Pe facebook: Razboi cu China

vineri, 9 septembrie 2016

Razboi cu China

Razboi cu China – 6 august 2016

Gheorghe Gradinaru Link cu raportul in intregime: http://www.rand.org/pubs/research_reports/RR1140.html

War with China: Thinking Through the Unthinkable | RAND

Alexandru Cosmin Codreanu Izolarea tehnologica a Chinei (daca mai putem vorbi in 2016 de asa ceva) nu ar face decat sa stimuleze cercetarea si dezvoltarea Chinei in domeniul militar. Asa cum imi spunea un coleg indian, izolarea Indiei din cauza programului sau nuclear a fost cel mai bun lucru care i s-a intamplat tarii sale pentru a stimula dezoltarea tehnologica a Indiei.

Pentru ca tot am adus in discutie India, in buna traditie americana, in conflictul cu China se va incerca atragerea de parteneri strategici locali, care au deja resentimente la adresa Chinei. Foarte usor de identificat aici sunt Filipine si India care privesc cu atentiei vecinul tot mai potent tehnologic.

Raportul trebuie citit cu atentie, insa la o prima vedere pare o justificare a cresterii bugetului alocat "apararii".

Smaranda Dobrescu Si cum se va mai descurca BRICS-ul cu India inamicala Chinei?

Alexandru Cosmin Codreanu Interesanta intrebare. Principala problema a lui BRICS in acest moment este diferenta de potential a membrilor echipei. Pretul scazut (artificial) al petrolului afecteaza negativ economia Rusiei si o ridica foarte mult pe cea a Chinei.

In acest fel China este pe val, Rusia se scufunda lent financiar din cauza veniturilor reduse si a cheltuielilor de aparare crescute. Ceilalti jucatori raman deocamdata stabili.

India stie perfect ce ar insemna un conflict direct cu un vecin apropiat ca marime si tehnologie. Angrenarea Chinei in conflicte locale si o neutralitate a Indiei in raport cu prima nu ar conduce decat la o schimbare rapida de forte intre cei doi vecini.

Trebuie remarcat ca Rusia va putea ajuta China numai cu acordul Indiei.

In aceasta ecuatie mai intervin Pakistanul, inamic nuclear al Indiei la Nord, si Japonia, care de un an a inceput sa investeasca pentru prima oara intr-un port-elicopter.

As paria deocamdata pe neutralitatea Indiei care este curtata acerb de Washigton. Incert ramane Pakistanul curtat de catre, America, Rusia si China, si Japonia care a inceput sa se inarmeze.

BRICS in aceasta situatie este secundar.

Smaranda Dobrescu India are un avantaj aparent nesemnificativ dar in realitate ii aduce destule beneficii. Are un guvernator al Bancii Centrale exceptional de intuitiv, specialist si corect in tratarea micilor investitori: Raghuram Rajan.

Preda Mihailescu Poate invata si ei ca nu toate merele sunt facute ca sa musti din ele ...

Mihai Ion Turcu Un razboi care se mondializeaza astazi insemneaza dezastru planetar, cert vor ramane in viata pe planeta mai putini oameni si mai multe resurse la dispozitie - este calculul cinic pe care nu se poate sa nu-l faca cineva.

Preda Mihailescu Mihai Ion Turcu @Mi-aduc aminte ca in anii 70-80 se vorbea de desvoltarea unei noi bombe, ii spuneau "cu neutroni" (ca si cand neutronii nu ar fi peste tot ... ) care distruge viata dar lasa materia intacta, spre deosebire de bombele atomice cunoscute. Nu stiu ce a mai devenit aceasta bomba cu neutroni, dar ce spuneti aduce aminte de asta ...

Mihai Ion Turcu Preda Mihailescu @Problema suprapopularii este reala efect al civilizatiei si relativei paci mondiale, a fluxurilor comerciale etc. (Rapoarte FAO si altele). Solutia maltrhusiana este cunoscuta si nestetarsa din mintea celor sigur ca ei vor supravietui. Se mai stie si cate alimente se arunca si cate resursa consuma inutil societatea de consum.In esenta este propus lumii un model artificial perfect inutil inafara de faptul ca stimuleaza consumul si productia ca mijloc de sporire a capitalului.O simpla schimbare de model de societate civilizata ar rezolva buna parte a problemei.Daca ar exista bomba minune , care omoara doar oamenii, lasand vii organizmele si intregi bunurile, ar fi folosita pe scara larga. Banuiesc ca nu exista inca. Exista arme biologice (inmterzise), exista gaze de lupta (interzise), mine perfectionate (interzise) care fac mare prapad punctual sau zonal intre oameni. Armele nucleare trebuie considerate primitive.Ma opresc din a enumera cum se poate dezorganiza, ieftin, cu mijloacele existente, o societate si reduce numarul membrilor sai . Versus cat de redusa poate fi o populatie globala pentru a te imbogati din productii si vanzari ?

Prospectiv A-z .
Greseala Germaniei inainte de WWI a fost sa se lase tarata in razboi de prearanjamentele britanicilor. Nu cred ca elita chineza a sarit peste lectia asta!

Cat despre indieni, cred ca ei s-au inoculat dupa sutele de ani de dominon britanic impotriva virusului occidentalizarii, nu-i vad facand un pas in contra interesului lor/de dragul vreunui aliat.

Prospectiv A-z .
http://www.rand.org/.../qa-an-unthinkable-war-between-the...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 9 septembrie 2016

Razboi cu China

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv