luni, 11 mai 2015

Kissinger: “The demonization of Putin is not a policy. It’s an alibi for not having a policy.”

Sunt de acord cu Mircea Platon cand scrie: "Asta e unul dintre cele mai bune interviuri pe care le-am citit. Nu pentru ca spune una sau alta despre Rusia/Putin, ci pentru ca ilustreaza un anumit mod de a pune in ecuatie problemele, pentru ca afirma rolul si rostul gandirii istorice, pentru ca arata cum propaganda si gandirea anistorica zamislesc monstri."
"Kissinger had the same thought. He wrote, last year, I think, “The demonization of Putin is not a policy. It’s an alibi for not having a policy.”"
______________________
Mi-as dori ca romanii, mult mai aproape de problematica locala, sa-si exprime parerile deschis in contextul schitat de profesorul Stephen Cohen, inclusiv dpdv al aderarii Romaniei la NATO si al asteptarilor dela acest gest. Un american informat si realist se uita la extinderea NATO ca la o greseala, mai ales cand aceasta incepe sa fie perceputa ca amenintare de catre Rusia. Cum se uita un roman care-si vede aspiratiile de occidentalizare trecute cu vederea in favoarea negotului intre granzi? Umbland cu fofarlica nu-ti cumpara nici respect, nici simpatie si cu atat mai putin bunastare sau securitate.
Conectez aici si recentul articol preluat aici al lui Horatiu Pepine din DW in care se spune ca romanii tzipa prea strident 'suntem cu americanii!' si eticheteaza orice mai putin decat entuziasmul tamp si gol de continut ca pro-rusianism. Ma gandesc ca figurile publice romanesti, in majoritatea lor calificabile ca windbags, se simt nevoite sa-i dea cu lozinci din ce in ce mai tare caci asa isi justifica ciolanashul la fasolica (diminutivul este folosit pentru a reflecta micsorarea portiilor). De fapt, romanii, in majoritatea lor ingrijoratoare, au cumparat imaginea de securitate si prosperitate asociata cu cluburile, dar nu par a-si da seama ca au cumparat doar dreptul de a juca, nu si a castiga.
As vrea sa cred ca sunt si pro-americani/vestici veritabili printre romani, insa mi-e teama ca acestia sa nu fie surprinsi de evenimente si sa ramana blocati in vreo schema transcontinentala asteptand ajutoare pe... unde scurte. Ca elita romaneasca de acum vreo 70 ani. Ce ar trebui sa faca acestia? Sa expuna golaniile care pe de-o parte le demonetizeaza pozitiile, sa transforme Romania in jucator performant al cluburilor si sa se pregateasca pentru orice plecand dela istorie si cerand garantii atunci cand li se spune ca de data asta va fi diferit.
Ce le-as recomanda pro-rusilor/esticilor sau anti-vesticilor generici? Sa puna mana pe carte!
Tuturor le-as spune, fiti romani inainte de toate!
There's an alternative story of Russian relations we're not hearing. Historian...
SALON.COM|BY PATRICK L. SMITH

  • Loredana A. Ştirbu Sunt convinsă că un bun diplomat se gândeşte în primul rând la binele ţării sale şi la cetăţenii ei. Un bun diplomat este şi un bun patriot, dar nu întotdeuna diplomaţia se învaţă, trebuie să te şi naşti înzestrat pentru aşa ceva. Din tot circul acesta mediatic este greu să îi distingi pe diplomaţii adevăraţi de diletanţi. Ca cetăţean nu mă simt în siguranţă, umbrela americană nu mi se pare suficient de protectoare. Prudenţa în afirmaţii ar trebui să fie la ordinea zilei, probabil că şi alţii se uită cu îngrijorare la ce se întâmplă. Nu mi se pare firesc să fim aruncaţi în gura leilor doar de dragul paradei. Ignoranţa naşte de multeori monştri. Sunt extrem de îngrijorată.

  • Prospectiv A-z .
    "Sunt extrem de îngrijorată." Pai da, doamna Ştirbu, avem TOATE motivele de ingrijorare pentru ca 1) In Romania, carmaciul a navigat pe axa cornucapiei; 2) in SUA, neoconservatorii au acaparat discursul, punand la colt ca nepatriotic/fricos pe cine 
    incearca sa le dea vorba la intors.

    In Romania, oamenii inca vorbesc cuminte sau cand cineva ca Adrian Severiniese in public cu ceva substantial, sar de nustiuunde gramezile de postaci care sa-l acuze de toate prostiile.

    Ce s-ar putea face? Sa continuam discutia ca intre adulti si sa nu asumam ca altcineva va avea mai buna grija de interesul comun doar fiindca au fost obiectul circului electoral.

  • Loredana A. Ştirbu Îngrijoraţi cred că sunt mai mulţi. Dacă ne uităm mai bine pe hartă vedem că Rusia este un colos aflat la un pas de noi. Bocancul rus ne poate orcând strivi, iar America e mult mai departe.

  • Loredana A. Ştirbu Ştiţi ce mi-a provocat cele dintâi întrebări în legătură cu diplomaţia europeană? Felul în care au asisitat la anexarea Crimeei, apoi la războiul din sudul Ucrainei. Am fost pur şi simplu terifiată....aceşti domni ne protejează pe noi?

  • Prospectiv A-z .
    Asa este. Pot sa gasesc multe motive ale absentei capabilitatii de autoaparare a Romaniei, insa pentru a scurta exercitiul am sa spun: In paradigma asta, exista clienti de securitate si destabilizatori de securitate--cu putine exceptii, acelea fiin
    d constituite in general din naztiuni cu arme nucleare.

    Europenii aveau alt plan pentru Romania, ei au alta intelegere asupra relatiei cu Rusia. Dupa cum scria careva, Romania acum are o fereastra de oportunitate, mai trebuie sa aiba si timp/noroc. Oportunitatea, nu fara riscuri, ar fi sa joace inteligent in aliniament cu interesele americane in timp ce si-ar negocia si obtine niste exceptii dela ideea de stat slab etc. 

    Pot intelege si pozitia EUropeana dupa ce 'noii europeni' au pierdut sansa aceea sa taca--acel episod ar trebui sa ne dea masura ne/implicarii granzilor europeni in problematica periferiei.

    Macar si numai din cele de mai sus se poate observa ca nu-i o chestie triviala, dar nici imposibila: sa impaci capra Romaniei puternice, cu varza europeana si lupul american. Ca grad de dificultate, Bucurestiul a facut destul de bine in situatii mai nenorocite.

    Scuze ca trebuie sa ma repet, dar infantilismul ar trebui sanctionat ca atare in discursul public romanesc. Ar fi un prim pas. Cam despre asta si-a propus acest Grup sa existe, intr-un context mult mai larg, nu doar legat de Ucraina.

    Va multumesc dumneavoastra si tuturor care faceti/au facut acest deziderat posibil.

  • Prospectiv A-z .

    Iata ce scrie si Radu Toma despre autorul Stephen Cohen:

    <<Există vreo lecţie pentru români şi România 2015 în textul profesorului Cohen şi, în general, în odiseea relaţiilor moderne americano-ruse din ultimii 100 de ani, de la 1917 şi revoluţia comunistă a lui Lenin încoace? Există. Există şi – o coincidenţă plăcută – este lecţia de aproape o viaţă a acestui autor. Din pricina existenţei sale americane, liber consimţite, el a fost adeseori aşezat de cititori, prieteni şi alţii, de partea Americii. Din pricina a ceea ce a scris, uneori, a fost şi este socotit de unii ca filo-rus, de partea lui Gorbaciov, a lui Putin, sau pur şi simplu de partea Rusiei. S-a întrebat şi el în trecut, pe sine însuşi, ”cu cine ţine”, dacă favorita sa este America, sau Rusia? şi a găsit un răspuns. Le respectă şi le admiră pe amândouă în egală măsură, ”la paritate”, cum ar spune profesorul Cohen. Dar, de ţinut, nu ţine cu nici una. De ţinut, ţine cu înţelegerea dintre ele, cu înţelegerea SUA-Rusia. De ce? Din motivul simplu că o posibilă concordie americano-rusă schimbă fundamental proverbul ”Când doi se ceartă, al treilea câştigă” în cu totul alt proverb, ”Când doi se înţeleg, al treilea câştigă”. Al treilea este România.

    Singura politică externă autentică a României, profitabilă şi vădind respect profund faţă de poporul român, va fi cea care va promova destinderea şi înţelegerea SUA-Rusia.>>

    http://www.cotidianul.ro/trebuie-sa-ne-intoarcem-la.../
    Trebuie să ne întoarcem la principiul parităţii...
    COTIDIANUL.RO

  • Preda Mihailescu "Singura politică externă autentică a României, profitabilă şi vădind respect profund faţă de poporul român, va fi cea care va promova destinderea şi înţelegerea SUA-Rusia." - EXCELENT - asa se pune problema, si nu "cu care dintre exaltati sa ne aliem"

  • Prospectiv A-z .
    Iata si partea a II-a:


    "I don’t think there’s any one ambition. I come back to the view that you’ve got various perspectives in discussion behind closed doors. I guess Mearsheimer [John Mearsheimer, the noted University of Chicago scholar] is right in the sense of saying that there’s a faction in Washington that is behaving exactly as a great power would behave and trying to maximize its security, but it doesn’t understand that that’s what other great powers do, too. That’s its failure. Gorbachev and Reagan, though it wasn’t originally their idea, probably agreed on the single most important thing: Security had to be mutual. That was their agreement and they built everything on that. We have a military build-up you’re going to perceive as a threat and build up, and I will perceive your build-up as a threat… and that’s the dynamic of permanent and conventional build-up, a permanent arms race. And that’s why Gorbachev and Reagan reasoned, We’re on the edge of the abyss. That’s why we are going to declare the Cold War over, which they did.

    That concept of mutual security doesn’t mean only signing contracts: It means don’t undertake something you think is in your security but is going to be perceived as threatening, because it won’t prove to be in your interest. Missile defense is the classic example: We never should have undertaken any missile defense program that wasn’t in cooperation with Russia, but, instead, we undertook it as an anti-Russian operation. They knew it and we knew it and scientists at MIT knew it, but nobody cared because some group believed that you’ve got to keep Russia down.

    The truth is, not everything depends on the president of the United States. Not everything, but an awful lot does, and when it comes to international affairs we haven’t really had a president who acted as an actual statesman in regard to Russia since Reagan in 1985-88. Clinton certainly didn’t; his Russia policy was clownish and ultimately detrimental to U.S. national security interests. Bush’s was reckless and lost one opportunity after another, and Obama’s is either uninformed or completely out to lunch. We have not had a statesman in the White House when it comes to Russia since Reagan, and I am utterly, totally, 1000 percent convinced that before November 2013, when we tried to impose an ultimatum on Yanukovych—and even right now, today—that a statesman in the White House could end this in 48 hours with Putin. What Putin wants in the Ukraine crisis is what we ought to want; that’s the reality."

    http://www.salon.com/.../architects_of_american_policy.../

  • Mihai Ion Turcu Rusia si China au descoperit evidenta : Toate "lumilele" (stari) trec in alte lumi. Nu dispar cu totul pentru ca "Lumea" nu se reinventeaza, se redefineste oportun pornind de la o zestre si un dat. Prospectiv A-Z si Preda Mihailescu, romanul (comun) nu este nici pro american nici antirus nici pro rus. Incearca sa existe in cevaq mai bine (potrivit definitiilor "binelui" social). Nu are nici iluzii nici mari sperante pentru ca are o experienta in genere proasta, motiv pentru care este mai mult defensiv, esxperienta aratand ca nu va fi vreodata lasat in pacea sa pentru ca obiectiv nu are anvergura necesara spre a -si impune pacea dorita, drept care se adapteaza si reactioneaza in momente faste pentru el. Romania s-a dezvoltat in salturi atuncea cand a prins momentul istoric fast.Formarea principatelor Tara Roamaneasca si Moldova se datoreaz unei catatrofe, invazia mongola.Romania Mare unor razba pierdut de unii si de Regatul Romaniei (paradoxal) etc. Galagie fac politrucii, politicienii la carma iau deciziile politice si incearca sa tina carma. Romania nu este ce presa scrie ca este, nu pentru ca presa ar minti, nu minte, selecteaza noutatea (stirea) uneori nesemnificativa si desigur apasa si pedala pentru a mari efectul senzatiei. Parte din presa este angajata politic deci propagandista ( insemnind manipulatorie). Mai interseante ar fi conclusiile unor demersuri sociologice , prea putine pentru ca sunt scumpe si cineva ar trebuis sa fie interesat de ele pentru a le finanta.

  • George Roncea plateste bine Moscova, via Israel...

  • Mihai Ion Turcu G. Roncea, platim si noi, paltim tot timpul, nici nu stim pe cine si de ce...

Niciun comentariu: