Pe facebook: O noua categorie de asigurati

vineri, 9 septembrie 2016

O noua categorie de asigurati

O noua categorie de asigurati – 5 august 2016

Draghi Puterity

O noua categorie de asigurati - "persoanele expuse politic"!

Ca tot prostul, vreau să-mi plătesc birul anual numit asigurare obligatorie pentru casă. Zis și făcut. Doar că… mai trebuie să furnizez niște informații suplimentare. Bineînțeles, banii îi lu…

CONUMISHU.WORDPRESS.COM

Prospectiv A-z .
Din incretiturile privatizarii statului. E numai inceputul!

Doina Nicolescu Am un cont in care imi primesc pensia. A trebuit sa iscalesc ca nu am rude in functii politice!

Draghi Puterity Incredibil! Ca daca ati avea, atunci ce s-ar intampla?

Smaranda Dobrescu 1. Asadar, la o adica, recuperarea furtului se face cu ajutorul rudelor.
2. Evitarea conflictului de interese in sensul ca pensionarul respectiv sa nu fie angajat de catre politician sau afini. Maniera mostenita din epoca stalinista in ambele variante.Din start, politicianul se prezuma a fi ori hot, ori mincinos, ori nu respecta legile statului.

Draghi Puterity Smaranda Dobrescu - O astfel de discriminare nu e anticonstitutionala? Care e the "big picture" aici? Sa nu mai existe de loc o clasa politica? Privatizam conducerea tarii?

Smaranda Dobrescu Constitutia vorbeste doar de limitarile exercitarii profesiunii de catre demnitarii din Parlament, cu exceptia orelor didactice din Invatamantul superior. Unele prevederi privind angajarea rudelor sunt prinse in legi aparute in 2005-2008 si aplicate retroactiv. Descurajarea clasei politice nu de a se mai aventura in ilegalitati, dar chiar de a-si indeplini datoriile uzuale s-a vazut si in procentul de o,oo% atragere de fonduri europene. Fenomenul inregistrat in timpul guvernului Ciolos cumuleaza lipsa de profesionalism a celor in drept sa verifice programele, dar si frica avansata a tuturor functionarilor publici, inclusiv secretari de stat si chiar ministri de a mai semna licitatii, impartirl de fonduri europene, acordarea de contracte de cercetare, etc. Rezultatul este pe de o parte implicarea in politica doar a celor bravi si inconstienti si pe de alta parte, distrugerea incet-incet a cercetarii romanesti si a atragerii de investitii europene. Cum se cheama asta? Tara pe tusa. Evident, nu doar respectiva declaratie despre care vorbim are acest rol, ci o asociere de multe alte idei concurente.

Draghi Puterity Inca de cand in mod cu totul surprinzator Iohannis si nu Ponta a iesit presedintele Romaniei banuiam ca e vorba de un cadou pe care SUA il face Germaniei (prin mijloace specifice) pentru a-i compensa acesteia o parte din pierderile pe care urma sa le aiba prin ruperea realtiilor comerciale cu Rusia. Ce nu intelegeam atunci, era mecanismul prin care Germania va transforma asta in bani. "Guvernul meu" (din care cel mai recent exemplu petarda macoveista numita Ghinea) si cele scrise de tine mai sus, Smaranda, cred ca imi ofera raspunsul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 9 septembrie 2016

O noua categorie de asigurati

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv