Pe facebook: Ce vom gasi in noul Parlament?

marți, 11 octombrie 2016

Ce vom gasi in noul Parlament?

Ce vom gasi in noul Parlament? – 22 august 2016

Doina Nicolescu

Versiunea n.0 a lui MM, ca sa vorbim codificat, o vom regasi in noul Parlament.

Cristian Ghinea – portret de tehnocrat | Critic atac

Ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, a f

ost invitat ieri într-o emisiune TV unde a vorbit despre activitatea sa la minister. Emisiunea a fost remarcabilă, și de aceea o semnalăm aici, datorită prestației lui…

CRITICATAC.RO

Roxana Antohi Doamne fereste ca un astfel de mincinos si tupeist sa ajunga in parlament !

Alexandru Botu Daca cineva este cu adevarat interesat sa salveze democratia in Romania, atunci cel putin cel mai mare partid sa faca ceea ce n-a fost in stare pana acum niciun partid: sa propuna pentru parlament exclusiv oamenii foarte valorosi si integri (membrii si nemembri de partid), fara posibilitatea de a fi santajati de cineva.

Dinica Roman Daca motorul lui Ghin-shtilor e cel banuit, avem acum o imagine si a pneurilor, stergatoarelor etc.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1499699766714212&set=a.135359759814893.24939.100000226089577&type=3

Smaranda Dobrescu Cam gretoasa tirada romanului care se bucura sa demonstreze ca Brancusi nu e roman.
In anii facultatii am avut fotografii cu colegi evrei, acum plecati in patru vanturi. Acele instantanee nu inseamna nimic altceva decat ca la momentul x ne-a facut placere sa avem o fotografie in amintirea facultatii, cand nu ne intrebam si nu avea nicio importanta din ce familii proveneam.

IN revistele suprarealiste din Parisul anilor 1920 se intalneau atat texte dadaiste cat si texte suprarealiste. DE altfel in 1922, dadaistii s-au despartit de suprarealisti care aveau sa ocupe un curent larg de atunci inainte.De altfel curentul DADA a avut reverberatii in multe alte culturi si spatii europene si chiar americane. Tzara a scris si poeme in limba romana iar în România după al doilea război mondial a functionat grupul suprarealist bucureștean 'Infra-Noir', Urme ale lui Dada le gasim si in onirismul estetic.
Brancusi a fost pur si simplu un artist unic in felul sau, inconfundabil, fara elemente de imprumut; un artist de avangarda.
In fotografia de mai jos ii aflam pe artistii vremii, nu toti dadaisti, nu toti suprarealisti
Man Ray, Jean Arp, Yves Tanguy, Andre Breton, Tzara, Dali, Paul Eluard, Maz Ernst, Rene Crevel

Smaranda Dobrescu Nu m-am prins ce l-a apucat pe Cristian Blidariu asa o furie pe romanii care si-l aroga pe Brancusi "fara sa fie al lor" M-am gandit ca "Cumintenia Pamantului" e cea care enerveaza universalistii, internationalistii care vor sa dovedeasca ca opera lui Brancusi apartine nu romanilor ci universalitatii. Pentru ca nu am atatea argumente personale am citit si eu parerea unui critic de arta:
"Ca sa explicam ce e cu 'Cumintenia Pamantului' trebuie sa explicam mai intai ce e cu Brancusi si ca sa explicam ce e cu Brancusi trebuie sa explicam mai intai ce e cu sculptura, iar pentru asta nu ne ajung cateva minute. Pe scurt, insa, timp de 2.000 de ani, lucrurile au mers intr-o anumita directie. S-au sculptat chipuri - de oameni, de zei, de sfinti etc. Si asta s-a intamplat intr-un spatiu in care zeii si oamenii se cam amestecau - spatiul greco-latin.

Brancusi este primul sculptor din lume care rupe acest circuit al formei in sculptura. El vine dintr-o zona care nu are chipul cioplit ca element de civilizatie.

'Cumintenia Pamantului' face parte din prima lui tentativa de a rupe imaginea din obisnuinta ei istorica. El incearca sa faca asta prin intoarcerea la lumea primitiva, la chipul omului in general. El ne duce catre ideea de om, de existenta umana, si face asta in doua episoade - 'Sarutul' si 'Cumintenia Pamantului'. Sunt primele tentative de desprindere de conventia sculpturii occidentale", ne-a dezvaluit Pavel Susara."

Dinica Roman Blidariu crede ca se ocupa de spumele nationalistilor in timp ce padurea Romaniei este violata si abandonata. De fapt, ghinistii gen-Blidariu sunt perdeaua de fum care acopera faradelegile...

https://www.facebook.com/schadetours/videos/1766556453624169/

Smaranda Dobrescu Emil Cioran către Radu Varia: "Ideea că tot ce e valah e nesemnificativ și destinat eșecului m-a înșelat încă o dată. Mulțumesc pentru convertirea mea la… Brâncuşi."

Triada unei identitati: Caragiale - Cioran - Brancusi
http://www.observatorcultural.ro/.../triada-unei.../
Ideea sustinuta de ICR in 2011 la simpozionul Brancusi la Paris.

Triada unei identităţi: Caragiale-Cioran-Brâncuşi - Observator Cultural

OBSERVATORCULTURAL.RO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 11 octombrie 2016

Ce vom gasi in noul Parlament?

Doina Nicolescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv