Azi am reușit, sper, să găsesc răspuns la o întrebare pe care mi-am pus-o prima dată pe 21 februarie 2006, când Administrația Prezidențială a dat publicității pe site-ul instituției proiectul Strategiei de Securitate Națională a României, și care mi-a revenit în gând adesea în ultimii 10 ani. Întrebarea era următoarea: pentru ce a fost identificată CORUPȚIA CA FACTOR DE RISC LA ADRESA SECURITĂȚII NAȚIONALE, încă de la primul mandat al lui Băsescu în vederea declanșării unui program de acțiuni pentru eradicarea corupției legată de puterea politică, juridică și administrativă?
Pentru a explica răspunsul la care am ajuns, am reținut doar două dintre elementele Strategiei de Securitate de la capitolul ”Combaterea coruptiei”: ”îmbunătățirea coordonării între STRUCTURILE DE CONTROL și organele de anchetă penală; creșterea gradului de COORDONARE INTERNĂ a activităților referitoare la combaterea corupției ”. Veți vedea în continuare că printre structurile menționate în Strategie se află SRI. Veți vedea în continuare că la coordonarea internă participă foarte activ SRI.
Și acum, răspunsul. Corupția a fost identificată ca factor de risc la adresa securității naționale, pentru a se da o aparență de legalitate și legitimitate extinderii atribuțiilor SRI peste Lege și Constituție, așa încât azi se vorbește din ce în ce mai frecvent și mai apăsat în spațiul public despre binomul SRI-DNA. Dacă referirile la acest subiect ar fi venit doar dinspre analiști, ziariști sau simpli observatori, cu siguranță, nici azi n-aș fi îndrăznit să cred că am găsit răspunsul la întrebarea care mi-a apărut în minte în 2006. Astăzi, însă, am avut o mărturie mai mult decât relevantă și convingătoare a unui personaj extrem de important din SRI: GENERALUL DUMITRU DUMBRAVĂ, ȘEFUL SECȚIEI JURIDICE A SRI. Iată o secvență din mărturia sa: ”Angajarea SRI în această luptă (cu corupția – n.a.) s-a făcut ca structură de suport a autorităţilor judiciare cu atribuţii în materie şi mă bucur că, în prezent, nivelul de încredere şi calitate a cooperării a atins o cotă de neimaginat într-un trecut nu prea îndepărtat. Saltul evoluţiei în acest demers a fost făcut odată cu adoptarea unui concept integrat în combaterea corupţiei, focalizând secvenţial instrumentele investigative pe toată lungimea lanţului trofic judiciar. Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA(actualul DNA n.n.), de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv, am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”.
Reiese cu claritate că SRI și-a extins rolul de furnizor de informații către instituțiile destinatare legal, însușindu-și rolul de participant direct la faza de anchetă și deținând în prezent o forță chiar mai mare decât avea fosta Securitate, altfel controlată de PCR. SRI-ul îmbogățit cu noi atribuții se află sub controlul direct al președintelui României, care este și șeful CSAT. Nu vreau să îl implic în această logică pe actualul președinte, Iohannis, mult prea nou la Cotroceni pentru a fi suspectat. Dar pe Băsescu ? Băsescu și-a pregătit terenul de stăpân al dosarelor încă din 2006. Avem astăzi explicația faptului că Băsescu a deținut și deține informații confidențiale și unele compromițătoare la adresa adversarilor politici, a unor înalți magistrați, demnitari etc. Eu am astăzi un răspuns șocant la întrebarea de la începutul comentariului: SRI a devenit mai tare decât Securitatea și se mândrește public cu asta. Ce e de făcut ? De aici încolo nu mai e treaba mea.
Pentru a explica răspunsul la care am ajuns, am reținut doar două dintre elementele Strategiei de Securitate de la capitolul ”Combaterea coruptiei”: ”îmbunătățirea coordonării între STRUCTURILE DE CONTROL și organele de anchetă penală; creșterea gradului de COORDONARE INTERNĂ a activităților referitoare la combaterea corupției ”. Veți vedea în continuare că printre structurile menționate în Strategie se află SRI. Veți vedea în continuare că la coordonarea internă participă foarte activ SRI.
Și acum, răspunsul. Corupția a fost identificată ca factor de risc la adresa securității naționale, pentru a se da o aparență de legalitate și legitimitate extinderii atribuțiilor SRI peste Lege și Constituție, așa încât azi se vorbește din ce în ce mai frecvent și mai apăsat în spațiul public despre binomul SRI-DNA. Dacă referirile la acest subiect ar fi venit doar dinspre analiști, ziariști sau simpli observatori, cu siguranță, nici azi n-aș fi îndrăznit să cred că am găsit răspunsul la întrebarea care mi-a apărut în minte în 2006. Astăzi, însă, am avut o mărturie mai mult decât relevantă și convingătoare a unui personaj extrem de important din SRI: GENERALUL DUMITRU DUMBRAVĂ, ȘEFUL SECȚIEI JURIDICE A SRI. Iată o secvență din mărturia sa: ”Angajarea SRI în această luptă (cu corupția – n.a.) s-a făcut ca structură de suport a autorităţilor judiciare cu atribuţii în materie şi mă bucur că, în prezent, nivelul de încredere şi calitate a cooperării a atins o cotă de neimaginat într-un trecut nu prea îndepărtat. Saltul evoluţiei în acest demers a fost făcut odată cu adoptarea unui concept integrat în combaterea corupţiei, focalizând secvenţial instrumentele investigative pe toată lungimea lanţului trofic judiciar. Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA(actualul DNA n.n.), de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv, am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”.
Reiese cu claritate că SRI și-a extins rolul de furnizor de informații către instituțiile destinatare legal, însușindu-și rolul de participant direct la faza de anchetă și deținând în prezent o forță chiar mai mare decât avea fosta Securitate, altfel controlată de PCR. SRI-ul îmbogățit cu noi atribuții se află sub controlul direct al președintelui României, care este și șeful CSAT. Nu vreau să îl implic în această logică pe actualul președinte, Iohannis, mult prea nou la Cotroceni pentru a fi suspectat. Dar pe Băsescu ? Băsescu și-a pregătit terenul de stăpân al dosarelor încă din 2006. Avem astăzi explicația faptului că Băsescu a deținut și deține informații confidențiale și unele compromițătoare la adresa adversarilor politici, a unor înalți magistrați, demnitari etc. Eu am astăzi un răspuns șocant la întrebarea de la începutul comentariului: SRI a devenit mai tare decât Securitatea și se mândrește public cu asta. Ce e de făcut ? De aici încolo nu mai e treaba mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu