

Dear Israel, we have a problem: cu o saptamana inainte de sarbatoarea de 70 de ani, o tara asa sensibila la istorie si simboluri ia parte la orgia militarista a lui Putin la Moscova, unde premierul pune in piept Gheoghievskaia lenta (cocarda tarista purtata de cazacii macelari de evrei, iar mai nou de nostalgici sovietici si iredentisti velicorusi) si saluta defilarea diviziei de securitate Feliks Dzerjinski (fondatorul KGB, un sociopat de calibrul dr Lecter).

Ok, stim ca (1) politica in Israel este salbatic de competitiva, deci Netanyahu nu exprima vreun larg consens popular (2) israelienii au altele prioritati, nu iritarile
est-europenilor (totusi, multi dintre ei se trag din est-europeni) si (3) Netanyahu s-a dus sa negocieze cu Putin chestii grele de securitate, cu Siria, Iran si rachete, pe langa care cedarile de rusofilie decorativa i s-or fi parut pret acceptabil.

Quand meme, uite ca presedintele sarb Vucic a fost si el acolo dar nu si-a pus cocarda. La un moment dat va fi nevoie de explicatii si reparatii de la Tel Aviv. Ca iata, lasi in ofsaid in fata propriului popor tot felul de pudeli care se gudura pe langa tine, precum Liviu Dragnea :)
https://www.jpost.com/…/Netanyahu-meets-Putin-in-Moscow-att…

Andrei Mocearov 1. Lucrul cel mai interesant de dedus din povestea asta este formarea, în ciuda aparențelor, a unei largi coaliții anti -Iran: Netanyahu - Trump - Macron - Merkel - May si .... Putin. Si asta, cu excepția Israelului, deși si acolo sunt multi care nu agreează stilul lui Netanyahu, împotriva voinței propriilor cetățeni.
2. Rusofobia la puterea n a lui Sorin Ionita. La Moscova, Netanyahu a participat la parada militară dedicată aniversării victoriei impotriva lui Hitler, despre care paleoliberalul nu suflă un cuvintel.

Fogarassy Paul Dacă Rusia instalează S-400 în Iran - Siria, Bibi nu mai poate bombarda pe cine vrea el. Dar asta costă ...

Petre Rizea Nu e numai asta .In Februarie parca ,celalalt pretendent la hegemonia Orientului Mijlociu ,Arabia Saudita ,a avut o delegatie ineresata de ultima tehnologie aviatica Ruseasca ....:)))))

Fogarassy Paul Va fi interesant de văzut abvioane rusești încercând să treacă de S-400 :D

Petre Rizea Nu cred ca au fost "serviti " ....:) ))))

Fogarassy Paul Nici eu nu cred, dar nici refuzați nu au fost ... ca să lase deschise orice opțiuni :-) ;)

Eduard Virgiliu Rusia nu are nici un interes ca Iranul sa fie in Siria ... chiar daca azi sunt aliati vremelnici, pe termen lung Rusia ii vrea afara pe Iranieni si miscarile finantate de ei: Hezbollah.

Prospectiv A-z .
Cei impinsi in corzi de occidentali/americani mai intai se coalizeaza, abia apoi evalueaza taria coalitiei. Nici Germania si Japonia inainte de RM2 nu erau aliati naturali. Ca un simplu exemplu la viteza.

Fogarassy Paul Pentru a fi prezentă în zonă, Rusia are nevoie de acoperirea unor interese antiamericane din zonă. La ora actuală, Iran și Siria sunt antiamericane; irakienii sunt și ei, dar mai cu fereală. Turcia tocmai a trecut printr-un puci organizat de americani și demontat de ruși.

SUA este forță de ocupație în Siria, la fel cum Rusia e forță de ocupație în Moldova. Nimeni nu e sfânt.

Prospectiv A-z .
Vulnerabilitatile unei astfel de arhitecturi sunt loviturile de stat ale pro-occidentalilor. Mai intai China, apoi Rusia, s-au asigurat ca sansa acestora se reduce. Cu ceilalti e mai greu, desi Turcia face eforturi mari.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 22 iunie 2018

Disonanta cognitiva a liberalilor

Disonanta cognitiva liberalilor – 9 mai 2018

Buciu Petre shared a post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv