Chestia cu axele

Chestia cu axele – 3 martie 2015

Stefan Kovacs

Chestia cu Axele
----------------------
De când mă știu lumea din România e condusă cu lozinci. De la ”cincinalul în 4 ani și jumătate” la ”axa București-Londra-Washington” oamenii noștri politici dovedesc că trebuie să fie măreți, gigantici, sublimi- dar nu utili stricto senso. Aș fi preferat o lozincă de genul ”Nici un analfabet în România” sau ”Toți românii de până în 50 de ani știu să folosească calculatorul” unor aiureli.
Dacă lozincile de pe vremea lui Ceaușescu puneau accentul pe conducerea de partid și de stat- așa era atunci - lozincile de azi pun accentul pe visele umede ale politicienilor. ”Axa București-Londra-Washington” enunțată de gânditorul nepereche Băsescu- n-a fost confirmată nici de Londra și nici de Washington ca fiind prioritară- de exemplu- luptei pentru drepturile LGBT- din care dl. Kerry își face un stindard. Dar pe când domnia sa măcar se referă la niște funduri americane concrete- trista axă e doar un ”Cri, cri, cri/toamnă gri” generată de dl. Băsescu. Ceea ce n-ar fi rău dacă oameni (sper eu de bun simț) n-ar fi aderat plini de importanță la o astfel de aiureală.
Întreb și eu- și sper că ne va lumina cineva vreodată- cât înseamnă în Euro, coco sau cine știe ce altă monedă - participarea României din 1990 și până în prezent la expedițiile din Irak și Afganistan ? Din 1990 (îmi amintesc episodul cu Darie Novăceanu care se repezea să fie cel mai ardent acuzator al lui Saddam) și până azi ne-am aruncat în toate aventurile în care n-aveam ce căuta (există cumva rațiunea vreunui conflict între România și Irak sau Afganistan ?) în schimbul unor zâmbete și a dnei. Nulland care ne dă lecții. Merită ?
Prin anii 90 Germania ne-a propus un plan de integrare care ar fi meritat într-adevăr acceptat- respectiv o mare parte din sistemul german referitor la legile muncii, securitate, etc. ar fi fost implementat în România- împreună cu investitorii aferenți. N-a fost bun pentru noi- și ne-am trezit cu WW în Cehia și cu investițiile majore germane tot în Cehia și Polonia. Astăzi nici dracu nu ne-ar mai face o astfel de propunere- în schimb suntem puși la colț pentru infama și groaznica corupție. Asta când frații Koch strâng un miliard de dolari pe care îi pun la dispoziție pentru campania republicană din 2016. Și noi ne lovim pe noi cu poveștile despre cât de corupți suntem....
Urez sincer viitorilor locuitori ai acestor plaiuri - pitici, pinguini, chinezi, omuleți verzi- să fie mai deștepți și mai preocupați de interesul propriu decât am fost noi din 1990 încoace.

  Viorel Straoanu Da' in CAER,in CAER nu intram ?

  S.K  N-ar trebui să intrăm în nimic care să nu ne ajute pe noi- într-un mod direct. UE are avantaje certe- unul fiind desființarea vizelor - și eventuala piață comună de muncă.

V.S . "Prin anii 90 Germania ne-a propus un plan de integrare care ar fi meritat într-adevăr acceptat- respectiv o mare parte din sistemul german referitor la legile muncii, securitate, etc. ar fi fost implementat în România- împreună cu investitorii aferenți."

Domnule Kovacs, puteti documenta cumva cele scrise mai sus? Daca nu, stie careva ce si cum?

Eu am tot aflat de franturi de sfaturi germane, pe o problema sau alta--de exemplu, restituirile sau in probleme sindicale. Acum pare ca vorbim de un plan intreg...

  S.K   Mă refer la aspectele din domeniul muncii și protecției sociale. Ni s-a propus adoptarea sistemului legislativ german în domeniu- și ni s-a oferit și ajutoprul necesar. Secretarul de stat la protecția muncii din acea perioadă a fost prin 1993 în vizită la Bonn în acest sens. Toată lumea din Departament vorbea despre acest lucru. Nu știu de ce nu s-a finalizat- în orice caz Germania s-a cam fript cu noi...

  P.A-z  .
In 1993 era guvernul Stolojan sau Vacaroiu? Sau decizia de a (nu) merge cu Germania era la alt nivel?

  S.K   Mi-e rușine să spun - dar nu mai țin minte. Parcă era deja Văcă...așa un pic mai pe sub masă (adică bârfă) s-a spus că cei care aveau cheia deciziei mai vroiau să se plimbe și prin alte părți. La un moment dat a apărut un sistem danez- evident că după o vizită în Danemarca. Personal- am explicat la momentul respectiv că pentru noi, în domeniul protecției muncii cum era atunci- fie că ne păstrăm vechiul sistem- fie să adopte un sistem (de preferință cel german) cap-coadă. S-a amestecat protecția muncii cu activități organizaționale legate de muncă (protecția muncii era totuși o chestiune majoritar tehnică- care n-avea legătură cu completarea și păstrarea cărților de muncă) și s-a ajuns la un hibrid- după părerea mea ineficient.

  P.A-z .
"s-a spus că cei care aveau cheia deciziei mai vroiau să se plimbe și prin alte părți" IEFTINI, domnule, IEFTINI!

  S.K  Ar fi multe de discutat- și câteva lucruri s-au și spus despre comportamentul dlui. Roman în străinătate. Nu e treaba mea- sincer. Eu nu pot decât să deplâng faptul că o echipă extraordinară de profesioniști- de la cei din Departament, inspecțiile teritoriale de protecția muncii și până la institut (directorul nostru general- regretatul prof. dr. Alexandru Darabont) au fost schimbați peste noapte în perioada guvernării CDR...

  Smaranda Dobrescu In 1993 la butoane era guvernul Vacaroiu.In domeniul muncii si al protectiei sociale s-a pus problema daca sa se instituie un sistem bazat pe prestatii multiple sau pe testarea mijloacelor. Evident s-a ales cel de-al doilea care a permis prin 1993 adoptarea legii privind venitul minim garantat. In domeniul pensiilor era deja in functiune sistemul Bismark bazat pe o formula de solidaritate. Abia in 2000 a fost elaborat sistemul public de pensii baat pe echitate. Cele mai mari probleme le-a ridicar adoptarea sistemului public de sanatate. Prin actiuni puternice de" lobby" ale unui grup de medici parlamentari s-a adoptat Bismarkul german in 1997, sistem complet impropriu Romaniei. Codul muncii elaborat in 2003 a avut la baza o documentare serioasa dupa legea germana. Toata legislatia s-a modificat intr-o oarecare masura dupa semnarea Cartii Social Europene si dupa aderare. Tratatul de la Lisabona prevedea libera circulatie a bunurilor, capitalului si a fortei de munca. Deci cele doua avantaje enumerate de Stefan Kovacs se datoreaza aderarii.

  S.K  Evident că există o multitudine de aspecte- din care noi la vremea respectivă am văzut doar pe cele strict specifice domeniului- și din punctul nostru de vedere. Știu de oferta făcută în 1993 de la partenerii noștrii germani din acea vreme- respectiv BIA. Unul din avantajele lor era sistemul de asociații profesionale- care răspundeau fiecare de un anumit sector și care acționau ca susținători ai respectivei BIA- aceasta fiind un institut al asociațiilor profesionale. Din păcate la noi a fost implementată doar asociația profesională din minierit- și aceea cu scandalurile aferente. Am fost de față când secretarul de stat de la mine- a țipat că respectiva asociație va fi instrumentul lui Cosma și că nu merită făcută. E, ar fi multe povești de spus...poate că mă apuc să-mi scriu memoriile la un moment dat, aviz celor interesați...

  S.D  Asteptam cu interes.. Pe masura ce a trecut timpul s-au infiintat prin lege proprie si alte asociatii profesionale. Cele mai puternice sunt acum cele din domeniile umaniste, in sensul ca au multi membri, dar putere si fonduri insuficiente.

  S.K  Asociațiile din Germania- cum ar fi DG-Bau sau DG-Chemie- sunt foarte puternice. Pe undeva e bine- pentru că probabil (n-am studiat foarte mult chestiunea) au la bază niște sindicate puternice- plus interesele comune între acestea și patronat. Cu alte cuvinte au grijă de angajații lor- cu o supervizare corectă și binevoitoare din partea statului. Mă întreb în România- care a fost o piață puternică de lohn la o anumită vreme- cine o fi avut grijă de lucrătorii plătiți cu salariul minim pe economie și informați că trebuie să se mulțumească cu atât (a se vedea ”documentarul” făcut de Digi cu lenea românilor).

  S.D   Interesele comune in Germania intre patronate si asociatii sau sindicatele de intreprindere erau reprezentate de consiliile sau comitetele de intreprindere unde pe langa consiliul de administratie al companiei/intreprinderii erau prezenti si reprezentanti ai lucratorilor cu drept de propunere si veto in politica economica. Dupa stiinta mea doar in Franta mai existau si nu atat de reprezentative.Am castigat odata o motiune in partid cu tema mea care propunea infiintarea de comitete de intreprindere. Din pacate, sindicatele nu au fost mai departe suficient de zeloase incat sa preseze adoptarea legislatiei respective

Mihai Ion Turcu Va relatez o experienta personala. prin anii 80, lucram intr-un laborator de sanatate mintala in cadrul celui mai mare spital de psihiatrie din tara, cu atributiuni specifice in psihoprofilaxie si reinsertia sociala a bolnavilor, impreuna cu medicul sef am gandit sa initiem o forma de implicare a apartinatorilor bolnavilor la demersul nostru institutional. Era sa ne pierdem locul de munca. Acuza era privind indrazneala de a aduce impreuna niste oameni. Societatile liberal-democrate se bazeaza pe sodalitati civile independente de stat cu putere de subzistenta autonoma, care exercita control eficient asupra statului. Noi, am invatat in jumatate de secol sa existam intr-un sistem de partid unic-stat. Mai nou stim doar sa iesim inh strada, lucru invatat in 1989. A iesi in strada este important dar o societate nu se organizeaza si conduce din strada. Avem institutii prin constitutie autonome, Universitatile si bisericile. Iata NU VOR SA FIE AUTONOME, universitatile se lasa facute varza de minister si BOR se lupta sa devina biserica de stat.