Anti-coruptia, mania Romaniei

 

Anti-coruptia, mania Romaniei – 5 martie 2015

Octavian Lupu a distribuit fotografia postată de Digi24.

Punct de vedere foarte echilibrat cum nu am vazut de mult in mainstream media occidentala atunci cand vorbeste despre Romania. Un singur bemol dar care poate da peste cap aprecierea de mai inainte, facandu-te sa te intrebi daca menirea articolului nu este cumva aceea de a proteja pe cineva: "Dezvoltarea democratică a României ar fi mai bine servită de un proces public în care faptele greșite din trecut să fie recunoscute, documentate și apoi iertate." Ciudat, foarte ciudat.

Digi24

„The New York Times” publică un articol despre „mania anticorupţie a României” - http://bit.ly/1AJYwsp

  Prospectiv A-z .
"Apetitul insațiabil al publicului pentru justiție nu face decât să exacerbeze amenințarea la adresa viitorului democratic al țării." Pardon?!

Atata rationalizare pentru a justifica o schimbare de macaz. Nici triajele nu mai sunt ce erau...

 Alexandru Botu Publicul, pana la urma, nu este ahtiat dupa dreptate, dreptate din care s-a vazut ca nu are niciun beneficiu si presupune si multa asteptare inselata, ci vrea senzatii "tari" de moment, vrea sa-si satisfaca feromonii. Caci, se poate ajunge ca sa nu se mai poata controla spectacolul si atunci publicul va cere si victime nepropuse de regizor, ori chiar pe regizor si pe echipa sa. Publicul simte instinctiv ca "cel ce da cu piatra" (ori indeamna la asta) in vinovatul de serviciu s-ar putea sa nu fie nici el chiar atat de "curat" si la momentul potrivit, fara prea multe farafastacuri, il devoreaza cu aceiasi neostoita placere de morbid.
Iar Triajele de care ne tot aminteste Domnul Prospectiv A-z devin din ce in ce mai purtin substantializate ca institutii transformandu-se in "masinatiuni" versatile si subtile (neintelese).

  Gheorghe Gradinaru NYT nu publica un articol ci este vorba de un articol publicat la rubrica "blog" de catre persoana respectiva care in luna ianuarie mai publica un alt articol cu subiect asemanator dar care are o idee comuna cu acesta : nevinovatia lui Adamescu si Sarbu http://www.facebook.com/l.php... si http://www.facebook.com/l.php...

Romania’s Anti-Corruption Mania

Populist clamor against graft has turned necessary reform into prosecutorial zealotry.

nytimes.com|De Patrick Basham

  Octavian Lupu D-le Gheorghe Gradinaru, ceea ce ati postat dvs este articolul care face obiectul postarii Digi 24. Ar fi interesant sa citim si celalat articol, mai vechi, de care faceti vorbire.Aseara nu am sesizat nuanta dar acum am bagat de seama ca afirmatia referitoare la faptul ca justitia (in special DNA) este inca sub control politic este completata cu diversiunea ca Ponta este cel care o controleaza. Ar vrea el, mai ales ca se trage din toate pozitiile in oamenii apropiati lui.

  Draghi Puterity Eu nu imi fac iluzii. Se apropie tavalugul de careva dintre agentii lor, unul acoperit adanc de tot, sau/si prin excese e in pericol sa li se strice jucaria (DNA, ANI si serviciile controlate de ei).

  Adrian Severin Odată ce ghilotina a început să taie capetele celor care o ridicaseră spre a se putea ascunde în umbra ei, era de așteptat apariția unor puncte de vedere "neutre și obiective" care să pledeze pentru demolarea acesteia, avertizând aupra pericolului real reprezentat de adăparea poporului cu o supradoză de sânge. Cine stă (ai cui bani ori ale cui interese stau) în spatele articolului din NYT (asumat sau preluat, nu contează prea mult) este mai puțin important decât ideile pe care le exprimă. Pe mine unul acestea mă interesează în primul rând.

Dintr-un atare punct de vedere articolul nu este doar echilibrat ci profund corect. El trebuie citit sine ira et studio (fără ură / mânie și părtinire). Cât privește pasajul referitor la așa zisa "iertare" a păcătoșilor, acesta nu este un bemol ci un diez care transformă mesajul dintr-unul minor, limitat la o simplă analiză de bun simț, într-unul major proiectând o soluție dincolo de simțul comun. Dacă soluția, la o primă vedere, nu place, o abordare pozitivă cere ca ea să fie dezvoltată și circumstanțiată iar nu, așa cum mai mereu facem, respinsă de plano. Oricum nu există alternative.

Că ceea ce se întâmplă în aceste zile în România pe frontul așa zisei lupte împotriva corupției, este o amenințare la adresa democrației este evident. În primul rând, sunt decredibilizate instituțiile statului (inclusiv ale "statului de drept). În al doilea rând, este compromis și lipsit de puteri Parlamentul - principala instituție a sistemului democratic. (Dreptul Parlamentului de a se pronunța în legătură cu arestarea reprezentanților poporului suveran a fost practic lichidat, lăsându-i nu pe parlamentari ci exercițiul mandatului popular fără protecție. Dreptul Parlamentului de a legifera a fost pus sub cenzură - legile de aministie sau cele privind incriminarea sau dezincriminarea unor fapte nu pot trece din cauza opoziției altor instituții fără competențe legislative. Dreptul Parlamentului la declarații politice a fost limitat și cenzurat, cerându-se parlamentarilor să nu discute nu doar hotărârile judecătorești ci și actele procuraturii, care este parte a executivului. Principiul interdicției mandatului imperativ și garantarea acestuia prin procedura votului secret au fost practic anulate sau cel puțin grav încălcate.) În al treilea rând, procesul decizional al executivului a fost blocat, ceea ce dă societății sentimentul iritant că puterea este vacantă, împingând cetățenii nu numai în nevroză colectivă ci și spre refugierea în forme arhaice (deci nedemocratice) de socializare. În al patrulea rând, cât timp democrația modernă este o formă verticală de organizare a societății presupunând respectul ierarhiei și încrederea în conducători, distrugerea acestor raporturi de încredere, prin umilirea liderilor în hazul "canaliei de uliți", deschide drumul spre anarhie. Pe de a cincea parte, telejustiția (care nu este o altă formă de justiție ci o formă de injustiție), abolirea prezumției de nevinovăție, justiția prin compensație (adică condamnarea pentru infracțiuni necomise în compensarea achitării pentru infracțiunile comise), condamnarea fără probe (sau exclusiv pe baza "probelor indirecte") sau fără vină, precum și "justiția exemplară" (ca să învețe sau să se bucure poporul) distrug orice repere ținând de actul de dreptate sau de apărarea ordinii de drept. În fine, admosfera de teroare instaurată prin actuala campanie justițiar-populistă nu îi afectează doar pe cei vizați direct - corupți, potențial corupți și mai ales lideri politici incomozi - ci și moralul cetățeanului obișnuit, tetanizat de "complexul celei de a treia țepe" (țeapa mereu vacantă din vecinătatea celor ocupate, în care oricând poate fi tras oricine). De aici înstrăinarea de stat și de sistemul democratic este doar urmarea firească.

Care este răspunsul față de acest pericol pe care un Guvern imatur pare a nici nu îl sesiza, necum să îl combată? Întărirea represiunii sau resocializarea acuzaților și civilizarea averilor lor? Eu optez - și încă de câțiva ani - în favoarea formulei din urmă. În această cheie ar trebui citit articolul din NYT. (Mă opresc aici și voi continua dupămasă.)

  Nedeea Burca As fi de acord cu fiecare cuvant daca toate acestea n-ar veni tocmai acum cand actorii principali ai regimului Basescu se simt, in sfarsit, amenintati....

  Fogarassy Paul Fiecare leu platit ca si spaga se reflecta in cel putin 1000 de lei paguba la nivel de societate.

Exagerarile la care asistam si abuzurile (evidente) ale justitiei sunt acceptabile daca ne gandim ca pentru multi ani de acum incolo se va fura "mai cu fereala". Asta inseamna un beneficiu enorm atat la nivleul economiei nationale cat si a serviciilor pentru populatie.

Oricum, pedepsele primite sunt mult mai mici fata de cele din tarile civilizate. Iar faptul ca cei care azi sunt condamnati scapa cu averea (aproape) intreaga si apoi se reintorc in sistem este o problema.

  Gheorghe Gradinaru Octavian Lupu in postarea mea aveti 2 linkuri- al doilea articol este cel de la Carnegie Council si mai aveti un articol publicat in Pravda legat tot de Adamescu si Ponta http://english.pravda.ru/.../128903-victor_ponta_romania-0/

Victor Ponta's Romania: Where Did It All Go Wrong?

Candidate Ponta is expected to pass comfortably...

english.pravda.ru

  A.B   Domnule Fogarassy Paul as vrea sa va prezint nelinistea mea privind afirmatia ca se va fura "mai cu fereala", tocmai plecand de la faptul ca se obisnuisera, dupa cum spun sursele' sa-si "extraga" 10-15% din sumele rulate. Cu cat sumele rulate erau mai mari, cu atat profitul lor insumat era mai mare si probabil era determinat si bazandu-se pe aprecierea ca "se merita". Acum, tot dupa cum ati auzit din gurile cele mai autorizate, cam nimeni nu mai vrea sa angajeze rulaje de fonduri mari, de frica justitiei si cei care sufera ingrozitor sunt cei care chiar au transpirat muncind pentru "partea lor" de bani. Ei, ce ziceti de asta? Eu chiar ca as fi de acord ca cineva care pune in opera zeci de miliarde de Euro sa primeasca oficial un comision de 10-15%...Si pentru tara, si pentru ei...

  Stefan Kovacs Mie mi-a spus cineva- nu pot să-i dau numele- că în Occident este folosit fără nici un fel de frică comisionul de succes. Adică dacă firma și-a perfectat o afacere- nu neapărat că ai făcut tu ceva ilegal- dar ai lucrat cu ei- se simt și dau un comision de 5-10%. Omul care mi-a spus asta era directorul din România a unei firme mari, mari, mari pe piața IT- și nu cred că-mi spunea povești. Toată tristețea cu Microsoft și compania n-a răspuns încă la o întrebare dublă 1: S-au făcut dotările ? 2. S-a respectat bugetul ? Așa ca să discutăm discuții în perioada respectivă puteai într-adevăr să cumperi calculatoare făcute pe vapor și HP sau Compaq. Pentru cine nu știe despre ce vorbim- HP sau Compaq sunt cam de minim 10 ori mai bune din punct de vedere al calității. Pe partea de soft e moartea pasiunii- cineva- parcă Rareș Bogdan a aflat că plata pentru licențe îți dă doar o hârtie.

  O.L  Multumesc d-le Gheorghe Gradinaru

  Todosiciuc Bogdan Adrian "să recunoască faptele rele din trecut, dar acestea să fie iertate" Poftim? Iertate? IERTATE? Dar infractorii de rand de ce nu sunt iertati? De ce sa iertam jaful national? Generatii intregi si-au irosit viitorul in tara asta din cauza coruptiei si a jafului politicienilor. Atunci cand nu se intampla nimic e rau si coruptie, cand incep sa fie luati din toate partidele si anchetati pentru faptele lor e rau pentru ca e "abuz"???

  S.K  Domnule Todosiciuc- e un drum facil- dar puțin cam mincinos. Care jaf ? Ăla cu care am fost de acord cu toții când l-am dat jos pe Ceaușescu ? Am vrut societate capitalistă- am avut încredere în oamenii politici care ne-au zis că ce am avut noi e câh- și după aceea ne întrebăm de ce n-avem și noi o Coree de Sud ? Chestia cu jaful e modul în care suntem fraieriți să înghițim măgăriile...

  Todosiciuc Bogdan Adrian Domnule Kovacs, e incorect sa atribuim vina jafului national "noua tuturor". In primul rand eu personal nu l-am dat jos pe Ceausescu (eram prea mic atunci) si nu am votat cu hotii (am votat cu "outsiderii", atunci cand erau pe buletinul de vot). Poporul este o masa care poate fi usor manevrata, dar vina principala e a manipulatorilor si nu a celor manipulati. Pe langa asta sistemul e facut in asa fel incat oamenii corecti nu au sanse sa ajunga in fata.

  S.K   Domnule Todosiciuc- haideți să ne lămurim. Nu e vorba despre nici un fel de jaf. Ăsta e capitalismul. Mi-e extrem de lene- să caut să vă dau un link- dar dacă o să vă uitați pe Wiki la Carnegie, Mellon sau Rockfeller- o să observați că marile averi care au mișcat SUA au fost făcute exact la fel ca cele din România. Deosebirea este că noi am mers în prostie pe ideea să ne desființăm chestiile productive- și suntem unde suntem .

  T.B.A   Cu siguranta ca si in SUA/UE s-au facut abuzuri si jafuri. Corect. Da, asta e capitalismul, corect. In orice sistem se intampla asta. Dar acolo abuzurile au fost si corectate (macar partial) prin lege si aplicarea legii. Cand astazi asta se intampla la noi e dintr-o data "rau".

  S.K  In SUA- în acest moment- există frați- Kohn- care și-au propus să strângă 1 miliard de dolari pentru campania SUA din 2016. Evident că ei nu dau 1 miliard pe ochi frumoși- ci practic îi cumpără pe republicanii care vor fi aleși. Totul este perfect legal în SUA....

  O.L   Nenea asta mi se pare a fi un personaj din aceeiasi familie cu George Friedman: http://adevarul.ro/.../cine-autorul.../index.html

Cine este autorul articolului anti-DNA din New York Times. Fan Ponta şi al...

adevarul.ro

  A.S   Articolul din NYT nu este un articol anti-DNA ci unul anti justițiar-populism. Observ dinnou că ne concentrăm mereu asupra identității autorului (posibil un lobbist plătit) în loc să analizăm ideile. Este un obicei rău acesta: când ideile nu ne plac ori, cel puțin, nu ne sunt familiare, îl desființăm pe autor ca și când noi nu am putea judeca liber și ne-am însuși sau am respinge ideile automat exclusiv în funcție de reputația celui care le pune în circulație.

Acum câteva zile, într-o emisiune de la Realitatea TV la care am fost invitat să discut despre Ucraina și s-a vorbit despre Traian Băsescu, am lansat ideea unei "comisii pentru adevăr și reconciliere" care să analizeze fenomenul corupției în România postcomunista (inclusiv pe baza cazurilor concrete evidențiate de DNA) și să propună măsuri pentru reintegrarea socială a celor implicați în el, pentru punerea capitalurilor acestora acumulate prin fapte de corupție în slujba cetățenilor și pentru prevenirea corupției în viitor. Am regăsit, nu fără o oarecare surpriză, ideea "comisiei pentru adevăr" în articolul din NYT. De fapt, ea nu este cu totul nouă. Asemenea metode au fost utilizate în țări afectate de crize care au dezbinat societatea și care, spre a reface coeziunea naționala, au trebuit să facă apel la imaginație - spre a integra toate componentele societății în efortul dedicat unui viitor comun mai fericit - mai mult decât la memorie - care deștepta amintiri urâte incitand la dezbinare, răzbunare și represiune.

În articolul din NYT se vorbește despre "iertare". În termeni juridici o formă de iertare este amnistia. Din punctul meu de vedere, în condițiile unei corupții de masă, o asemenea "iertare" ar avea meritul de a reseta jocul scutindu-ne de efectele secundare negative ale represiunii justițiare.

Nu poate fi vorba, însă, de o iertare pură și simplă ci de una circumstanțiată și condiționată. Adică o iertare care să refacă integritatea structurală, morală, materială și financiară a societății românesti.

Astfel, "iertarea" ar trebui acordată doar celor care își aduc în țară banii negri ascunși prin diverse colțuri ale lumii (acolo unde autoritățile române nu îi vor găsi oricum niciodată) și reintrodusi în circuitul economic licit. Aceste capitaluri ar urma: 1. să fie impozitate cu diferite procente în funcție de gravitatea faptelor imputate celor în cauză (procentul ar putea fi mai mare pt cazul faptelor de corupție); 2. procentul de impozitare ar putea scădea dacă sumele respective ar fi investite în proiecte strategice ale statului român (ex autostrăzi, spitale, școli) sau s-ar putea stabili obligația ca un anumit procent din sumele rămase după impozitare să fie investit în asemenea proiecte; 3. pentru o perioada de timp ulterioară repatrierii banilor, proprietarii lor nu vor putea achiziționa proprietăți imobiliare în străinătate decât cu plata unor taxe semnificative aplicate asupra valorii tranzacției, taxe care se vor face venit la bugetul statului român. Celor care se vor implica din nou în fapte de corupție similare faptelor pentru care au beneficiat de "iertare", li se va da un spor de pedeapsă semnificativ.

Evident, imaginația bazată pe o abordare rațională și pozitivă poate identifica și alte condiții. Ele nu vor satisface, cu siguranța, setea de răzbunare a mulțimii dar vor restabili coeziunea societății și vor furniza statului mijloace pentru ridicarea nivelului de viața, scutindu-l de consumul excesiv de energie în activități represive și permițându-i, în condițiile încetării războiului intiern, concentrarea forțelor asupra războiului extern.

Care ar fi alternativa? În orice caz, continuarea actualului "circ" judiciar care se transformă într-o stare de teroare generală cu efectul unei fracturi naționale de proporții potențial letale. În cel mai bun caz, recuperarea nominală a pagubelor produse de cei acuzați, prin confiscarea averilor lor și varsarea acestora la bugetul statului spre fericita indestulare a unei noi generații de birocrați corupți; timp în care pe locul lăsat vacant de capitalul românesc confiscat se va instala falnic și pe nimic capitalul străin. În cel mai rău caz, cu încrederea în sistemul democratic pierdută, societatea se va prăbuși în anarhie, ca preambul al dictaturii, iar națiunea astfel slăbită de pe urma terorii și a ceea ce pare a fi tot mai mult un adevărat război civil (când aproape toată clasa conducătoare este coruptă - adică avem de a face cu un comportament deviant în masă - nu mai vorbim de infracționalitate ci de revoltă a faptelor impotriva dreptului și despre război civil) va aluneca până la capăt în statutul de colonie.

Dacă resocializarea prin "iertare condiționată" îi servește dlui Ponta sau dlui Băsescu sau dnei Udrea etc, puțin îmi pasă. Important este ca ea să servească intereselor reale ale națiunii române chiar dacă astfel justificata sete populară de revanșa ar fi sacrificată. (Aici stă diferența dintre justiție, care trebuie să asigure binele material al societății, și dreptate, care vizează satisfacția morală. Sunt momente în istorie când justiția și dreptatea nu sunt același lucru și cand cea din urmă trebuie sacrificată spre a o salva pe cea dintâi. Altminteri dreptatea fără justiție este zadarnică și până la urmă ea însăsi în pericol.)

Așadar, să comparăm și să cumpăram.

  A.S   Am toate motivele să cred că autorul articolului din NYT nu a scris din convingere ci spre a servi anumite interese oculte dar foarte ușor de identificat. Am tot atâtea motive, însă, să cred că mulți dintre aceia care concentrându-se asupra identității autorului ne îndepărtează de analiza ideilor din articol, o fac în numele altor interese oculte iar nu în interesul justiției. Nu știu dacă lupta împotriva corupției, așa cum au conceput-o Traian Băsescu, Monica Macovei și alții ejusdem farinae, va duce la eradicarea corupției dar știu că ea este pe cale (și nu fără intenție) să distrugă națiunea română scoțându-o din istorie. A nu evalua cu luciditate analiza publicată în NYT servește celor care urmăresc subminarea națiunii române iar nu celor care visează la triumful justiției asupra răufăcătorilor.

  O.L   D-le Severin sunt de acord cu propunerea dvs insusita foarte probabil si de Basham (articolul a fost scris fara indoiala in baza informatiilor unor colaboratori locali). Dar nu cred ca ea va trece dincolo de faza dezbaterii pentru ca:1) cruciada anticoruptie este sustinuta de Departamentul de Stat in frunte cu Victoria Nuland care trateaza in actualul context coruptia din Romania ca pe o activitate anti-americana;2) subiectii eventualului program de clementa si reintegrare sunt dominati mai degraba de lacomie decat de instinctul de conservare si in concluzie vor prefera probabil cativa ani de puscarie decat sa cedeze averile stranse prin acte de coruptie; 3) opinia publica nu va sustine in marea ei majoritate o astfel de masura pentru ca o va recepta ca pe un aranjament si o dovada ca in Romania minunile nu tin decat 3 zile, ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu exista nici o garantie ca banii readusi in circuitul bugetar vor fi folositi cu folos.

  O.L   A si inca ceva: D-le Severin pe viitor cand veti avea astfel de idei out of the box, va rog sa nu le mai enuntati in public pentru ca uitati-va cata tevatura pot sa produca.

  A.S   De acord cu ultimul punct. În legătură cu celelalte vă pot spune doar că și în US există un curent care simpatizează cu soluțiile prezentate de mine. Ce crede dl Basham mă interesează mai puțin.

  A.S  Completare pt dl Lupu: 1. Dna Nuland nu crede că toți corupții din România sunt antiamericani ci că toți americanocriticii din România sunt deopotrivă antiamericani și corupți. Așa cum pe timpurile comuniste dizidenții nu erau condamnați pentru delicte politice ci pentru că ar fi fost homosexuali sau duși cu capul, așa azi americanoscepticii nu sunt condamnați pentru opțiunea politică ci pentru corupție. 2. Subiecții programului care nu îl vor accepta (asta depinde și de atractivitatea programului) vor face pușcărie. 3. Opinia publică nu va ieși în stradă indiferent de soluția privind lupta împotriva corupției. Ea va ieși în stradă, însă, atunci când statul eșuat nu îi va mai putea oferi nici o protecție. Ca și în cazul valorificării creanțelor litigioase, ea va trebui să aleagă între a obține un preț sub valoarea creanței sau a nu mai încasa creanța deloc. De regulă, cel care vrea totul nu obține nimic.