Pe facebook: Ce se mai aude cu redeventele?

joi, 21 iunie 2018

Ce se mai aude cu redeventele?

Ce se mai aude cu redeventele? – 9 mai 2018

PA-z shared a post.

Si, in timp ce USR combate homeopatia si sabotează familia, iată ce se întâmpla in Parlament:

"Conform lui Andre de Hillerin, care scrie pe Facebook, companiile care vor exploata gazele din Marea Neagră ar urma să beneficieze de redevențele existente în momentul în care legea va fi adoptată. Cel care ar fi inițiat acest proiect de lege este fostul premier PSD Mihai Tudose. „Tudose a trimis în Parlament o lege pentru stabilirea condițiilor în care se vor exploata gazele din platforma Mării Negre. În lege este prevăzut că redevențele plătit de companiile care vor face exploatarea să fie cele din momentul aprobării legii. Iar adoptarea legii întârzie. Tot Tudose a blocat publicarea unui ordin al ANRM prin care se majorau redevențele pentru gazele naturale, neactualizate din 2008. A blocat ordinul și l-a dat afară pe cel care l-a conceput și emis. Astfel, dacă legea exploatării gazelor din Marea Neagră ar fi votată azi, companiile (în principal americane) ar plăti redevențele neactualziate, alea din 2008, care sunt la cel puțin jumătate din valoarea la care ar trebui să fie azi. O publicație românească, online, G4mediapunct ro, aparținând domnilor Tăpălagă și Pantazi, explodează azi cu două articole în care atacă neadoptarea legii și prezintă in extenso opinia vituperantă a Black Sea Oil & Gas, o companie americană deținută de fondul de investiții Carlyle. Nici măcar nu o face inteligent. Adică între publicarea textului în care este înfierat parlamentul că nu se grăbește cu adoptarea legii care avantajează companiile americane și publicarea reacției nervoase a CEO-ului Black Sea Oil & Gas trec doar 32 de minute. Nu, nu e o campanie de presiune în interesul unor copanii americane, nu este un jeg menit îi impresioneze pe politicienii români și să facă în așa fel încât companii precum Black Sea Oil & GAs, Exxon, Lukoil, PanAtlantic Petroleum sau OMV să plătească redevențe la cel mult jumătate din valoarea reală. Nu este așa ceva, este jurnalism profesionist, deontologie pură, interesul superior al contribuabilului român", scrie Patrick Andre de Hillerin."

Preluat de pe EVZ. Link la comments

Prospectiv A-z .
Valer Simion Cosma: "Descoperirea de zăcăminte de gaze naturale în Marea Neagră la finele deceniului trecut au adus în România investitori de calibru din toate zările, la pachet cu povestea despre independența energetică a României și viitorul ei rol de hub energetic regional. Între timp, povestea a avansat, s-au modificat și dat legi pentru transpunerea în practică a acestei povești de succes, în pofida schimbărilor de coaliții și guverne și departe de văzul lumii și de tensiunile care antagonizează de ceva vreme societatea și lumea politică. Ce rămâne ascuns?"
https://ro.baricada.org/brua-independenta-romania/Manage

RO.BARICADA.ORG

BRUA și poveștile despre Independența Energetică a României

Prospectiv A-z .
http://evz.ro/dezvaluiri-jurnalist-demascat-operatiune.htmlManage

EVZ.RO

DEZVĂLUIRI GRELE. Un jurnalist a DEMASCAT o întreagă…

Smaranda Dobrescu Deh, o aventura riscanta sa fii si premier, sa te afli si in statul paralel! Au mai incercat si altii, mai vor si cei versati sa revina pe pozitia cea mai inalta a executivului.. Dar noi, noi traim cu speranta ca desecretizand zecile de protocoale, ne vom reveni.. Brua e prea important pentru altii ca sa nu isi indeplineasca tradatorii misiunea. Are sens si inca unul pozitiv ca pe primii doi premieri i-a schimbat partidul, iar pe cea de a treia vrea s-o schimbe sefu`. In aceste conditii, ar merita poate Dragnea sa fie sustinut...daca nu se volatilizeaza intre timp Fondul de Dezvoltare..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 21 iunie 2018

Ce se mai aude cu redeventele?

PA-z shared a post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv