Pe facebook: E oficial, DNA abuzeaza puterea!

marți, 11 aprilie 2017

E oficial, DNA abuzeaza puterea!

E oficial, DNA abuzeaza puterea! – 10 martie 2017

Dinica Roman shared DCnews's photo.

E oficial, DNA abuzeaza puterea!

BREAKING NEWS CCR, motivarea deciziei despre conflictul Guvern-DNA--> https://goo.gl/PD8CcM

Smaranda Dobrescu "În plus, instanţa constituţională a apreciat că tot ceea ce DNA a prezentat drept elemente materiale constitutive ale infracţiunilor sunt doar aprecieri personale sau critici formulate de autorii denunţului formulat cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului adoptat de Guvern, iar în acest caz se impunea clasarea dosarului."

Nici nu se poate arata mai clar ca doi procurori generali nu cunosc Constitutia!! Ramane asa?

Dinica Roman Pai ramane asa, ca doar n-o sa dea vreo ambasada CC la parandarat.

Smaranda Dobrescu Avem nevoie de un nou Cod Penal, un nou Cod de Procedura Penala si o lege noua a SRI, puse de acord cu Constitutia , cu principiile unei justitii drepte incapabile sa aresteze nevinovati sau sa scape indivizi de tip "Cocos". Avem nevoie sa se stipuleze clar care sunt atributiile SRI si daca are sau nu permisiunea sa-si trimita agenti acoperiti in presa, invatamant, ANAF, institutii publice,Guvern, etc, in asa fel incat indiferent cine va conduce sa nu se inregistreze incalcari constitutionale.

Andrei Iaver Va rog sa adaugati si necesitatea urgenta de elaborare, dezbatere, adoptare si promulgare a proiectului de lege privind raspunderea magistratilor! De lege ferenda, procurorii sa fie scosi din randul magistratilor si incadrati in Ministerul Public, pentru respectarea normei constitutionale, imperative, conform careia, procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea minstrului Justitiei.

Alexandru Stanescu Dacă ră rămâne așa , vai de noi ! Santem o adunătură si nu un neam ! Sau poate un neam prost ?

Dinica Romanhttps://www.facebook.com/bogdan.alex.duca/posts/10208963289105270

Bogdan Duca

March 10 ·

Practic CCR ne-a confirmat că DNA şi procuratura generală a României au făcut ceea ce numim "poliţie politică".

Ce trebuie noi să înţelegem, cred eu, este că problema Procuraturii generală şi a DNA nu e reprezentată de cei doi şefi temporari ai acestor instituţii, care ar fi trebuit să fie de mult daţi afară, ci este o problemă de sistem. Avem nevoie de reforma la sânge a Parchetului şi a DNA.
Avem nevoie ca de aer de o lege aspră a răspunderii procurorilor şi judecătorilor. Avem nevoie să nu mai asimilăm pe procurori magistraţilor, această simplă asimilare fiind un atentat la libertăţile cetăţeneşti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 11 aprilie 2017

E oficial, DNA abuzeaza puterea!

Dinica Roman shared DCnews's photo.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv