Pe facebook: Analiza relatiilor internationale intre universalism si...

marți, 23 februarie 2016

Analiza relatiilor internationale intre universalism si...

Evolutia relatiilor internationale – intre universalism si... – 10 februarie 2016

Evoluția relațiilor internaționale – între universalism și…

Prospectiv A-z .
Merita vazuta aceasta discutie, mai ales pentru intreabari.

Am remarcat si membri ai Grupului Prospectiv in viata sa anterioara (Gabriela Cretu & Claude Karnoouh) prin luarile lor de cuvant foarte bune.

Nu imi este clar de ce amfitrionul a impins intrebarile tinerilor de pe ultima banca la final, acestia au contribuit net la toata discutia, ceea ce nu pot spune despre fostii ambasadori.

Mare pacat ca n-a fost timp pentru formularea de raspunsuri pe masura intrebarilor din sala! Poate ca a lipsit si altceva decat timpul, n-am de unde sa stiu...

P.S. Acum pot sa incep sa inteleg pretul ironiei lui Adrian Nastase, trebuie ca l-a costat enorm caci prea si-a apropiat truicii plaiului.

Smaranda Dobrescu In principu tema discutiei s-a axat pe diferentele inte universalism si particularism, intr-un spatiu geografic mare, cum pot acestea sa determine echilibre geostrategice, sau dimpotriva. De exemplu, despre universalism a inceput sa se vorbeasca ca o caracteristica generala in secolul 16 in legatura cu Imperiul german din spatiul european si liantul catolicism. Evolutia acestuia, aparitia mai tarziu si a Imperiului britanic de sorginte medievala au creat in timp necesitatea aparitiei ratiunii de stat. In timp populatiile definindu-si identitatea in legatura cu natiunea si cu existenta unui teritoriu si-au cautat si statul respectiv. Statele au asigurat balanta puterii si echilibrul european atata vreme cat acestea se prezentau sub forma unor puteri comparabile. Istoria arata ca daca unul dintre state a devenit prea puternic economic si militar celelalte state s-au coalizat impotriva acestuia spre a-i tempera puterea.
Universalismul isi are radacinile in gandirea abstracta universala(de la Platon citire) si in timp a creat iluminismul iar particularismul a definit filosofia nationala concreta si gandirea nationala in consecinta. Aceste doua trasaturi care se conditioneaza au format statul modern contrapunandu-se intre ele in mod mai mult sau mai putin conflictual.In etapa actuala avem parte de un particularism evident determinat de nevoia de recunoastere a multipolaritatii lumii urmare a dezvoltarii mai multor puteri pe mapamond.
Dezbaterea a pus in evidenta incadrarea optima ce o vedem pentru forma de relationare a statelor: un universalism multipolar stabil cu obiectiv pastrarea pacii sau abordarea unui realism politic bazat pe interesele proprii natiunilor.In prezent noi traim intr-un universalism comercial determinat de interesele marilor corporatii, dupa unii vorbitori sau intr-un realism politic post modern in care discursul politic este dublat de actiuni dure fara nicio legatura cu valorile declarate ci doar cu interesele statelor, dupa alti vorbitori.
O idee care pare a fi impartasita de mai multi participanti este aceea ca corporatiile isi canalizeaza puterea prin state, pe care le domina in interesul propriu. De aceea s-a nascut si ideea ca universalismul actual este de sorginte economica care serveste capitalul. Asadar acest concept trebuie sa satisfaca statul sau corporatiile?
Concluziile dezbaterii au fost:
-cadrul analitic trebuie extins si cu corporatii, firme private, alti agenti economici/financiari.
-In conditiile actuale fiind dificil sa construesti scenarii plauzibile, insasi actiunea iti va da sansa unor anticipari in timpul traseului.
- Este o atitudine rationala sa incerci sa impingi lucrurile spre o lume normata
- In prezent exista complexitate uriasa a factorilor ce pot determina razboiul. Acesta nu e inevitabil dar nici nu inseamna ca va avea loc in mod legic. Razboiul nu ar folosi nimanui, caci admtand ca acesta se va purta intre doua puteri nucleare, castigatorul potential va mosteni o lume in ruina.
-UE nu este o voce determinanta in binomul pace-razboi intrucat nu este capabila sa-si asigure securitatea militara.De aceea exista si scenarii care nu exclud apropierea UE de Rusia in acest scop .
-La intrebarea in ce masura multiculturalismul este in opozitie cu caracterul universalist sau particularist s-a concluzionat ca acesta este invers proportional cu gradul de civism si nu este in opozitie cu cele doua concepte. Drepturile colective prin caracterul lor de privilegiere pot constitui o amenintare suplimentara a pacii.Disolutia actuala a statului national, evidenta, pleaca si de la drepturile
colective.

Intrebarea ramasa deschisa este daca globalizarea a determinat disolutia statului national sau disolutia acestuia a favorizat accentuarea si accelerarea globalizarii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 23 februarie 2016

Analiza relatiilor internationale intre universalism si...

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv