Familia desparte apele?

Familia desparte apele? – 21 octombrie 2016

Dinica Roman shared Bogdan Duca's post.

 

Sa fie intr-adevar natura familiei motivul separarii apelor in Romania? Si daca este, sa fie primit! Ce-i de facut pe mai departe? Uitam de saracie, neocolonizare, paduri si fracking sau tocmai prin familie ajungem si la ce doare?

 

Bogdan Duca

Toată tema asta, a familiei, are un rol important: separă apele.

Ani de-a rândul eram sfătuiţi "oportun" să tăcem din gură pe diverse chestiuni: "Nu se poate să fii contra discriminării pozitive a homosexualilor, monşer. Se supără ambasadele. Vrei să zică lumea că suntem oamenii ruşilor?" sau "Nu e oportun să vorbim acum despre avort şi criza demografică. Ai dreptate, dar....înţelege şi tu, vom fi catalogaţi de extremişti", sau "Hai să o lăsăm mai moale cu popii şi cu rolul Bisericii. Nu dă bine, mă înţelegi?"

Acesta era, şi este încă, mecanismul de funcţionare al partidelor şi "societăţii civile" zise "de dreapta" din România. Te duceai la sindrofii creştin democrate? Înghiţeai cretin-democraţie corectă politic. Creştinismul se terminase înainte să înceapă sindrofia...
Oportunismul doctrinar- această boală care a ros "dreapta" românească a dus la situaţia de acum, în care vedem un preşedinte "de dreapta", vorbind ca un activist neomarxist, în care partidele "de dreapta" sunt cele mai puţin capabile să îşi asume politic o linie fie şi vag conservatoare.

Isteria oportunismului doctrinar s-a acutizat după reizbucnirea războiului rece între SUA şi Rusia. Brusc, până şi gândurile cele mai "subţiri" conservatoare au devenit "inoportune", sub spectrul fricii că vei fi acuzat imediat că eşti "omul ruşilor".
Prima persoană care a atacat iniţiativa Coaliţiei pentru Familie a fost, din fieful Soros-România, doamna Alina Mungiu Pippidi care nu a folosit alt argument decât acela că e....soft-power al Rusiei toată mişcarea.

Acum însă e timpul separării apelor. Nu o mai poţi ţine langa talanga cu "să nu ne facă ăştia rusofili, dacă..." pentru că deja e o chestiune de obiecţie de conştiinţă.
Şi pe bune acum, chiar merită să ne tot temem? 
De frica de a nu fi acuzat de "rusofilie" trebuie să accepţi "normalitatea" căsătoriilor homosexuale, "normalitatea" eutanasiei, "normalitatea" consumului de droguri, "normalitatea" unei societăţi în care libertatea de conştiinţă e permisă doar anti-creştinilor şi musulmanilor, "normalitatea" corectitudinii politice, "normalitatea" pseudo-artei agresiv ideologice, "normalitatea" agresiunilor militare NATO (căci, nu e aşa? e o axiomă care spune că doar Rusia e agresor, NATO e pacificator), "normalitatea" unei Uniuni Europene în care consultarea democratică a cetăţenilor e deja o opţiune de care ne putem dispensa, "normalitatea" unui totalitarism euro-atlantic....

O perioadă am simţit, recunosc, o jenă când mă acuzau ăştia că sunt "omul ruşilor" pentru că sunt un om care ţine la nişte valori NORMALE şi consideră anormală şi distructivă pentru umanitate, vraja ideologică pe care o promovează Occidentul.
Această jenă o simţeam mai ales că eu ştiam care sunt referinţele de la care mă revendic:
-Biblia (care nu e, din câte ştiu eu, parte a literaturii ruse); 
-Magisteriul social al Bisericii Catolice din ultimii 200 de ani- pe care am avut ocazia să îl citesc în anii studiilor şi ce au urmat după aceea;
-Edmund Burke, Pierre Manent, Alain Besancon, Allen Bloom, Jean Sevilla şi atâţia alţii....
Singurii ruşi de i-am găsit în această bibliografie a mea au fost MIhail Bulgakov şi Alexandr Soljeniţin.

Acum, când cred că e tot mai clar pentru oricine are conştiinţă, că băieţii ăştia vor denunţa şi democraţia, şi libertatea de conştiinţă, şi orice urmă de bun simţ civic, invocând pericolul rusesc, cred că opţiunea e deja nu doar clară ci şi obligatorie pentru oricine simte.... conform cu bunul simţ şi nu conform cu ce îi spune mimetismul tâmpit al oricărei mode stupide, dar "occidentale".

Nu mai e loc de întors.... Şi nu mai e loc pentru "oportunişti".

 

 

„Taci din gură că te acuză ăştia că eşti şpion rus!"

Toată tema asta, a familiei, are un rol important: separă apele. Ani de-a rândul eram sfătuiţi „oportun" să tăcem din gură pe diverse chestiuni: „Nu se poate să fii contra discr…

BOGDANDUCA.WORDPRESS.COM

 

Dinica Roman Tot Bogdan Duca adauga:

Şpionii ruşi- partea a doua (articol scris în comentarii, la "nervi")
Bogdan Duca Asta cu partidele "filoruse".... 
Fiecare partid are propriile sale strategii de alianţă. Dacă există fundaţii ruseşti, aşa cum există şi fundaţii americane, că europene nu mai sunt de mult, care să sprijine partide identitare sau conservatoare, bravo lor!
Amu, doar dacă eşti finanţat de Soros şi ai prieteni doar la ambasada SUA eşti bun?
E foarte mult cinism în chestia asta: dacă Soros dă 100 de mii de dolari pentru un proiect, e....societate civilă.
Dacă ruşii te cheamă la un congres pro-familie la Moscova- cum s.a intamplat cu un lider al Pro Vita Bucuresti- se cheamă că eşti "putinist".
Dacă am avea (ca ruşii!) o legislaţie care să reglementeze strict finanţările externe în societatea civilă, ar fi ok. Dar aşa, unii se scaldă în bani primiţi deloc discret de la Soros et alia, şi sunt celebraţi de mass-media mainstream ca fiind singurii reprezentaţi ai societăţii civile, în timp ce celorlalţi li se scoate şi o cafea primită de la ruşi, fiind denunţaţi ca ...soft-power al Kremlinului.
E absurd să nu îţi găseşti aliaţi, conjuncturali sau nu, în astfel de bătălii. 
Papa Francisc e filo-rus că a avut un acord extraordinar (citiţi textul şi vă convingeţi singuri) cu patriarhul Kiril al Moscovei? E năimit de Putin ca să spună e rea căsătoria homosexuală?
Să fim serioşi...
Acum ceva zile ascultam pe net un delir al Ancăi Cernea, de la ILD, care insinua că şi Soros e de fapt omul ruşilor. Aici duce genul acesta de prostie.
E ca şi cum eu, dacă aş cădea în patima idioţilor ăştia utili, aş spune că gândacii de bucătărie de care nu mai scap ar fi....ai CIA :))
Dar ideea articolului meu este mult mai simplă: trebuie să scăpăm de complexul ăsta, că sunt nişte ticăloşi sau imbecili care ne vor acuza de prostii diferite (o vor face oricum).
Trebuie să facem ceea ce avem de făcut , chiar cu riscul ca să auzim că suntem ...oamenii klingonienilor sau cine ştie ce prostii le vor mai trece prin cap.
Atâta timp cât apăr bunul simţ, nu îmi pasă ce trece prin capetele nesimţiţilor.
Şi oricine bine venit lângă mine, că e rus, chinez, zulu sau american. Nu am vreun complex să îmi placă americanii din nou, dacă văd că se întorc la bunul simţ. Aşa cum nu am vreun complex să fiu anti-rus dacă voi vedea că Putin devine cel puţin la fel de nerezonabil ca politicienii ueuropeni.
Pentru că eu nu sunt filo-american sau filo-rus ci încerc să am o viziune coerentă, creştină şi de bun simţ, asupra a ce sunt, unde sunt şi ce trebuie făcut. Şi dacă Putin e conform cu ea, foarte bine. Dacă madame Clinton are o revelaţie şi va fi de acord cu ea, foarte bine.
Sunt creştin şi ştiu foarte bine că orice păcătos poate să ajungă sfânt şi orice sfânt poate să dea cu bâta în baltă.

https://www.facebook.com/bogdan.alex.duca/posts/10207799747377454

 

Bogdan Duca

October 21 at 8:11pm · 

Şpionii ruşi- partea a doua (articol scris în comentarii, la "nervi")

Bogdan Duca Asta cu partidele "filoruse".... 
Fiecare partid are propriile sale strategii de alianţă. Dacă există fundaţii ruseşti, aşa cum există şi fundaţii americane, că europene nu mai sunt de mult, care să sprijine partide identitare sau conservatoare, bravo lor!
Amu, doar dacă eşti finanţat de Soros şi ai prieteni doar la ambasada SUA eşti bun?

E foarte mult cinism în chestia asta: dacă Soros dă 100 de mii de dolari pentru un proiect, e....societate civilă.
Dacă ruşii te cheamă la un congres pro-familie la Moscova- cum s.a intamplat cu un lider al Pro Vita Bucuresti- se cheamă că eşti "putinist".
Dacă am avea (ca ruşii!) o legislaţie care să reglementeze strict finanţările externe în societatea civilă, ar fi ok. Dar aşa, unii se scaldă în bani primiţi deloc discret de la Soros et alia, şi sunt celebraţi de mass-media mainstream ca fiind singurii reprezentaţi ai societăţii civile, în timp ce celorlalţi li se scoate şi o cafea primită de la ruşi, fiind denunţaţi ca ...soft-power al Kremlinului.
E absurd să nu îţi găseşti aliaţi, conjuncturali sau nu, în astfel de bătălii. 
Papa Francisc e filo-rus că a avut un acord extraordinar (citiţi textul şi vă convingeţi singuri) cu patriarhul Kiril al Moscovei? E năimit de Putin ca să spună e rea căsătoria homosexuală?
Să fim serioşi...
Acum ceva zile ascultam pe net un delir al Ancăi Cernea, de la ILD, care insinua că şi Soros e de fapt omul ruşilor. Aici duce genul acesta de prostie.
E ca şi cum eu, dacă aş cădea în patima idioţilor ăştia utili, aş spune că gândacii de bucătărie de care nu mai scap ar fi....ai CIA :))
Dar ideea articolului meu este mult mai simplă: trebuie să scăpăm de complexul ăsta, că sunt nişte ticăloşi sau imbecili care ne vor acuza de prostii diferite (o vor face oricum).
Trebuie să facem ceea ce avem de făcut , chiar cu riscul ca să auzim că suntem ...oamenii klingonienilor sau cine ştie ce prostii le vor mai trece prin cap.
Atâta timp cât apăr bunul simţ, nu îmi pasă ce trece prin capetele nesimţiţilor.
Şi oricine bine venit lângă mine, că e rus, chinez, zulu sau american. Nu am vreun complex să îmi placă americanii din nou, dacă văd că se întorc la bunul simţ. Aşa cum nu am vreun complex să fiu anti-rus dacă voi vedea că Putin devine cel puţin la fel de nerezonabil ca politicienii ueuropeni.

Pentru că eu nu sunt filo-american sau filo-rus ci încerc să am o viziune coerentă, creştină şi de bun simţ, asupra a ce sunt, unde sunt şi ce trebuie făcut. Şi dacă Putin e conform cu ea, foarte bine. Dacă madame Clinton are o revelaţie şi va fi de acord cu ea, foarte bine.
Sunt creştin şi ştiu foarte bine că orice păcătos poate să ajungă sfânt şi orice sfânt poate să dea cu bâta în baltă.

 

Mihai Ion Turcu " Fobia" este o "filie"| pe dos. Romania, mai concret romanii au interese, rau servite de propriile guverne. A vorbi despre interesul proprpriu nu are legatura filiile si fobiile. Romanii anului 1848 au avut interes pentru modernizarea propriei lor societati. Modern era occidentul. Opriunea a fost motivata practic. In 1984 , un moment de ruptura-reasezare politic, optiunea a fost pentru liberal-democratie , interes si moment bun pentru schimbare interna contand pe sprijin occidental, indiferent de ce putem critica, mai liberal si mai democratic decat sistemul, sa nu uitam, inca sovietic.Mimetismul politicianist care a urmat n-a fost nici necesar, nici onorabil nici folositor.