Pe facebook: De ce miting unionist?

luni, 14 noiembrie 2016

De ce miting unionist?

De ce miting unionist? – 22 octombrie 2016

Doina Nicolescu

Nu mai inteleg ce se intampla! In fiecare zi apar intamplari care sfideaza logica! Black Cub, romanii fanatici ortodoxi si astazi mitingul pentru unirea cu republica Moldova. Mai ales ultimul caz sfideaza! In anul 1917 Basarabia a cerut alipirea la Romania. In anul 2016 Moldova nu a cerut alipirea la Romania. Manifestantii nu au explicat deloc cum cred ca se poate face unirea. Sa ocupe Romania o tara!!! Si dece s-a intervenit in forta? Cine vrea un maidan la noi?

Preda Mihailescu Buna intrebare. Eu m-am mirat de ce sunt numiti "Protestatari". Un protestatar protesteaza impotriva. Ei insa manifesteaza, ne spun ei noua, PENTRU si nu impotriva. Deci de ce sunt protestatari, este oare alt dedesubt?

Dinica Romanhttps://www.facebook.com/bogdan.alex.duca/posts/10207807837739708

Bogdan Duca

October 22 at 6:47pm ·

DIn ce văd la televizor: e destul de transparentă încercarea de politizare a marşului pro- Basarabia spre un miting anti- Iohannis şi Cioloş.

Cât despre violenţa jandarmilor.la fel, este interesant cum mitingurile tefeliste se fac cu nişte jandarmi prietenoşi ca nişte pui de pisică, deşi manifestaţiile tefeliste nu s-au făcut niciun moment pe trasee prestabilite, au ocupat carosabilul, au făcut toate ilegalităţile cu putinţă.

Dar cu unioniştii, nu au apucat să iasă bine de pe traseu, că i-au şi buşit jandarmii...

Preda Mihailescu Deci Soros anti-Soros? Asa sporeste eficacitatea...

Doina Nicolescu Am vazut la televizor corturile plasate de "protestanti" in piata Universitatii. Curios ca toate corturile sunt identice (aceeasi sursa).

Prospectiv A-z .
"Nu mai inteleg ce se intampla! " Urmariti mai indeaproape discutiile aici, doamna Nicolescu! Cum am mai spus, romanii acum sunt sub foc incrucisat. Se pare ca focul curge dupa anumite reguli, inca se da lupta intre unii si altii. La un nivel, sunt rusii si americanii. La alte nivele, sunt toti contra toti--ca-i ieftin sa cumperi un roman!

Ma uit de exemplu la PSD si Alianta Noastra si observ de unde le vin castanele...

Doina Nicolescu Recunosc ca suntem sub un foc incrucisat, pornit din mai multe directii! Nu inteleg dece nu incercam sa stingem unele focare, din contra atatam!

Mihai Ion Turcu Sa ne concentram pe probleme reale, importante si imediate. Pentru confortul social al unei miniminoritati umane s-a facut foarte mult, dezincriminarea comportamentelor homofilice. Unirea RM cu R nu poate fi facuta de Domnul Ciolos. Problematic este noul parlament si guvernul anilor care vin. Interesul este sa avem o majoritate parlamentara clara ( nu carpita si fluctuenta) si un guvern cu sprijin solid in parlament. problema deloc simpla.

Doina Nicolescu Aveti dreptate, trebuie sa ne concetram pe probleme mai importante. Dar nu stiu cum se face ca toate problemele importante sunt ascunse in ceata diversiunilor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 14 noiembrie 2016

De ce miting unionist?

Doina Nicolescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv