Pe facebook: Un nou partid national?

sâmbătă, 18 iunie 2016

Un nou partid national?

Un nou partid national? – 1 iunie 2016

Smaranda Dobrescu

In urma cu aproape o luna cand in afara firii PNL l-a nominalizat pe Marian Munteanu, bazandu-se pe nevoia de independenta a romanilor si increzatori in prestatia Realitatii TV, m-am exprimat ca vad un context prielnic aparitiei unui partid de tip national semnificativ, tinand seama de toate conditiile exterioare. Daca in alte tari europene aceste partide s-au inmultit si intarit pe baza stimulentului refugiatilor si a imigrarii in general, la noi acest partid daca se va naste se va construi in jurul celor 3 milioane de semnaturi., adica in jurul apararii traditiei si credintei ortodoxe. Aceasta idee mi-a intarit-o emisiunea de aseara unde l-am zarit si pe Marian Munteanu si unde aparatorii cei mai ferventi ai pastrarii textului actual al Constitutiei s-au remarcat prin apararea titlului de "prosti" acordat celor 3 milioane. De mentionat ca nici un partid pana in prezent nu a obtinul in alegerile parlamentare 3 milioane de voturi.Daca va fi cazul vom discuta si despre apetenta europeana a acestora..

Alexandru Botu Si eu sunt unul dintre prosti. Fara de partid!

Smaranda Dobrescu Mi-ai evocat eticheta de "golan" cu semnificatiile respective...

Alexandru Botu Ca sa fi fost "Golan" trebuia sa ai o anumita stare de spirit. Eu nu m-am putut ridica la acel nivel, nici atunci si nici dupa. In schimb, am fost de acord cu ceea ce sustin cei trei milioane.

Ioana Muresan Cred ca PSD-ul ar fi primul care si-ar dori-o, s-ar mai rari cu vanarea de corupti din partidul lor ca, orsicat...si porcurorii aia-s oamini...

Smaranda Dobrescu Greu de evaluat de acum, dar daca va fi asa, atunci probabil ca aceasta formatiune va prelua electorat din toate partile. Inclusiv de la tara, pana acum electorat oarecum captiv al PSD.

Mihai Ion Turcu La tara lucrurile depind mai putin de orientarile politice cat de relatiile locale de grupuri mici si cativa locali cu autoritate ca persoane. In Parlament nu ar strica o voce pentru interesul national.

Smaranda Dobrescu Teoretic, aveti dreptate. Ajunge insa ca cineva sa explice oamenilor ce e cu LGBT , eventual intr-o zi de duminica la slujba, ca s-a rezolvat.Cand am facut campanie la Neamt, colegii din Conventie ma duceau duminica la biserica. Ma si rusinam cand aflam acolo cate le vom face gospodarilor aceia..

Mihai Ion Turcu Taranii sunt imunizati. Despre tema (secundara si inactuala) a LGBT nu am auzit explicatii omenesti ( sa le inteleaga oamenii) din partea cuiva din cei interesati de tema. Ieri am surprins un dialog al surzilor care se invartea in jurul unor tehte din Conventia Drepturilor omului versus din Sfanta Scriptura, ca de regula intrerupte de pulicitate si interventiile inoportune ale moderatorului "sa iasa bine ca sqa nu iasa rau" si sa se piarda din audienta.

Doina Nicolescu Am analizat cele peste 2500 comentarii la emisiune (ENORM, niciodata nu au fost asa de multe). La inceput parerile erau impartite. Dar dupa interventiile oponentilor comentarile s-au incins si au aparut multi sustinatori. Oricum parerea a 3 miloane de oameni nu trebuie ignorata! Iar sa vii cu sustinerea ca cei 3 milioane de oameni sunt prosti este nesimtire.

Smaranda Dobrescu Asta e un alt aspect semnificativ.

Niculae Malanca Dar pe aceste "elite" cine le evalueaza ? Eu le consider lipsite de caracter .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 18 iunie 2016

Un nou partid national?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv