CTP: Femeia nu e om... – 8 martie 2015
Smaranda Dobrescu
Daca as fi o feminista mai putin blanda, m-as simti obligata sa ma infurii si sa tin doua-trei conferinte juste. Asa, ma amuz urmarind un soi de misogin nevricos
CTP: Femeia nu e om
gandul.info
Octavian
Lupu Nu inteleg de ce v-ati suparat: zice intr-adevar ca
femeia nu prea este om in schimb este mai aproape de Dumnezeu. Sa luam cazu'
d-nei Udrea. Nu stiu cati dintre noi o considera om, mai ales ca era asa de
apropiata de Zeus...
Viorel Straoanu Haideti dom'le Lupu....Chiar si premierul nostru e
induioasat.Deocamdata e purtatoare de sutien ,ma rog,cit e ,,pe-afara" si
merita o floricica
S.D
De fapt D-lui spune ca femeia este clonata, cu alte
cuvinte este o clona buna sa se fataie prin fata oglinzii recunoscatoare pentru
atentia ce i se acorda cu marinimie de catre El in zi de 8 martie. Nu e cazul
sa aducem in discutie influenta unui formator de opinii. Femeile sint mult mai
versate azi si dispuse sa se uite ironic la astfel de exemplare.
Iulia Elena Rotarescu Un astfel de articol vorbeste mai mult despre cel care l-a
scris decat despre femeie. Nu pentru ca sunt femeie, dar sa ajungi sa spui ca
femeia nu este om doar pentru ca tu te-ai nascut barbat dezvaluie deja multe
deficiente in a intelege miracolul vietii. Fara existenta unei femei el nici
macar nu s-ar fi nascut. Ca barbat trebuie sa te simti mult inferior femeii ca
sa ajungi sa ii negi apartenenta la specie. Nu am intalnit niciun barbat
adevarat, puternic si increzator in fortele proprii care sa nu respecte femeia
si sa nu ii recunoasca statutul de a fi egala lui.
Henrieta Szabo Intr-adevar articolul doamnei Mihaela Miroiu poate sa para
prea subtil pentru CTP .. !
„Eternul masculin - Mihaela Miroiu
Curentul, 8 martie, 1999 (l-am scris la un an dupa articolul CTP-ului, postat mai jos)
Have fun!
Ea îi prinse obrajii în palme privindu-l adînc în ochi: “Nu-ţi bate căpşorul tău delicat cu problemele acestea grele. Gândeşte-te la ceva plăcut, cumpără-ţi un after-shave, o cravată nouă, o bluziţă, ceva”. Mintea îi zboară la un titlul de gazetă: “Bărbaţii frumoşi şi-au câştigat dreptul de a fi tâmpiţi”. Zâmbi în sinea ei. Sunt totuşi drăgălaşi şi fac ca viaţa să fie mai suportabilă. Ce s-ar face ele fără ei? Cu cine ar mai face copii? La cine s-ar mai lăuda despre gloriile lor profesionale? Pe cine şi-ar mai descărca nervii în caz de eşec? Pentru cine s-ar mai zbate ele să cîştige bani? Cui ar mai scrie poezii? Cui ar mai arde un dos de palmă la nervi? Cine ar mai ţipa la ele să le readucă la realitate atunci cănd mintea le zboară doar la abstracţii? Cine le-ar mai detensiona după luptele lor politice sau cele de cucerire în carieră? Cum s-ar mai lăuda una alteia despre calităţile amanţilor sau despre fidelitatea şi grija soţilor? Cine le-ar mai pregăti bicarbonatul după o beţie crâncenă?
Îşi privi din nou partenerul. Da, frumuşel bărbat şi se mai şi intimidează atunci când ea îi vorbeşte protector. Combinaţia de teamă, admiraţie şi respect o flata teribil. Păcat că va îmbătrâni. El, nu ea. Ea doar îşi va spori prestanţa şi prestigiul. Asta o să-i dea acces la alţi bărbaţi, mai proaspeţi, cu musculatură sulplă, fără burtă, cu mers elastic şi emoţii virgine. Bărbaţi fără identitate socială şi doritori de pedigri sau măcar de confort material. În fond, ceea ce căutau ele nu era un bărbat anume, ci eternul masculin. Îl sărută matern pe frunte, ca pe o fiinţă trecătoare ce se afla. Dacă se gândea bine, îi era chiar recunoscătoare. Nu doar fiindcă avea grijă să o elibereze de stresurile cotidiene mărunte şi triviale, ci şi fiindcă nu-i trecea prin cap să-i zdruncine autoritatea. Nu avea, ca să zic aşa, gărgăuni de emancipare. Îşi vedea de treaba lui. Era un bărbat de casă, domestic, care va să zică.
De nu s-ar lua cu treaba să uite că vine ziua bărbatului şi că el o să facă botic dacă nu-l scoate la o cârciumă şi nu îi ia o pereche de jeanşi americani, un briceguţ elveţian, un flecuşteţ, ceva care să-i sublinieze masculinitatea. Mai e şi textul pe care ar trebui să i-l scrie. Dacă îi vine în cap cel de anul trecut... Parcă era ceva cu zîmbetul lui care-i aduce primăvara în suflet.
Câteodată îi trecea prin minte să se întrebe ce o fi în capul bărbatului de lîngă ea. Dar, slavă Domnului, acest gând o părăsea repede. Nu are energie de consumat cu prostioare şi frivolităţi. Ea este o femeie de carieră. O femeie de neînlocuit. Pariurile ei sunt în altă parte. “Skandenbergurile” ei sunt cu partenerele intelectuale. El trebuie s-o detensioneze mundan şi atât. O să-l lase la meci, la câte o întâlnire cu băieţii la care ştie ea bine că tot despre ele vorbesc. Foarte bine. Lasă-i să se defuleze. De-abia se întorc mai calmi acasă şi cu sentimente de vinovăţie că le-au bârfit.
Destul cu nimicurile! E şapte seara şi începe lungul şir al ştirilor. Se întoarse spre ecran, spre lumea sobră şi majoră căreia îi aparţinea. Doar astfel se transsubstanţia cu marile bătălii ale istoriei. O făcea arşice pe preşedinta Irakului, tremura pentru impeachmentul lui Hillary, instaura statul de drept bătând minerele rebele, prindea marile corupte, făcea coaliţii liberale, se emoţiona la talk-showuri simţind-se Madam Tucă.
Undeva, pe aproape, îl percepea şi pe el ca pe o umbră însoţitoare la întâlnirea cu istoria. Nici nu avea importanţă care îi erau gândurile sau chipul. Important este că îl percepe alături, fie şi când este doar o copie palidă a eternului masculin”
„Eternul masculin - Mihaela Miroiu
Curentul, 8 martie, 1999 (l-am scris la un an dupa articolul CTP-ului, postat mai jos)
Have fun!
Ea îi prinse obrajii în palme privindu-l adînc în ochi: “Nu-ţi bate căpşorul tău delicat cu problemele acestea grele. Gândeşte-te la ceva plăcut, cumpără-ţi un after-shave, o cravată nouă, o bluziţă, ceva”. Mintea îi zboară la un titlul de gazetă: “Bărbaţii frumoşi şi-au câştigat dreptul de a fi tâmpiţi”. Zâmbi în sinea ei. Sunt totuşi drăgălaşi şi fac ca viaţa să fie mai suportabilă. Ce s-ar face ele fără ei? Cu cine ar mai face copii? La cine s-ar mai lăuda despre gloriile lor profesionale? Pe cine şi-ar mai descărca nervii în caz de eşec? Pentru cine s-ar mai zbate ele să cîştige bani? Cui ar mai scrie poezii? Cui ar mai arde un dos de palmă la nervi? Cine ar mai ţipa la ele să le readucă la realitate atunci cănd mintea le zboară doar la abstracţii? Cine le-ar mai detensiona după luptele lor politice sau cele de cucerire în carieră? Cum s-ar mai lăuda una alteia despre calităţile amanţilor sau despre fidelitatea şi grija soţilor? Cine le-ar mai pregăti bicarbonatul după o beţie crâncenă?
Îşi privi din nou partenerul. Da, frumuşel bărbat şi se mai şi intimidează atunci când ea îi vorbeşte protector. Combinaţia de teamă, admiraţie şi respect o flata teribil. Păcat că va îmbătrâni. El, nu ea. Ea doar îşi va spori prestanţa şi prestigiul. Asta o să-i dea acces la alţi bărbaţi, mai proaspeţi, cu musculatură sulplă, fără burtă, cu mers elastic şi emoţii virgine. Bărbaţi fără identitate socială şi doritori de pedigri sau măcar de confort material. În fond, ceea ce căutau ele nu era un bărbat anume, ci eternul masculin. Îl sărută matern pe frunte, ca pe o fiinţă trecătoare ce se afla. Dacă se gândea bine, îi era chiar recunoscătoare. Nu doar fiindcă avea grijă să o elibereze de stresurile cotidiene mărunte şi triviale, ci şi fiindcă nu-i trecea prin cap să-i zdruncine autoritatea. Nu avea, ca să zic aşa, gărgăuni de emancipare. Îşi vedea de treaba lui. Era un bărbat de casă, domestic, care va să zică.
De nu s-ar lua cu treaba să uite că vine ziua bărbatului şi că el o să facă botic dacă nu-l scoate la o cârciumă şi nu îi ia o pereche de jeanşi americani, un briceguţ elveţian, un flecuşteţ, ceva care să-i sublinieze masculinitatea. Mai e şi textul pe care ar trebui să i-l scrie. Dacă îi vine în cap cel de anul trecut... Parcă era ceva cu zîmbetul lui care-i aduce primăvara în suflet.
Câteodată îi trecea prin minte să se întrebe ce o fi în capul bărbatului de lîngă ea. Dar, slavă Domnului, acest gând o părăsea repede. Nu are energie de consumat cu prostioare şi frivolităţi. Ea este o femeie de carieră. O femeie de neînlocuit. Pariurile ei sunt în altă parte. “Skandenbergurile” ei sunt cu partenerele intelectuale. El trebuie s-o detensioneze mundan şi atât. O să-l lase la meci, la câte o întâlnire cu băieţii la care ştie ea bine că tot despre ele vorbesc. Foarte bine. Lasă-i să se defuleze. De-abia se întorc mai calmi acasă şi cu sentimente de vinovăţie că le-au bârfit.
Destul cu nimicurile! E şapte seara şi începe lungul şir al ştirilor. Se întoarse spre ecran, spre lumea sobră şi majoră căreia îi aparţinea. Doar astfel se transsubstanţia cu marile bătălii ale istoriei. O făcea arşice pe preşedinta Irakului, tremura pentru impeachmentul lui Hillary, instaura statul de drept bătând minerele rebele, prindea marile corupte, făcea coaliţii liberale, se emoţiona la talk-showuri simţind-se Madam Tucă.
Undeva, pe aproape, îl percepea şi pe el ca pe o umbră însoţitoare la întâlnirea cu istoria. Nici nu avea importanţă care îi erau gândurile sau chipul. Important este că îl percepe alături, fie şi când este doar o copie palidă a eternului masculin”
O.L D-na
Smaranda Dobrescu nu inteleg de ce i-l luati in serios
pe acest circopitec incruntat. Misoginismele de acum 20 de ani nu mai sunt de
actualitate. Nici un barbat care are un nivel minim de educatie nu mai gandeste
destinul femeii raportand-o strict la cratita si la cresterea copilului. Si
asta din motive pur economice. Foarte multe femei ocupa posturi de conducere in
sectorul privat chiar daca nu intodeauna la varf (sinecurile sunt destinate
inca prioritar barbatilor). Cu acesta ocazie si- au demostrat de cele mai multe
ori cu brio, capacitatile manageriale. CTP cred ca e brazdat de rani sufletesti
mari cauzate de femei de unde si atitudinea lui mai inchizitoriala de tip Opus
Dei.
S.D
Parerea mea despre circopitec mi-am exprimat-o in
preambul. Tocmai pentru ca trebuie ignorat le-am facut un mic semn de linistire
feministelor suparate
Mihai Ion
Turcu Finalul
articolului schimba sensul corpului articolului. Posibil avem a face cu o
satira. In corpul articolului sunt parcurse toate cliseele despre barbati si
despre sexismul masculin.
S.D
Desi consider ca am vorbit destul despre lucruri evidente,
nu il cred in stare pe CTP de cine stie ce subtilitati Ego-ul sau nu ii permite
pe durate lungi, sa zicem cele in care redacteaza un articol sa ramana constant
de generos. Apoi, daca femeia este departe de notiunea de om dar mai aproape de
Dumnezeu, zicere care pare sa va fi pus pe ganduri, Domnule Profesor Mihai
Turcu, geografic se intelege cel putin ca barbatul este departe de Creatorul
sau.
M.I.T De felul meu creditez oamenii ca fiind apti de buna
intentie. Domnul C.T.Popoescu, o persoana instruita, fie ea si nevricoasa, nu
putea scrie in mod serios un text stupid ca cel in cauza. Tragand dicutia in
specualtie, intreb : cum este Creatorul? de la creatorul insusi pretindem ca am
avea o singura afirmatie despre sine : "Eu sunt cel ce este". O
afirmatie veterotestamentara filozofic geniala, ca si primele versete din
Geneza. Restul putem considera ca este didactica pentru uzul unor oameni de
acum cateva mii de ani (Vechiul testament preia gandire teologica anterioara pe
care o adapteaza catorva teze fundamentale posibil noi prin emergenta).Circula
un banc. Dumnezeu dicuta cu cineva,sa spunem cu Arhanghelul Mihail despre
barbati. Arhanghelul acuza falocratia masculina pornita de la pretentia ca Adam
a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dumnezeu asculta critica
si-replica lui Mi - ka- el ( cine este ca dumnezeu ?) : " Daca asa creade
sa creada, adevarul ramana intre noi femeile...."
O.L D-na Smaranda Dobrescu cred va veti simti razbunata...http://www.catavencii.ro/cristian-tudor-popescu-si-femeile/
Cristian Tudor Popescu și femeile 8 March 2015
Dan...
catavencii.ro
S.D Domnule Profesor, nu prea stiu cum sa va raspund; pot
aluneca intr-un loc cu ghiata subtire, caci nu ma misc cu destula gratie in
subiectul propus. Ieri insa, ca sa-mi spal gustul acestui discurs real sau fake
misogin, m-am dus la prietenul Antoine de Saint Exupery, la care ma tot duc de
muuulti ani sa mai citesc cate o fraza din Micul Print, pentru copiii mei in
special cand a fost nevoie. De data aceasta m-am dus la „Pilot de Guerre”[x],
Saint Exupery se arată tulburat de portretul interior, spiritual, al unei femei
care transpare în expresivitatea sa: „Ceea ce mă emoţionează mai întâi în
legătură cu această fată tainică, este acoperământul ei imaterial. Există o nu
ştiu ce legătură între liniile chipului ei. Este poemul pe care îl citeşti pe o
pagină şi nu pagina în sine”.
Nu ascund ca asa as fi incantata sa stiu ca sunt vazute femeile chiar si de un barbat de 50...La nevoie pot avea incredere si in maniera lui Camus de a privi...
Nu ascund ca asa as fi incantata sa stiu ca sunt vazute femeile chiar si de un barbat de 50...La nevoie pot avea incredere si in maniera lui Camus de a privi...
S.D
Multumesc, Domnule Octavian Lupu! Nu voi a fi
razbunata, am privit cu detasare si cu oarece compasiune pe barbatul care nu
poate trai la temperaturi mai inalte , sa se bucure de emotiile cele mai
naturale. Inclin sa cred ca personajul traieste de dragul disputelor si precum
spun si Catavencii, poate sustine oricand ca albul e negru si invers pentru a
combate orice enunt al interlocutorului. Ca sa zic asa, nu-s principii, e doar
dorinta de a epata si a avea dreptate.. Alors, ca suffit avec ce torturee!!
M.I.T Indiferent ce intentie a avut Domnul C.T.Popescu a lovit
cu aqpul in gard.Ca specialist in materie, pe bazacercetarilor de specialitate
qactuale, deosebirile dintre femei si barbati sunt mai mici decat deosebirile
intragrupale barbati privind "masculinitatea si feminitatea".
Deosebirea absoluta este doar agresivitatea care este inconstruita
genetic.Masculinitatea si feminitatea sunt dimensiuni ale persoanei. Pot exista
femei masculine si barbati feminini, dar si persoane ambigene (altceva decat
hermafrodite) si persoane fara gen. Stereotipurile de gen sunt culturale si
variaza istoric. Cautati pentru edificare in istoria costumului, costumul masculin
rococo sau foarte stupidul costum masculin din secolul al XVII-lea, comparativ
cu cel din renastere. Domnul Poescu a calcat pina la refuz pedala pe
stereotipul masculin . Embriologic proiectul uman initial este feminin.
Diferentierea incepe in momentul intrarii in actiune a cromozsomului Y si
productia de testosteron a gonadelor fatului. Constructul masculin este unul
activ si variabil reusit.
S.D Teoria
androginitatii este atragatoare si interesanta, desi multi o plaseaza total
nejustificat in zona hermafroditismului.
De exemplu, Camus, prin crezul său existenţialist, dărâmă statuile şi templele falice şi repune fiinţa umană în starea sa originară. Măştile persoanei şi rolurile sociale cad făcând loc individului şi tragediei sale sufleteşti. Omul absurd al lui Camus nu mai este bărbat sau femeie, ci un spirit androgin, condamnat să construiască o lume care se sfărâmă, care se năruie. Etc, etc
De exemplu, Camus, prin crezul său existenţialist, dărâmă statuile şi templele falice şi repune fiinţa umană în starea sa originară. Măştile persoanei şi rolurile sociale cad făcând loc individului şi tragediei sale sufleteşti. Omul absurd al lui Camus nu mai este bărbat sau femeie, ci un spirit androgin, condamnat să construiască o lume care se sfărâmă, care se năruie. Etc, etc
O.L Fiindca veni vorba de genetica: ADN-ul uman difera de cel
al cimpanzeilor in proportie de numai 3%.Cum a juns CTP-ul sa fie o fiinta
umana nu poate fi nicidecum explicat folosind evolutionismul (despre ce
evolutie putem vorbi in cazul CTP-ului?) ci numai miracolul creatiei al unui
Dumnezeu obosit si neatent.
M.I.T Cercetarile privind pozitia in grup a indivizilor functie
de gen, arata prevalenta alegerilor pentru persoanele masculine ( barbati si
femei), energice, rezolute, pragmatice, slab empatice, si pozitia foarte buna a
persoanelor androgine,bine echilibrate, empatice, cu rol de liant. Marginale
sunt persoanele feminine si fara gen.
S.D
In urma cu 4 ani am sustinut la Roma teoria
grupurilor androgine fara sa am aceste date statistice de care amintiti. Nu am
avut deosebit de mult succes intrucat audienta a primit cu raceala ideile mele
confundand persoanele androgine (spirit) cu cele cu anomalii sexuale si
dovedind o reactie "justa"de genul "drepturile omului trebuie
respectate" De atunci, sper ca mentalitatile au mai evoluat.
M.I.T N-au evoluat. Eu am
introdus in curicula facultatii de psihologie disciplina psihosexologie, a fost
preluata si de altii. Initial am avut opozitia ministerului. BOR face caz in
jurul distinctiei sex-gen, invocand Sfanta Scriptura. Chestiuni de acest fel nu
pot fi discutate decat intre profesinisti si studentii de la facultati care
pregatesc potential specialisti in domeniu. Chestiunea nu are legatura cu
oriebtarea sexuala, este vorba de o amprenta a persopnalitatii cu prevalenta
unei sau alteia din cle doua dimensiuni pe care le au toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu