Pe facebook: Ce mai concesioneaza Republica Moldova?

luni, 3 aprilie 2017

Ce mai concesioneaza Republica Moldova?

Ce mai concesioneaza Republica Moldova? – 6 martie 2017

Dinica Roman shared a link.

Parca se spunea ca Dodon e omul rusilor si anti-unionist. Asa o fi, dar cum se face ca 40% din Moldova e concesionata unei companii din Texas?! Mai jos, avem descrierea unei situatii d/in care intra/ies statele latino-americane si africane de zeci de ani.

Morala?
_______________________________
Concesionarea a 40% din Republica Moldova

Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip, a semnat un contract de concesionare pentru 50 de ani a explorării și exploatării hidrocarburilor pe o suprafață de 12.000 de kilometri pătrați cu o companie americană din Houston, Texas. Printre fondatorii companiei se numără mai multe societăți offshore din Insulele Cayman, scrie mold-street.com. Actualul guvern este controlat de liderul Partidului Democrat, oligarhul Vlad Plahotniuc. Pentru primirea dreptului exclusiv de a explora (în faza inițială, de cel puțin zece ani) și de a exploata resursele din ceea ce înseamnă 40% din suprafața țării, Frontera Resources International LLC s-a angajat să investească nu mai mult de șase milioane de dolari și să creeze 300 de locuri de muncă.

Informația a fost relatată într-un mod critic de presa de peste Prut, însă nu așa s-a întâmplat în ianuarie, atunci când a fost semnat acordul inițial între guvern și compania texană. În 1995, explorarea resurselor a început tot cu o companie americană, Redeco, dar contractul a fost reziliat. Frontera, cu experiență în explorare în alte două state ex-sovietice cu regimuri prooccidentale - Georgia și Ucraina, s-a arătat interesată de zăcămintele din Moldova încă din 2011. A revenit cu o solicitare în 2013, însă comunicarea dintre presă și reprezentanta la Chișinău a companiei a fost mereu deturnată către firmele de PR americane. Încheierea contractului, pe 3 martie 2017, vine după ce compania americană a câștigat un concurs pentru concesionarea lucrărilor de explorare geologică. Concursul organizat de Ministerul Mediului a avut de fapt un singur candidat, deoarece compania contracandidată, Overseas Minerals Corporation, a depus la dosar informații ce nu corespundeau cu cerințele stipulate în caietul de sarcini. Poate fi relevant faptul că anunțarea câștigătorului acestui concurs a venit pe 14 noiembrie 2016, la o zi după victoria în alegeri a prorusului Dodon.

http://www.cotidianul.ro/concesionarea-a-40-din-republica-…/

Concesionarea a 40% din Republica Moldova

Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip, a semnat un contract de concesionare pentru 50 de ani a explorării și exploatării hidrocarburilor pe o suprafață de 12

COTIDIANUL.RO

Dinica Roman shared a link.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 3 aprilie 2017

Ce mai concesioneaza Republica Moldova?

Dinica Roman shared a link.

Dinica Roman shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv