Dispretul de sine ii scoate pe romani din istorie

Disprețul de sine îi scoate pe români din istorie – Adrian Severin – 3 martie 2015

Postat de Gheorghe Gradinaru

"Faptul că protagoniștii globalizării – fie ei adversari declarați sau aliați nominali – au dorit controlul asupra României – o națiune prea mare spre a fi ignorată și prea mică spre a fi ascultată – nu este nici de neînțeles nici de condamnat. Grav este că în această încercare antiromânească poporul român însuși a ajuns a fi vârf de lance; iar mulți dintre liderii săi coadă de topor. Ridicarea românilor împotriva lor înșiși reprezintă o înfrângere strategică pe care le-au administrat-o tocmai cei care formal le-au fost aliați.
Prin aceleași tehnici ale intoxicării, dezinformării și manipulării cu cele folosite de URSS și „partenerii săi în strânsă cooperare” pe vremea când România aparținea blocului sovietic, românii au fost făcuți a crede iarăși, acum în calitate de membri ai blocului euro-atlantic, că toți dar absolut toți conducătorii lor sunt corupți și trădători – unii prinși, alții încă neprinși, că întreaga lor elită este incompetentă și cumpărată, că salvarea națiunii române nu se găsește în sine ci exclusiv în bunăvoința altora. Determinată prin înșelăciune să își alunge păstorii, turma românească merge direct spre prăpastie. Împinși într-o admosferă de război civil, a cărei expresie palpabilă este dată de asalturile mascaților și cavalcadele încătușaților, într-un mediu de confuzie și teroare în care oricine poate fi făcut oricând vinovat de orice și în care nimeni nu mai poate ști care sunt drepții și care păcătoșii, cu reperele distruse, perspectiva istorică întunecată și sensul vieții devenit ininteligibil, românii au fost făcuți să se teamă, să se scârbească și să se lepede mai mult de conducătorii și de tradițiile lor decât de conducerea și modelele de viață străine preluate automat ca forme fără fond. Pierzându-și încrederea în sine națiunea română este gata să își abandoneze destinul în mâna străinătății și se pregătește să iasă din istorie."

Disprețul de sine îi scoate pe români din istorie - Adrian Severin

În încheierea volumului “Ferește-mă Doamne de prieteni – Războiul secret al Blocului Sovietic împotriva României”, ca un fel de concluzie a întregii lucrări, istoricul american Larry L. Watts scrie...

adrianseverin.com

  Preda Mihailescu Nu stiu daca acesta este deja raspunsul dlui Severin la intrebarile pe care i le-am ridicat., deoarece vad ca este scris deja in 2013. Dar este deja un raspuns pe linia justa. Welcome to the club. Sunt de asemenea de acord, desigur, ca nu exista prietenie intre state - dar cred ca cei care au citit Watts, si nu au alunecat intr-o patima (pro- sau anti-Watts) nu au luat folosirea acestui cuvand drept mai mult decat o figura de stil.

Si la intrebarea daca lucrurile s-au schimbat dupa 1990, IN ACEST CONTEXT raspunsul este cert: s-a inrautatit! Permiteti-mi sa ma explic, caci jocul cu democratia a fost folosit in mod iscusit pentru a estompa acest adevar strigator la cert, si este poate inca nu prea tarziu sa explicam si sa demascam acest joc. Nu exista democratie in afara istoriei si nu exista democartie in afara acceptarii fiintei unui popor. Jocul implantat de undeva (ce maiestru s-au intrepatruns interese transatlantice cu radacina toxica a intereselor de supravietuire si estompare ale unor postcomunisti ireductibili, vedem in fiecare zi, dar ne oprim la suprafata). Dispretul de sine a fost injectat prin niste pseudointelectuali care au preluat si dus la refuz, dar de data aceasta DINAUNTRU, exact acea dezinformatie inceputa din anii '60 si ajuns la culme in anii '80, in exterior, si propagata de Moscova prin pionii ei fideli. Jocurile au fost bine ascunse sub minciuna simpla "Cine nu latra in corul autodenigrarii, este de fapt un nostalgic al ceausismului" - impreuna cu puterea asupra mediilor si a publicati, aceasta minciuna simpla, care nu rezista nici unui dialog, sa manifestat cu puterea invectivelor si loviturilor sub centura, cum bine putem realiza deja contemplan cazul special al atacurilor ad hominem la adresa lui L. Watts, care au reusit timp de cinci ani si mai mult sa evite orice confruntare cu materialul imens de surse si date infalsificabile, pe care se bazeaza analiza sa.

Cei care au vrut sa ne ingenunche au incercat sa "vanda" democratie la pachet cu neocolonialism. Pentru aceasta s-au folosit de un subtrefugiu - care la Huntington si Bruxelles s-a nascut din incultura si indiferenta, dar care la un roman este criminal - anume patul lui Procust, care pretinde ca "democratic=occidental". Cu acest registru mai faci un pas si arunci o bomba nucleara "selectiva" care sa distruga tot ce nu este occidental pus-sange. Doar ca asta ei nu ne spun. Nu, democratie si occidental nu este acelas lucru, cine umbla cu mata in sac, pretinzand ca nici Grecii nu au "vocatie democratica", pentru ca au radacini ortodoxe, este in occident un semidoct mediocru, in Sudestul Europei un criminal aservit.

Nu imi este jena sa aduc vestitul "Lex Valahorum" ca suport al vechimii culturii democratice la Romani - desigur, un o democratie in sens modern, dar un sistem profund, universal de justa reglare a convietuirii. Si adaptata spatiului de viata. Cine suntem noi? Suntem continuare popoarelor care au pus fundamentul Romei - dar nu din Italia, ci dela Constantinopol. Trei sute de ani, primii 300, de dominatie latina, conducatori ai Romaniei (adevaratul nume care a fost in 1560 inlocuit cu "Biznat"), pe care astazi istorici americani ii recunosc ca precursori ai Romanilor.http://www.friesian.com/romania.htm - aceasta ereditate a fost evidenta timp de un mileniu, de vreme ce la 1204 Ionita Caloianul o revendica in fata Cruciatilor pe care i-a invins si a Papei, care l-a recunoscut si a incercat sa il ademeneasca (daca atunci nu s-a intamplt, motivele sunt complexe!). Aceasta Romanitate bine sudata in mod EVIDENT, deja pana la 6-700 DC, a fost in afara limitelor aparate de Imperiu supusa valurilor necontenite de migrati. De aceea a asimilat Cumani si Pecenegi, Slavi dar si Goti si Gepizi - cum putea sa o faca daca gradientul cultural-civilizatoriu nu era masiv de partea lor? Si cum putea sa supravietuiasca in inferioritate militara, fara o indelunga combinatiie de diplomatie si lupta? Aceste lucruri ne sunt ascunse, infirmate si batjocorite de campionii denigratiei - chipurile, pentru a evita sa "ni se suie la cap, ca lui ceasca". Nu este serios motivul: Germanii nu au renuntat la Goethe si Luther din cauza lui Hitler! Si cu toata aversiunea impotriva primului, nu i se pot imputa crime comparabile cu cel de al doilea (continua dupa masa)

Rome and Romania, Roman Emperors, Byzantine Emperors, etc.

Rome casts a long shadow. I am writing in the Latin...

friesian.com

  Gheorghe Gradinaru  Preda Mihailescu Nu stiu daca postarea este raspunsul asteptat dar ea este facuta in 03 martie 2015.

  Smaranda Dobrescu Am in afara aprecierilor fata de analiza, o usoara nelamurire:Avem doua idei care mie cel putin mi se par mai putin consonante:
1. "... și într-un caz și în celălalt românii nu și-au abandonat interesele naționale, limitându-se doar la a le redefini (cu bună credință) în contextul transnațional dat"
2."Fie ea și forțată, alianța cu Rusia (sovietică) a ferit România de hegemonismul puterilor occidentale. Dimpotrivă, cel puțin pentru o vreme, cele din urmă au sprijinit și astfel au permis emanciparea României. O emancipare care astăzi, ca „aliat” îi este interzisă."
Daca euroatlanticii ne-au interzis emancipareain calitate de aliat, ceea ce este de nediscutat, putem admite ca noi ne-am impus interesele nationale, chiar si redefinite?

  P.M   Smaranda Dobrescu @ "Daca euroatlanticii ne-au interzis emancipareain calitate de aliat, ceea ce este de nediscutat, putem admite ca noi ne-am impus interesele nationale, chiar si redefinite?" -Cred ca raspunsul scurt, este "NU". Dar nu ne spune nimic! Dezbaterea a devenit una de politica interna! Acolo in care aceasta a fost in od atat de predominant acompaiata de reinstalare a uneor aliante postcomuniste, efortul insusi de definire al intereselor nationale, pe un fundal de denigrare si autodescomunere concertat, cum bine ramrca dl Severin, este indisolubil legat de esecul acestei impuneri. Cum putem noi ghici care ar fi fost relatiile cu aliatii Occidentali, daca Romania era reprezentanta de romani (nu etnic, ci funciar, identitar legati de spatiul acesta de viata, cum a fost un Maurer in vremea lui(.

  P.M   Dar as vrea sa ispravesc mesajul de mai sus, intrerupt la masa. Nu as vrea sa se creada ca incursiunea mea pana la originile Imperiului Roman de Rasarit are de-a face cu un refugiu intelectual in trecut. Dimpotriva, acolo unde EU a inceput agresiv si pesemne semidoct, prin trasarea limitele "popoarlor cu vocatie Europeana" exact de-a lungul urmelor marei schisme, este batator la ochi ca nu exista alta sansa de supravietuire pentru poporul nostru decat prin afirmatia insistenta, diplomatica si neinduplecata a factorului fundamental de factor de convergenta, jonctiune si echilibru, rodat in doua milenii, la confruntarea celor trei spatii la care participam: Stepele Eurasiei, Levantul si Occidentul. Aceasta este spatiul si identitatea cu care ne putem manifesta DEMOCRATIA. Democratia Romana exista si poate fi fructuoasa, dar nu ca apendice ratat al occidentului - cum vor pseudointelectualii la putere - si nici ca Serb al marilor stepe. Ci ca spatiu de echilibru si tranzitie. Tripolaritatea este apanaj unic al istoriei noastre, dar suntem inconjurati de multe natii care la randul lor au nevoie sa poata sa se intareasca ca spatii de tranzitie, intre doua poluri. Cei mai importanti fiind Polonezii - Ungurii facand si ei parte din lista, dar dornici sa joace separat, se pare, inca!
Deci raspunsul indirect la afirmatia justa a dlui Severin este pe scurt: Democratia este libertate si respir - democratia Romaneasca traieste prin afirmarea pe plan intern (astazi pentru prima data in istorie, planul cel mai important) si, indisolubil, pe plan extern, a caracterului nostru specific de spatiu de echilibru si jonctiune. Cine isi permita sa ridiculizeze aceasta invarianta a mileniilor drept o "scuza" ca nu suntem ca altii, este sau imbecil sau tradator. Desigur combinatia celor doua este si ea frecventa.

  Prospectiv A-z .
"S-a spus că România (și nu numai ea ci toate așa numitele democrații emergente) a renunțat la dezvoltare (ba chiar și-a diminuat puterea economică și într-un fel chiar cea militară) de dragul integrării euro-atlantice. Afirmația potrivit căreia „politicile de dezvoltare sunt în contradicție cu politicile de integrare” este cunoscută și fondul ei omologat. În realitate integrarea a fost doar mijlocul, scopul fiind securitatea. Pentru români securitatea trebuia obținută în condițiile echilibrului între asociere (aliniere) și libertate, ei fugind în egală măsură de izolare și de dominare. Diminuarea puterii în scopul integrării a fost văzută ca o măsură provizorie cu caracter strategic. Ea ar fi trebuit compensată de obținerea mijloacelor dezvoltării ca urmare a integrării. Așadar nu admirația (și cu atât mai puțin dragostea) față de Occident ci insecuritatea în concursul cu acesta, rămas singura putere ordonatoare a lumii, a determinat efortul românesc de a se alătura lui.

Un asemenea efort a fost încurajat de iluzia că alianțele occidentale, spre deosebire de cele orientale, ar fi democratice, precum și de speranța că odată intrată România se va bucura acolo cel puțin de marja de libertate de care s-a bucurat în blocul sovietic. Nu a fost și nu este așa.

După cel de al doilea Război Mondial, URSS a forțat România să intre în sistemul său de securitate pentru ca apoi să o transforme potrivit intereselor sale și în disprețul intereselor naționale românești. După Războiul rece, Occidentul euro-atlantic a forțat România să se transforme în afara sistemului său de securitate dar în lumina intereselor acestuia și tot cu ignorarea intereselor naționale românești, pentru ca apoi să o aducă în interior lipsită de identitate și incapabilă de dizidență. Cum și într-un caz și în celălalt românii nu și-au abandonat interesele naționale, limitându-se doar la a le redefini (cu bună credință) în contextul transnațional dat, atunci și acum „aliații” au pornit, după expresia profesorului Watts, „războiul secret împotriva României”."

Cheia aici pare a fi expresia ~cunoscuta cu fond omologat~, „politicile de dezvoltare sunt în contradicție cu politicile de integrare”.

Ma intreb cum vede/schiteaza dl. Severin solutia, fie in multipolaritate, fie in status qvo. Doi vectori par sa vina in prim plan: recastigarea respectului de sine si redezvoltare...

  P.M   Prospectiv A-z @ "Doi vectori par sa vina in prim plan: recastigarea respectului de sine si redezvoltare..." - da, merg mana in mana. Al treilea vector este acceptarea raporturilor de putere cu diversitatea inconjuratoare. Aici a falit Ceausescu, cand a dat replica gresita lui Carter, ratand ocazia de a continua politica de succes a antecesorilor sai antebelici, si, in felul lor, si comunisti. In ceea ce priveste respectul de sine, este fundamental, suntem evident de acord. As vrea sa insist asupra faptului ca el nu se recucereste ca un fel de volte - face, ca cele ale unor invatati politruci antedecembristi - el se reafirma si regenereaza in final prin factori care nu au renuntat niciodata la el si sunt capabili sa reziste si tentatiilor neaoshiste, ghetoizante. Pentru aceasta eu gasesc inevitabila o afirmare a noastra in continuitatea Romei de Rasarit - nu in caracterul imperial, desigur, ci in cel specific, integrator si echilibrator, la confluenta structurilor de mare putere. Afirmatie facuta cu luciditate si precautiile necesare fata de vecinii care deseori sunt si cei care au asimilat mari parti din masa latina - si aici ma gandesc cel putin la fel de mult la Bulgari, cat la Maghiari. Precautie, diplomatie si deschidere, dar nu plecaciune si spaima ca in zilele noastre. Desigur aceasta nu merge fara un proiect de dezvoltare si aliante bine definit. Occidnetul are nevoie sa poata gasi in noi un aliat fidel (ceea ce am fost mereu, mult mai mult decat ei sunt dispusi sa cunoasca), care isi cunoaste si afirma specificul si diversitatea, impiedicand falsele identificari cu imaginea unui "occidental nerealizat".

  A.S  Dragă Smaranda, nu am spus că România și-a "impus" interesele naționale ci că românii "nu au renunțat" la ele. Ceea ce înseamnă că nu au renunțat să le promoveze; evident redefinite în context transnațional. Așa și este. Câteodată lucrul s-a întâmplat la nivel oficial, de stat. Altădată la nivelul individual al unor personalități române. Dovada? Nu am fost eu oare trimis în judecată de DNA pentru "corupție" în condițiile în care descoperirea de dată recentă a fabuloaselor încrengături mafiote care au jefuit țara nederanjate de "instituțiile-far" dirijate din afara țării, demonstrează că nu am fost implicat în nici una din ele? Nu spun prin asta că actuala campanie a DNA ar fi patriotică. Câtuși de puțin. Se schimbă doar aranjamentul în vitrină.

  A.S   Întrebarea dlui Prospectiv A-z cere un răspuns mai complex. În esență acesta a fost dat de dl Mihăilescu și nu am decât să subscriu la el. Insist doar asupra unui singur aspect. Recâștigarea respectului de sine începe cu devoalarea mecanismului prin care românii au fost aduși în situația de a avea o imagine de sine negativă și avertizarea populației în legătură cu aceasta. O asemenea informație trebuie să fie virală. În condițiile în care - pentru motive ce încă nu sunt total descoperite - liderii oficiali actuali ai României nu fac acest lucru - aș zice, chiar, dimpotrivă - mă întreb dacă acțiunea pe FB poate fi eficientă? Mă îndoiesc dar merită încercat.

  P.M   Am discutat la pranz cu un tanar Corean care deplangea combinatia de coruptie si prostie a actualei guvernari a tarii sale. Intrebarea de 100 de puncte: exista o solutie de compromis luminoasa care sa permita prosperitate si integritate sociala, in prezenta unei coruptii - care nu va disparea de azi pe maine? Si cum?

  P.A-z .
"mă întreb dacă acțiunea pe FB poate fi eficientă?" Raspunsul meu este, NU. Dar de fapt vreau sa spun, *nu pana la capat*. E un bun inceput insa.

Sunt si altii care vad situatia in acest fel din moment ce acum sunt apeluri si publice, nu doar private, in sensul articularii unei miscari sociale/politice in continuarea Grupului. Cand/daca se va atinge punctul/masa critic/a ramane de vazut.

  P.M  Ooops - incepusem sa scriu "Chapeau" domnului Severin pentru remarca "Recâștigarea respectului de sine începe cu devoalarea mecanismului prin care românii au fost aduși în situația de a avea o imagine de sine negativă și avertizarea populației în legătură cu aceasta. " - dar am fost intrerupt de un telefon. Chapeau - si pentru precizarea domnului Prospectiv A-z: FB nu este suficienta dar este un bun inceput. As adauga chiar ca are avantajul de a ne familiariza cu un larg spectru de reactii posibile, inlesnind concentrarea pe esential, la urma urmei. Dar desigur, momentul trecerii in politic si social este inevitabil. Si de ce ne-ar mira - caci iata, si politicul nu este suficient, daca lipsesc parghiile de tranmisie in social!

  P.M   Privitor la mecanism, nu ma pot abtine dela urmatoarea remarca. Mecanismul este stravechi, arhetipal, se gaseste in cartile de copii pe care i le citeam lui Seraina cand era mica. A se lua un ciobanesc mioritic de rasa. A se indoctrina cu ideea ca menirea oricarui animal de casa este sa prinda soareci si sobolani. A ii arata ca intr-adevar chiar si cea mai raioasa pisica face asta mai bine ca el. Vei avea un Mioritic depresiv! Cam asta fac baietii de 25 de ani! Dar desigur, noi cand vorbim de mecanisme nu numai la cel argumentativ ne gandim - desi si acela este imortant sa fie demascat in esenta lui puerila - ci ne gandim si la CANALE! Stiu ca stim acest lucru ...

  Gheorghe Gradinaru http://adevarul.ro/.../scenariul-autodemolarii.../index.html

Scenariul autodemolării româneşti şi războiul psihologic

Creatorii de campanii, strategii PSYOP au realizat de...

adevarul.ro

  S.D  Concluzia autorului este ca la noi chestiunea e rezolvata prin intermediul retelelor sociale: "Scopul războiului psihologic: nu mai credeţi în nimic. Aici noi am câştigat deja: nu mai credem în nimic. Întrebarea este: ne ajută la ceva?

  P.A-z .
conversatie preluata
.
Gabi Cretu: Adrian, cred ca e discutabil un singur punct. Anume, faptul ca am fi facut demersurile de aderare la NATO din interese de securitate. Nu cred. Pandant cu disprețul de sine de care vorbești este si o stare de fapt - avem orgolii dar nu avem interese! Drept urmare, ideea de a primi certificatul de buna purtare, de a fi primiți in club, a fost mai puternica decât interesele care erau subminate pe termen lung prin costurile impuse pentru aderare. La momentul in care am inceput noi demersurile, nu se vedea niciun pericol... Dar actiunea guvernata de orgolii (uneori mărunte) si nu de interese, o vedem si astăzi. Vezi eforturile, cheltuielile si concesiile pe care suntem dispuși sa le facem/le-am facut deja, pentru un obiectiv atat de minor precum aderarea la Spațiul Schengen...
.
Henrieta Szabo: In noiembrie 2013 Adrian Severin publica o interesanta analiza despre starea natiunii si perspectivele evolutiei statului roman " Colonizarea unei natiuni esuate" ,un text care a starnnit atat reactii pro cat si contra , dar care astazi este cat se poate de actual.
„Trebuie spus, totusi, ca atitudinea imperiala a UE sau SUA fata de Romania nu este atat rezultatul dorintei acestora cat efectul faptului ca romanii le-au tratat ca si cand ar fi imperii suzerane si astfel, inca o data, forma a creat continut. De asemenea, romanii au „invitat” actorii regionali si globali sa preia conducerea tarii, internationalizand luptele politice interne si lasand impresia, prin nevolnicia cronica a guvernarilor succesive, ca intr-un stat cu semnificatie strategica pentru acei actori, puterea este vacanta. Intr-un atare context si in atari conditii natiunea a devenit un teritoriu, poporul o populatie, statul o colonie, cetateanul un serb iar democratia o impostura. „
.
Gabi Cretu: Adrian, citind rândurile selectate de Henrieta, mi-am dat seama ca nu mai am nici cu cine ma contrazice macar; nu vreau sa te contrazic, sunt de acord. Dar nu am cu cine vorbi serios. Azi, la Comisie, am vorbit numai eu. Singura, despre chestii serioase... Degeaba, se intelege...

  Mihai Ion Turcu In UE nu conteaza ce spui ci cine esti cand spui ce spui. Doamna Cretu nu este destul de batrana pentru a intelege de ce natiunea a consimtit in unanimitate la aderarea Romaniei la NATO. 1. ce aveam atuncea ca putere putea bascula Romania spre hegemonia rusa. Aderarea la NATO inchidea problema. 2 Aderarea Romaniei la UE decurgea din aderarea la NATO. Cand se spune ca Romania nu era apta pentru aderarea la UE ne suparam. Nu era si nu este in conditia de a fi membru UE ( sub raport economic).

  P.M   Economic Romania nu corespundea uniunii economice Europene. Nici Calabria nu corespunde uniunii politice Italiene, sau Corsica celei Franceze, etc etc. Motiv de reflectie - dar desigur, nu pentru cei care oricum nu pot schimba mult - decat poate, atitudinea fata de sine.

  M.I.T   Noua ne-a fost bagata pe gat ideea de stat minimal, complet inafecvata pentru starea natiunii. Avem un stat retras din pozitia de proprietar si intreprinzator universal in pozitia de stat reglementator in favoarea initiativei private, imposibile in absenta capitalului, cu deschidere spre capitalul strain. Ce a rezultat a fost jaf si minim de investitii cu fiscalitate mai apasatoare deecat in evul mediu traziu, menita sa sustina statul, dar insuficienta pentru a mentine un stat eficient in atributiunile pastrate.Noi contribuabilii platim la nivel UE si salarii romanesti majoritatea bunurilor de necesitate stricta toate cu scumpe prin adaos comercial si fiscal. In acest montaj au castigat noninvestitorii ci pradatorii, evazionistii, escrocii. Este imposibil sa nu observ ca sunt pradat si ca statul meu nu este capabil sa ma apere sau este acaparat de pradatori, interni si externi.