Pe facebook: Cand totul se masoara in PIB..

marți, 17 mai 2016

Cand totul se masoara in PIB..

Cand totul se masoara in PIB.. – 3 mai 2016

Dinica Roman

Cand totul se masoara, in gedepeuri mai ales...

Large Swaths Of Pacific Ocean May Actually Suffocate In Just 15 Years

Take a wild guess what the culprit is.

HUFFINGTONPOST.COM

Alexandru Botu Dramatic spre apocaliptic!

Smaranda Dobrescu Si cand te gandesti ca facem parte din generatia care in ultimii 50 ani a adus Pamantului mai multe stricaciuni ireversibile decat toate perioadele anterioare de existenta a planetei! Concluzia este ca progresul tehnic a fost incorect directionat si folosit nu in interesul vietii ci al profiturilor materiale efemere.

Prospectiv A-z .
...sa aiba atunci Calin Georgescu dreptate?

Smaranda Dobrescu Principial Calin Georgescu spune lucruri corecte in majoritate. Daca incearca insa programe de guvernare,cadem in utopie definitiva..

Alexandru Botu Da, capitalul nu are decat un Dumnezeu: PROFITUL. Cine l-a crezut uman a fost un brucanian, adica un prost sau un fraier. Si astazi, asazisele reglementari pentru protectia mediului sunt praguri de eliminare a concurentei care nu a ajuns la un singur obiectiv: profitul.

Smaranda Dobrescu Zilele acestea vor aparea reactii la capitolele discutate in cadrul TTIP. Protectia mediului se va vedea cat este de valorizata de unii, de ceilalti, de cei cu profitul, de ecologisti, de nemti.. Si ar mai fi niste categorii..

Alexandru Botu Are dreptate Doamna Smaranda Dobrescu. Nu exista decat o solutie, sintetizata corect de marele vizionar mondial: Mihai Eminescu. Si anume: "Zdrobiti oranduiala cea cruda si nedreapta!"
Eminescu nu ne-a spus, din pacate, pentru mintile noastre imbacsite, ce sa facem si dupa, pentru a nu cadea iarasi si iarasi prizonieri.

Smaranda Dobrescu Fara legatura aparenta cu subiectul amintesc de un text pe care l-am citit azi in care este evocat Platon si tipul de politici studiate si discutate de el. Ce urmeaza cand democratia intr-o societate merge spre manifestari plenare impletite cu decaderea moravurilor? Face loc dictaturii. Daca oranduiala "cea cruda si nedreapta" insotita de multi culturalism, schimbarea rolurilor in familie, incurajarea la maxim a drepturilor omului, etc, ar fi zdrobita, dupa cum spui tu, Sandu, ce crezi ca i-ar urma??
"Democracies end when they are too democratic."

http://nymag.com/.../04/america-tyranny-donald-trump.html

Alexandru Botu Sunt doua chestiuni. Una, de ce ar trebui sa raspund eu la intrebare si nu cei care au determinat ca intrebarea sa se puna? A doua, si mai incomoda pentru mine, de ce as considera ca "multuculturalism, schimbarea rolurilor in familie, incurajarea la maxim a drepturilor omului, etc" numai in "oriaduiala cea cruda si nedreapta" s-ar putea manifesta si dezvolta?
Este sigur ca nu mie trebuie sa mi se ceara raspunsuri, ci doar puncte de vedere. Ceea ce si fac, referindu-ma la cei care au inteles esentele, doar dupa "izuri".

Smaranda Dobrescu Sandule, nu te simti atacat te rog in niciun fel. Aici nu ne aducem acuze sau nu ne cream responsabilitati fara motiv. Ti-am cerut opinia, evident intr-un dialog extins. Daca as sti eu raspunsul crezi ca as arunca intrebari retorice pe FB.?

Smaranda Dobrescu Oranduiala aceasta nedreapta intamplator este caracterizata si de cele ce le numesc eu, poate nemeritat decaderea moravurilor..

Prospectiv A-z .
Cred ca s-a mai discutat aici, problema apare cand moralitatea fundamentata religios este inlocuita. Restul (moravuri, democratie, dictatura etc.) sunt detalii de parcurs.

Alexandru Botu Doamna Smaranda Dobrescu] nu ma simt atacat, mai ales de Dumneavoastra. Daca as simti acest lucru as gasi calea sa ma retrag cu demnitate, asa cum cred ca ati dori si Dumneavoastra. Si nu din lasitate, cat mai ales din neimpiedecarea celor mai avizati.

Smaranda Dobrescu Sandule, ma bucur sincer de prezenta si colaborarea ta. Nu eu am initiat-o?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 17 mai 2016

Cand totul se masoara in PIB..

Cand totul se masoara in PIB.. – 3 mai 2016

Dinica Roman

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv