Pe facebook: Ce nationalitate au antreprenorii din Romania

duminică, 8 martie 2015

Ce nationalitate au antreprenorii din Romania

Ce nationalitate au antreprenorii din Romania – 18 februarie 2015

Draghi Puterity

Mda... problema capitalismului in Romania sunt capitalistii romani.
http://www.capital.ro/lista-neagra.html

Naționalitatea antreprenorului care controlează o companie locală riscă să devină un factor de depunctare severă pe grila de scoring a băncilor. Care naționalitate? Tocmai cea română. Și cum efortul de înțelegere a „realităților românești“ s-a dovedit pen

capital.ro

Prospectiv A-z .
Cand un fenomen dela distanta produce si intretine unul local ce se manifesta ca si cand ar fi independent, moralistii de serviciu, platiti si voluntari, vor avea grija sa *explice*.

Alexandru Botu Nu Lista neagra este problema, ci Oaia Neagra. Daca n-ar exista astfel de specimene, niste Liste cu specimene nu ar exista. Numai ca, in cele mai multe cazuri, oile negre sunt vopsite cu voia lor sau fara voia lor, nu naturale.

P.A-z .
Avem o problema mai mare?...
http://www.zf.ro/.../omul-de-afaceri-ion-tiriac-invita...

Omul de afaceri Ion Ţiriac invită autorităţile să verifice activităţile...

zf.ro

P.A-z .
Repet, cea mai mare prioritate pentru KWJ ar trebui sa fie crearea unui sector financiar-bancar ROMANESC. Nu-i usor daca Guvernul si BNR nu vad la fel prioritatile--teoretic, Isarescu este cel mai mare obstacol.

Iata ce scrie in sensul acesta si Nicolae Dănilă, Prof. Univ. Dr., Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania

http://www.zf.ro/.../de-ce-nu-se-reiau-investitiile-desi...
__________________
Am mai scris aici despre cum sansele lucrului bine facut depind de echipa din jurul lui KWJ. Nu stiu care erau legaturile acestuia cu omul de afaceri sibian Carabulea, dar pe unul ca acela l-as include macar informal in cercul de referinte.

De ce nu se reiau investiţiile, deşi inflaţia şi dobânzile au ajuns la niveluri scăzute, iar...

De ce nu se reiau investiţiile, deşi inflaţia şi dobânzile...

zf.ro

P.A-z .
via Marius Mina
"In Romania meciul dintre "sistem" si initiativa privata a intrat in finala pe aparate. Oricine se incumeta sa-si deschida o firma devine un potential infractor . Daca nu dai taxa de protectie si nu esti protejat al mafiei institutionale , cu radacini in varful serviciilor secrete, justitie si administratie, esti victima programata la macel. Nu-i de mirare ca dispar mii de firme trimestrial, investitori seriosi pleaca in graba preferand Bulgaria . Romanii nici patrunjel nu mai pot vinde fara frica puscariei . Tot circul se consuma cu acordul Bruxelles-ului , al tradatorilor autohtoni , in slujba agentilor de vanzari din anturajul ambasadelor straine. Syriza e boala transmisibila dar ma tem ca romanii sunt cel mai imun popor din istorie. Imun la schimbari radicale. C-asa vrea Dumnezeu "

Alexandru Botu Cam sumbra descrierea, un pic suprarealista, pentru a atrage atentia. Dar necesara, sa se stie ca se stie!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 8 martie 2015

Ce nationalitate au antreprenorii din Romania

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv