Pe facebook: Grad ridicat de polarizare sociala

sâmbătă, 18 iunie 2016

Grad ridicat de polarizare sociala

Grad ridicat de polarizare sociala – 31 mai 2016

Smaranda Dobrescu

Conform viceguvernatorului BNR, Florin Georgescu, distribuţia economisirii în România demonstrează gradul ridicat de polarizare social. La 31 decembrie 2015, persoanele fizice rezidente deţineau în bănci un număr de 14,4 milioane conturi. Suma depozitelor înregistrate în aceste conturi era de 130,4 miliarde de lei.
Dintre deponenti, 94 persoane având depozite peste 10 miliane lei deţin 2% din economisire, adică dublu faţă de prima grupă reprezentată de micii deponenţi în număr de 9,4 milioane persoane fizice.

Ceea ce este specific Romaniei si in discordanta oarecum cu teoria lui Piketty care sustine ca inegalitatile in societate provin din capital (averi ) cumulate in generatii. Formula inegalitara propusa de el ia in calcul capitalul productiv. La noi, acesta are o pondere extrem de mica si de aceea inegalitatile par nesemnificative. De unde concluzia ca romanii bogati tezaurizeaza fara sa investeasca in economia reala.

De ce dezvoltarea în România este mai lentă decât creșterea economică

COTIDIANUL.RO

Smaranda Dobrescu Indicele dezvoltarii umane este o măsură comparativă a speranței de viață, alfabetizării, învățământului și nivelului de trai. În acest fel, este folosit pentru a compara mai bine nivelul de dezvoltare a unei țări decât PIB-ul pe cap de locuitor, care măsoară doar prosperitatea materială și nu alți indicatori socio-economici. In mod normal cei doi indicatori ar trebui sa-si pastreze proportionalitatea.

Mihai Ion Turcu Mediul de afacei romanesc romanesc este haituit de DNA. Mediul de afaceri cu capital corporat este liber ca pasarea si profitul se expatriaza. Afacerile mici si mijlocii sunt omorate de concurenta, taxe , exigente precum pentru marile afaceri, si lipsa creditului.esentrial urmare a lipsei de concept statatal in ale favoriza existenta.Afacerile mici si mijlocii sunt parte din solutia privind somajul.De stanga la noi este de dreapta plus reglementari dure pentru conservarea a ce ne mai apartine, resurse, pamant, energie.

Smaranda Dobrescu O tara care nu are dreptul de a-si hotari nici politica interna, nici cea externa se numeste colonie. Asta spune tot, inclusiv despre soarta ultimelor resurse.

Mihai Ion Turcu Roamnai a pierdut "rzboiul rece".Nu in 1989 ci din momentul in care a devenit "libera si suverana"'.

Smaranda Dobrescu Paradoxuri impuse de mase mari de oameni care foloseau doar registrul acutelor in rationamente..

Mihai Ion Turcu Smaranda Dobrescu Fenomenele de masa sunt prin definitie bezmetice, de unde importanta conducatorilor si elitelor. Acestea au lipsit.Nu a lipsit elita intelectuala ci elita politica, singura institutionalizata atuncea fiind nomenklatura, perfect repreprezentata, pentru segmentul dizident, de Ion Iliescu.Ion Iliescu si cei care au preluat puterea in jurul sau nu puteau fi altceva decat ce erau prin voctie si formare. Corneliu Coposu, o personalitate autentica, nu avea in spate un partid fie el si trecut in umbra, cum trecut in umbra si demontare se afla PCR. Ion Iliescu a trebuit sa faca echilibristica intre ape si puteri. A fost mult mai putin rau in aceasta situatie decat se pretinde acuma. Corneliu Coposu nu ar fi fost sustinut extern de niciuna din parti. Iliescu este un om inteligent,abil, nu curajos. A lasat partea murdara pe mana unor unsurosi malefici care au urmasi. Populismul a adus in fruntea treburilor, in institutiile elective si guverne, ce vedem, frustrati primitivi pusi pe capatuiala, veleitari de periferie, toape cu ifose, prosti cu patenta si neaparat cu doctorat. Oamenii de buna conditie s-au retras. Tinerii performanti au emigrat si emigreaza. Capatuitii nu au stofa de intreprinzatori, sunt vulnerabili, nu s-au educt urmasii pentru a genera capitalism autohton, nu stiu face fata concurentei externe, politic sunt niste sobolani.

Smaranda Dobrescu O concluzie reiese si din articolul lui Florin Georgescu: Cei mai bogati dintre romani economisesc, tezaurizeaza, poate isi cumpara proprietati in tara si neaparat in Monaco, dar nu investesc in tara. Ideea de a se bucura de bogatia obtinuta impreuna cu lucratorii de pe mosie, dandu-le de lucru si platindu-i o aveau pana si ciocoii, boierii din secole trecute unii mai generosi, altii mai hapsani. Sa faci insa avere prin rapt sau exploatare si apoi sa beneficiezi singur de roade denota o atitudine foarte toparlaneasca (Scuze pentru cuvantul impropriu mie!)

Mihai Ion Turcu Smaranda Dobrescu Cineva, nu mai stiu cine, a diagnosticat epoca ca " a toapei". Toapa nu este tarana nici burgeza nici aristocrata, este nimic cu penen-n dos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 18 iunie 2016

Grad ridicat de polarizare sociala

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv