Pe facebook: Riscurile majore ale economiei romanesti in 2016

marți, 17 mai 2016

Riscurile majore ale economiei romanesti in 2016

Riscurile majore ale economiei romanesti in 2016 – 3 mai 2016

Smaranda Dobrescu

Declaratie recenta a ministrului tehnocrat Borc: "Esecul acestui guvern ar insemna triumful restauratiei"!!!
Adica e vorba de posibilul insucces al unui guvern nelegitim care ar deschide calea guvernelor politice, legitimate odata sau legitimabile la urmatoarele alegeri. Pe ce lume traim?

Like

Roxana Antohi Chiar ce fel de ministru o fi si acesta ? Nu -si da seama ca trebuie sa aiba un sprijin politic ?

Smaranda Dobrescu Roxana, eu cred ca a existat un plan prin care guvernul si tehnocratii lui sa se permanentizeze prin refacere dupa alegerile generale, unde Ciolos ar fi candidat sub o forma sau alta..

Roxana Antohi O fi asa, dar prestatia acestui guvern a foast lamentabila Practic ei au blocat Romania la tot, la fonduri la dezvoltare , la investitii .Dupa atatea gafe nu cred ca mai au vre-o sansa Pana si liberalii care il sustineau pe Ciolos au inceput sa remarce acesta prestatie care ar putea sa se intoarca impotriva lor si arata cu gegetul catre PSD

Smaranda Dobrescu Se pare ca in unele cercuri se vehiculeaza ideea ca fostul ministru al muncii, Ana Costea ar fi primit in ultima zi intr-un frumos plic alb, mare legea salarizarii, "convenabila", motiv pentru care cred eu, oricine si-ar fi dat demisia. Consiliul investitorilor straini era naravit de Boc. De altfel citeste daca ai timp parerile Comisiei europene despre marirea salariului minim si a aprobarii legii darii in plata care vor avea efecte grave asupra investitorilor straini (!!)
http://www.cotidianul.ro/care-sunt-cele-mai-mari-riscuri.../

Care sunt cele mai mari riscuri care pândesc economia României în 2016

COTIDIANUL.RO

Alexandru Botu Eu cred ca formularea este corecta si nu acest lucru trebuie sa-i fie reprosat. Da, insuccesul acestui guvern va aduce implacabil guvern politic, ceea ce inseamna restauratie, adica revenire la formula precedenta de guvernare.
Altceva este criticabil in exprimare, adica gandirea alternativa, respectiv ca daca guvernul tehnocrat ar fi avut eventual succes, atunci nu ar mai fi avut loc restauratia, respectiv guvernul tehnocrat ar fi putut sa continue sa guverneze, ignorand principiile elementare ale democratiei.
Dar eu cred ca indiferent ce vor afirma si face (si bine, si mai putin bine) tehnocratii, in final, isi vor da seama ca nu ei i-au manipulat si ii manipuleaza pe politicieni, ci invers, ceea ce ar trebui sa-i puna pe ganduri, sa-si dea seama de situatia neplacuta in care s-au bagat fara sa puna nicio conditie, fara sa se protejeze de consecinte evidente. Oare, de ce?

Smaranda Dobrescu Azi sunt cam carcotasa; Ma vei ierta sper, Sandule. Sensul restauratiei este putin diferit de al revenirii. Restauratia comporta o conditie: "perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat." Acea miscare de strada de dupa accidentul Colectiv nu ar putea chiar ei sa o considere "lovitura de stat". Sau or fi atat de sinceri?

Alexandru Botu Da, Doamna Smaranda Dobrescu, sunt sinceri. La asta se gandesc. Nu sunt in stare sa judece istoria pe perioade mai lungi decat interesele lor egoiste. Ei se considera istorie doar pe ei, restul ruine...Si nu sunt chiar singurii, din pacate. Vedeti, asta este pericolul fundamental al accesului spoitilor, mediocrilor, cretinilor sustinuti de grupuri etc la conducerea unei tari. Daca apucau sa citeasca 10-15 mari istorici, sa studieze filozofia prin viziunea unor 5-7 exponenti, daca studiau economie s.m.a. as fi avut si eu incredere in ei.

Smaranda Dobrescu Am citit articolul acela cu istoricul tendentios. Dur si adevarat

Alexandru Botu Autorul este "de al nostru". A fost si deputat, dar si director ITC Cluj, a lucrat si la IPA Cluj ani buni. Am citit mai multe "bucatele" din opera in constructie a colegului (de serviciu!) si am retinut corectitudinea documentarilor si referintelor.

Smaranda Dobrescu Ma bucur sa aflu. Cred ca il cunosc si eu. Am introdus in fabricatie la Cluj un calculator-sistem de dezvoltare.

Doina Nicolescu Este un specialist in domeniu lui, dar spunand cele de mai sus ne-a aratat ca nu cunoaste alt domeniu mult mai important pentru noi, in care din pacate acum conduce. Si se vede cu ce rezultate...

Alexandru Botu Doamna Doina Nicolescu, nu conduce niciun domeniu. Nu are nicio functie publica platita. Este pe cont propriu si face cercetari tot pe cont propriu.
Cred ca ne referim, totusi, la oameni diferiti. Daca este vorba de domnul B. aveti dreptate!

Doina Nicolescu Domnul Borc are o functie foarte mare (primul dupa Ciolos) si este pltit din bani publici. Asta face declaratia lui aiuritoare. Ma scuzati, dar eu am inteles ca discutia era despre el.

Alexandru Botu Ne-am lamurit pe deplin, Doamna Doina Nicolescu. Eu am crezut initial ca ar fi vorba de persoana de la Cluj (adica despre articolul cu istoricul tendentios) la care a facut referire si Doamna Smaranda Dobrescu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 17 mai 2016

Riscurile majore ale economiei romanesti in 2016

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv