joi, 25 februarie 2016

Venit universal de baza

Venit universal de baza – 13 februarie 2016

 

Draghi Puterity
 

Se dezbate din ce in ce mai intens ideea unui venit minim garantat de stat. Unii il vad ca o forma de redistribuire a avutiei in conditiile in care "mana magica a pietzelor" nu vrea asta, altii ca o solutie de a salva pietele. Unii poate se gandesc si la ce o sa facem cu miliardele de oameni deveniti inutili in sectoarele in care joburile lor vor fi luate de roboti si de IA.

In Europa pare a fi vorba de doua modele diferite. Cel finlandez, care ofera o suma mai mica decat cea necesara unui trai decent, si care porneste de la ideea ca oamenii sunt lenesi, si cel elvetian care ofera o suma mult mai mare, capabila sa asigure un trai decent, si care porneste de la ideea ca oamenii astfel eliberati de obligatia de a muncii pentru a putea supravietui, vor continua sa munceasca din alte motive, superioare.

Ar fi interesant sa prospectam care dintre cele doua modele e mai aproape de realitate, respectiv daca avem realitati diferite in diverite tari din Europa din acest punct de vedere (europenii care ar trebui "sa lucreze pentru doi lei" probabil se exclud aprioric din discutie).

De la Davos, parerea unui laureat al premiului Nobel:

 

 

Arguments Made in Favor of Universal Basic Income at the World Economic Forum

Professor Pissarides, Nobel Laureate economist, argued for universal basic income at the WEF last month.

FUTURISM.COM

 

Stefan Kovacs Normal ar fi să ai un venit care să-ți permită un trai decent. Și evident lacăt la uși, ferestre, canalizări. La momentul în care statul va permite un astfel de trai vom putea spune într-adevăr că ne aflăm într-un stat post-industrial.

 

Prospectiv A-z .
Aici intram pe un teritoriu la care am avea de prospectivat pentru 'eternitate'.

Eu mai intai mi-as pune problema absentei unui 'living wage', adica salariul din care poti trai fara a-ti fi necesare alte joburi si/sau alunecarea din imprumut in imprumut in faliment. 

In Vestul anilor gloriosi (cca. 1950-1975) era suficient un salariu pentru TOT (casa, asigurari sociale, masina, educatie, consum etc.). Ni se spune ca economia s-a reorientat pentru a supravietui, numai ca la 40 de ani dupa vedem ca 99% o duc mai rau, pe cand 1% o duc extravagant de mult mai bine. 

Un astfel de indemnizatie de supravietuitor ar mai cumpara ceva timp sistemului, insa nici nu vreau sa gandesc la ce fel de contract social va guverna peste noi. Mi-e greu sa discut din perspectiva comparata fino-elvetiana, cred ca astfel de considerente sunt dependente de context. Daca s-ar ajunge la asa ceva, periferia ar fi indemnizata cu siguranta pe model finlandez.

Gasesc interesant faptul ca dela Davos ne parvin acum si imagini filmate cu oameni care vorebesc emotionati despre experimente de laborator. Nu pare a fi nici pe departe spatiul deliberativ unde bla-bla-bla. E un fel de TED cu bilet de admitere mai scump. 

In incheiere, oamenii ar trebui sa primeasca direct proportional cu utilitatea sociala a fructelor muncii lor. Ideal, cei cu munca stearpa ar trebui sa primeasca destul pentru un trai decent.

 

Stefan Kovacs Poate că toată lumea ar trebui să primească destul pentru un trai decent- extra-urile fiind câștigate prin muncă. Problema este că ar trebui trecut de la un consumerism stupid în care tremuri de nerăbdare să-ți iei la 6 luni un telefon -la o viață rațională în care piețele nu sunt libere, prețurile țin seama de efortul depus la nivel de continent dacă nu de țară și este încurajată dezvoltarea autohtonă. Atunci nici munca nu va mai fi re-routată către țări în care muncitorul e plătit cu 1 bob de orez.

 

Prospectiv A-z  Domnule Kovacs, daca societatea pe ansamblu ar fi rationala, asa ar fi, cum descrieti. Cum aceasta premiza nu e satisfacuta, aveti si un Plan B? emoticon wink

 

Stefan Kovacs Prospectiv A-z Păi planul B este cel care se desfășoară în prezent- foarte puțini câștigă, fraierii pun botul la alde ultima prostie posibilă (cum ar fi de exemplu tabletele sau WIndows 8) după care ți se explică calm și rațional că va trebui să iei un refugiat reptilian sau crocodilian în casă pentru că altfel nu ești conform principiilor UE.

 

Prospectiv A-z .
Ce se desfasoara acum este deza Planul Z, adica sfarsitul.

 

Smaranda Dobrescu 1. Daca prin redistribuire se creaza acel castig universal atat pentru lucratori cat si pentru someri, se pierde complet motivatia muncii si dorinta de cariera, cel putin la nivelul lucratorilor slab calificati. Intotdeauna castigul din munca trebuie sa fie superior ajutoarelor sociale sau ajutorului de somaj.
2. Finlandezii au inventat in urma cu 10 ani conceptul de flexisecuritate prin care desfiintau ideea de cariera, vocatie sau aptitudini confirmate in dorinta de a satisface cerintele pietei si ale patronilor in lipsa de contracte pe perioade definite sau indefinite. Astfel ca lucratorii erau calificati/recalificati pe spezele patronilor ajutandu-i sa se reincadreze relativ repede dupa perioada de somaj. Contributiile ca si ajutoarele de somaj erau mari. Au inregistrat vreo cativa ani crestere economica.Dupa criza, escaladandu-se somajul, finlandezii nu au mai putut acorda aceleasi beneficii somerilor si nici nu au putut mentine la acelasi cuantum cheltuielile cu formarea profesionala. Atunci au adoptat probabil din precautie ideea ajutorului universal in cuantum mic atat pentru salariul minim cat si pentru someri. Pentru a plati si somerii cronici a rezultat un cuantum inferior nivelului de subzistenta.
3.Elvetienii vorbesc si fac propuneri de la inaltimea unui standard de viata diferit. Ei poate nici nu sunt presati de ideea de competitivitate bazata pe salariu mic si productivitate mare. In plus, elvetienii au o alta constiinta a muncii, o alta motivatie. Nu cred ca se poate prelua modelul in alte tari europene.
4 O aplicare a acestui concept universal la noi s-ar traduce dupa parerea mea asa: patronii isi vor face socotelile de comun acord cu guvernul popular ce se va incetateni la noi si vor ajunge la concluzia ca salariul minim e prea mare pentru toti somerii si vor limita acest drept doar pentru somerii de durata limitata. Apoi, li se va parea ca cuantumul salariului minim nu poate acoperi chiar procentul declarat de 5-6% someri si vor face rocada, adoptand o suma mai mica echivalenta somajului actual si la salariul minim. In faza treia, guvern si patroni vor accepta munca la negru. Evident, sincron cu desfiintarea pensionarilor si privatizarea sanatatii. Scenariu negru al meu, dar ceva experiente amare m-au determinat sa fiu atat de sceptica..

Un comentariu:

Dr. Mihai Ion Turcu - Man, univ.em. spunea...

Revenim la discutarea principiului de distribuire comunist " fiecaruiea dupa nevoi",principiu care duce imediat la standardizarea nevoilor, ceea ce este nerealist si inechitabil? In interes general, o societate performnanta asigura un venit minim suficient pentru membrii societatii inutilizabili in activitati cu valoare sociala.Tehnologia elimina tot mai multa forta de munca dar creste nivelul de calificare necesar celor implicati.Motivele pentru asigurarea subzistentei celor care nu pot fi utilizabili social sunt umanitare, privesc securitatea,igiena si confortul public general. Acest venit suficient pentru subzistenta dublat de organizarea acestora pentru a putea subzista avand acest venit, nu rezolva decat partial dezideratul social general mentionat.Vor exista dar frustrati, fapt care genereaza agitatie. Realizarea de sine este posibila doar prin implicare sociala efectiva cu recunoasterea valorii implicarii, masurata in venit. Problema suprapopulatiei se autoregleaza. In societatile prospere nu exista problema suprapopultiei ci a scaderii natalitatii.Poate interveni stimularea natalitatii prin bonusuri substantiale acordate pentru maternitate, acordate mamelor implicate social, asociate concomitent cu subventii privind copilul pentru cresterea si dezvoltare sa optima.Subventionare a tot ce priveste cresterea si dezvoltarea ,educatia copiilor, la toate nivelele la care pot avea acces copilul functie de capacitatea sa individuala.Concomitent pot fi diferentiate taxele pentru productie. Productia nu mai are in vedere in primul rand produsul ci rularea capitalului. (Productie de dragul rularii capitalului care se poate materializa in produse necesare cu valoare de intrebuintare mare, nenecesare dar cu valoare de intrebuintare speciala lagate de nevoi de simbolizare a statusului social sau culturale personale, sau de masa de slaba calitate). In cauza este consumul productiv, materii prime si energie plus generarea poluarii. Productia de bunuri nenecesare, cum sunt cele de lux, poate fi suprataxata, taxele mari se vor traduce in pretul produsului si piata va restrange productia, reglarea prin taxe a productiei trebuind sa mentina rentabila investitia. Produsul urmeaza sa fie de mare calitate si scump. Productia de bunuri inutile in masa s-ar cere inhibita, prin taxe asupra producatorului in scop de descurajare a investitiei. Favorizata ar urma sa devina investitia in productia de bunuri cu valoare de intrebuintare mare si necesare. Pentru ca toata lumea apta de munca sa aiba unde se valorifica, 1. se poate avea in vedere reducerea sapramanii de munca, a orelor de munca si coborarea varstei de pensionare, cu grija pentru cuprinderea in munca a persoanelor in perioada maximei lor capacitate bio-psihice pentru munca,perioada care este si varsta in care capacitatea creativa este maxima.2 diversificarea serviciilor .Interesul pentru implicarea sociala rezulta numai pri scalarea pe scala extinsa a salarizari, sensibil diferentiate functie de calitatea si valoarea muncii utile prestate( nu de cantitatea muncii, prezent tendinta fiind de maximizare timpului afectat muncii). Solutiile de acest tip nu egalizeaza societatea ci o scaleaza, scalare care este stimulativa. Egalitatea in fata legii nu insemneaza ca oamenii sunt egali intre ei , obiectiv nu sunt.