Pe facebook: Obama si-a dat aprobarea..

sâmbătă, 22 august 2015

Obama si-a dat aprobarea..

Obama si-a dat aprobarea... – 18 august 2015

Smaranda Dobrescu

Ne-am fi asteptat ca aspectul climateric din acest an si in special din vara sa puna pe ganduri decidentii si sa ia macar unele masuri de precautie din cele listate si cunoscute. Din nou corporatiile si profiturile acestora prevaleaza asupra conditiei Pamantului.
"After years of accidents, Shell today (Aug. 17) received a final okay to drill for oil in the depths of the Arctic Ocean north of Alaska. The approval from the Obama administration means that Shell can drill deep under the Chukchi Sea in an area that may contain as many as 15 billion barrels of oil."

Obama is allowing Shell to drill for oil in the Arctic

The European oil company overcomes objections regarding its equipment.

qz.com|De Steve LeVine

Delia Bogdan nici nu stiu ce pot comenta! deja s-a spus si demonstrat totul! nu degeaba spunea buni ca "banul este ochiul ..."!

Draghi Puterity Daca e nevoie sa aparam "lumea libera" de rusi, nu mai conteaza ca distrugem clima planetei. emoticon wink

D.B nu inteleg...asa gandesc ei sau dvs?

S.D D-l Draghi Puterity a exprimat punctul de vedere al americanilor care au autorizat noile exploatari de la Polul Nord emoticon smile

S.D Iarta-ma Draghi ca am raspuns eu, dar Delia inca nu stie, fiind o pretioasa prietena mai noua ca in grupul nostru de prieteni nu au loc decat cei cu atitudini normale!

D.B pai, cred ca ar trebui sa se teama mai mult de altii, mult mai puternici financiar...stiu ca americanii s-au temut permanent de "comunism", nu intotdeauna fiindu-le clar ce inseamna ...cred ca nici acum nu au invatat lectia. Multumesc Smaranda Dobrescu, raspunsul tau mi-a fost de folos mie, in primul rand!

S.D Cred ca americanii se tem acum mai putin de comunisti-unde ii mai gasesti?- cat de pierderea locului de prima putere economica si militara a lumii si a sferelor de influenta.

D.P Delia, in lipsa unor taguri care sa arate ironia atunci cand ea e in scris, am folosit un emoticon prin care speram ca o voi putea sugera. Smaranda, multumesc pentru completare, am fost offline o vreme (ma intreb cand o sa devina asa ceva ilegal emoticon wink ).

D.B Nu am dorit sa aduc ofensa nimanui...imi cer scuze daca asa s-a inteles!

D.P Nu e nici o suparare, Delia! emoticon smile

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 22 august 2015

Obama si-a dat aprobarea..

Obama si-a dat aprobarea... – 18 august 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv