Câteva reflecţii despre criza de identitate şi debusolarea etică a românilor

Câteva reflecţii despre criza de identitate şi debusolarea etică a românilor – 17 februarie 2015

Nedeea Burca

Toate acestea şi multe altele încă au ruinat în primul rând structura identitară a oamenilor simpli şi cinstiţi care privesc tot acest circ dezlănţuit şi nu pot pricepe de ce viaţa lor onestă, dusă în modestie şi cumpătare şi-a pierdut orice preţ, după cum nu pot pricepe cum regulile simple şi clare, ce n-au nevoie să fie reinventate, nu valorează nimic pe lângă un ticălos isteţ, pe lângă un viclean înrăit - dar, vai! – „de succes”, pe lângă toţi indivizii lipsiţi de cuvânt şi de onoare care inventează fără nicio jenă forme noi de abjecţie pentru orice situaţie a vieţii.
Ar trebui să ne întrebăm în ce fel se poate – dacă se mai poate! – remedia această situaţie, într-o oricât de mică măsură? Mai precis, nu cumva, tocmai restituind moralei şi meditaţiei etice locul pe care l-au ocupat până acum, în toate cetăţile (cu excepţia celor totalitare), am putea să influenţăm în bine regăsirea de sine a românilor? Sau dimpotrivă: Am izbuti , oare, să stăvilim debusolarea etică atât de periculoasă pentru viitorul naţiunii, odată cu reedificarea structurilor noastre identitare, şi asta înainte de a fi prea târziu?http://blog.prospectiv.org/…/cateva-reflectii-despre-criza-…

Grupul Prospectiv: Câteva reflecţii despre criza de identitate şi debusolarea etică a românilor

blog.prospectiv.org|De Grupul Prospectiv

  Alexandru Botu Despre debusolarea etica a romanilor ar trebui sa se vorbeasca mult mai des si mai aplecat pe chestiune.

  Nedeea Burca In perioada in care am citit pentru documentare cam constatat ca, paradoxal, si contrar impresiei mele de pana atunci, se scrie... Insa, nu inteleg de ce textele/cartile cu pricina nu ajung, sau ajung foarte greu la cititor, chiar si la acela interesat...

  Smaranda Dobrescu Frumos scris materialul, Nedeea!
Aceste materiale despre identitatea eului sau identitatea grupului sunt cam particulare si rezervate sociologiei in special si poate de aceea publicul obisnuit nu este interesat, desi subiectul este de prima mana. Pe langa Universitata din Cluj s-au facut o multime de studii, teze de doctorat, etc referitoare la acest subiect. Ca sa deschidem comentariile as avea doua intrebari:
1. Avem afirmatia"Identitatea eului este puternica doar intr-o societate stabila" "Societatea globala a creat un sistem de inegalitati economice care au condus la instabilitatea societatii"
Ar putea rezulta de aici ca societatea egalitara comunista favoriza identitatile individuale si de grup puternice ?

2.Invatamantul actual nu induce tinerilor un sistem etic care sa-i ajute la adoptarea unui anume tip de comportament, mai putin supus tendintelor egoiste. Etica socialista din comunism care vorbea de cateva percepte: sa nu furi, sa nu... dar care functiona intr-o tara cu cel putin o treime de delatori, era totusi o etica, Era ea de preferat?

  A.B   Sunt obligat sa intervin.
In primul rand , si nu din politete, trebuia sa remarc si eu calitatile nu numai estetice ale scrisului Doamnei Nedeea Burca, dar cum si in cadrul Grupului Prospectiv suntem preocupati mai mult de eficienta rezulta de ce observand n-am si evidentiat.
Apoi, intrebarile Doamnei Smaranda Dobrescu necesita raspunsuri nepripite, desi in aparenta par simple.
De exemplu " Ar putea rezulta de aici ca societatea egalitara comunista favoriza identitatile individuale si de grup puternice ?" Pai exista o excludere, o incompatibilitate intre identitatile individuale si cele de grup, fiecare -daca se evidentiaza- facand-o dialectic in defavoarea celeilalte. Adica, amandoua puternice nu pot fi, cu adevarat.
Apoi, " Etica socialista din comunism care vorbea de cateva percepte: sa nu furi, sa nu... dar care functiona intr-o tara cu cel putin o treime de delatori, era totusi o etica,.."
contine negarea afirmatiei. Si nu din neglijenta ori dintr-o perceptie idealista, ci din dorinta de provocare. Provocare inteligenta.
Din mult respect pentru cele doua Doamne trebuie sa ma opresc aici.

  S.D  Alexandru, nefiind de specialitate am inteles ca cele doua tipuri de identitate se afla intr-o relatie speciala: " existând astfel o continuă pendulare între identităţile de grup şi acelea particulare, precum şi adevărate „strategii” de forjare a identităţii, prin intermediul cărora indivizii încearcă să se adapteze lumii în care trăiesc. " Intrebarea mea se referea la identitatea eului. Asta, imi provoaca si o alta intrebare, pornind de la aceeasi afirmatie de la pct.1: In conditiile actuale de societate inegalitara indivizii nu mai pot avea o identitate a eului puternica? Lucrurile sunt pierdute? Este o observatie empirica ?

  N.B  Multumesc, Smaranda, multumesc domnule Botu! Imi cer scuze ca va raspund tarziu, dar am avut multe drumuri de facut astazi si de-abia acum am reusit sa ajung, in sfarsit, acasa. Mai vreau sa va spun ca nu consider ca am numaidecat dreptate. Tocmai de aceea discutam. In opinia mea, insa, tocmai ca raul cel mare a inceput in comunism. Mi se pare ca am si spus ca toate aceste dezechilibre sunt moştenite din comunism. De asemenea, chiar daca m-am referit si la situatia globala, textul meu este despre Romania. Pe langa sistemul de inegalitati economice care duce la instabilitate (si nu este opinia mea ci a lui Stiglitz), Romania avea deja niste probleme speciale. Iar cele care au aparut ulterior au fost, multe din ele, si mai speciale, sau, in orice caz, altele decat ale celorlalte tari postcomuniste. Ma refer in primul rand la atacurile sistematice la ideea nationala, la biserica ortodoxa, chiar si la istoria poporului roman si a culturii romane. Dupa parerea mea toate astea au zguduit structurile identitare colective ale celor trecuti de o anumita varsta si le-au distrus cu totul pe acelea ale tinerilor. Fireste nu se poate generaliza, nu se poate spune ca s-a intamplat asta cu toti oamenii, in toate cazurile. Dar cu foarte multi, cu majoritatea s-a intamplat intocmai. Cat priveste identitatea individuala, in clipa in care, sa dau doar un singur exemplu, nu poti plati rata la banca si esti dat afara din casa, cazand de pe o anume treapta sociala, undeva foarte jos de unde nu e deloc sigur ca te vei mai ridica vreodata, ce se intampla cu eul tau atunci? Cine mai poti spune/crede ca esti? (Cand nu ai nimic, nicio alta valoare de pus in loc) Se mai intampla un lucru: demnitatea a fost inlocuita cu aroganta. Simtitm cu totii aroganta oamenilor cu bani multi, ii vedem cum se manifesta. Dar aroganta, chiar daca a aparut ca un substitut al demnitatii, nu-i totuna cu demnitatea. Demnitatea nu ti-o poate lua nimeni, in niciun fel de conditii. Un om care e doar arogant, intra insa in criza imediat ce isi pierde sau i se iau jucariile... Am vazut destule exemple din astea in ultima vreme. In conditiile lipsei oricarei solidaritati sociale, oameni devin extrem de vulnerabili.... Cat priveste perioada comunista, noi ne mai amintim cum a fost atunci. Pot spune ca profesorii mei m-au invatat foarte multe reguli, iar pe altele le-am deprins la scoala marilor scriitori si filosofi. Cartile erau pe toate gardurile si costau extrem de putin. Toate scolile, orasele, liceele aveau biblioteci cu de toate si LECTURA ERA OBLIGATORIE. Trebuia sa scriem in fiecare vacanta despre ce-am citit noi, exact asa cum trebuia sa rezolvam un car cu probleme de matematica. Acum nimeni nu ii mai pune sa citeasca pe elevi si vad masterande care nu sunt capabile sa citeasca un text la prima vedere fara sa se incurce si fara sa se opreasca la capat de rand, asa cum noi nu faceam deja de prin clasa a treia sau a patra. Existau intr-adevar delatori - stim asta. Unii au fost santajati si nu poti sa-i judeci, altii, mai putini, au facut-o de buna voie si din proprie initiativa. Cu totul lipsiti de glorie au ramas numai cei care au refuzat o asemenea colaborare. Pentru ca nu era imposibil sa refuzi si, de multe ori, nu ti se intampla nimic. Nimic rau, dar nici nimic bine, fireste numai ca asta e deja o alta poveste. Referitor la ultima intrebare, Smaranda, desigur ca exista chiar si acum oameni cu o puternica identitate a eului. Printre cei foarte puternici, precum si printre cei neincercati de soarta. In ceea ce ma priveste, mie mi-a fost inoculata ideea (de catre comunisti), poate gresita, ca oamenii se nasc egali si ca absolut fiecare viata conteaza. Chiar daca in realitate nu era intotdeauna asa, asta se afirma raspicat, asta era politica oficiala. O fi mai bine acum cand ni se spune verde-n fata, ca numai viata unora este valoroasa, iar ceilalti sunt considerati aproape ca niste animale?

  S.D  Imi place foarte mult legatura pe care o face Mircea Platon intre identitate si starea de normalitate. Are cateva pasaje pe care vi le propun spre revedere, asa, de dorul lui Mircea cel cu un sine atat de puternic:

"Am observat că nu e nevoie să fii expatriat pentru a-ți pierde identitatea. Poți să trăiești în Canada și să fii român, după cum poți trăi în România și să fii un debusolat. Pierderea identității nu are de a face doar cu abandonarea anumitor valori, ci mai ales cu pierderea anumitor standarde și moduri de gândire. ""
"Proasta educație, fie aici, fie în țară, produce mai mulți căzuți din Lună decât orice expatriere. Și spunând asta mă gândesc la un personaj foarte drag mie, la arhitectul, eseistul și marele boier, întrupare a adevăratei elite românești, care a fost George Matei Cantacuzino, născut la V iena în 1899, mort la Iași în 1960,

"Dar ce pagini pătrunzătoare a scris despre vechea arhitectură românească și despre România veche. Ce mare patriot a fost! De ce? Pentru că era echipat intelectual și moral să perceapă și să asimileze România profundă. Pentru că nu era ciocoi. Nu era un ciocoi al spiritului. Or, sistemul public de educație (primar, gimnazial și liceal) anglo-saxon actual, pe care văd că îl importăm cu multă râvnă și în România, produce oameni lipsiți de echipamentul cultural necesar pentru a percepe valoarea și sensul a orice: de la țara lor, la lumea largă. Oamenii care cad victimă acestui tip de dezvățare, de contra-educație sunt lipsiți de identitate. Iau culoarea, dar nu și identitatea, locului unde se află și atâta tot."

http://blog.prospectiv.org/.../dialoguri-prospective-viii...

Grupul Prospectiv: Dialoguri prospective (VIII)

blog.prospectiv.org|De Grupul Prospectiv

  N.B  Cata dreptate are!

  Prospectiv A-z .
"N-aş fi dat exemplele de mai sus - toate astea şi încă multe altele de acelaşi fel sunt binecunoscute de toată lumea – de n-aş simţi nevoia să explic că, în opinia mea, alienarea unei majorităţi semnificative a populaţiei României se datorează faptului că, simultan cu scăderea continuă şi galopantă a nivelului de trai, oamenii au fost nevoiţi să suporte şi o agresiune fără precedent exercitată asupra tuturor valorilor identitare, individuale sau de grup, care le erau caracteristice şi care le-ar mai fi putut înlesni o cât de firavă autodefinire spirituală."

Foarte bine spus. As adauga doar ca TOATA LUMEA e in schimbare dela terminarea (primului?) Razboiului Rece incoace. In alte cuvinte, in Romania post-1989, avem la lucru curenti anti-identitari pe cel putin 3 nivele.

"În decursul acestui proces de destructurare identitară, parţial o consecinţă firească a trecerii la noul sistem economic şi politic dar, în acelaşi timp, ajutat şi grăbit de aceia care se temeau de o eventuală contrareacţie solidară a societăţii româneşti, precum şi de cozile lor de topor, nimic n-a rămas neterfelit: nici patria, nici istoria, nici religia, nici cultura română însăşi apoi, de parcă toate astea n-ar fi fost de-ajuns, categorii largi de oameni au fost manipulate prin intermediul mijloacelor media şi al internetului, asmuţite unele împotriva altora cu o ticăloşie criminală în sensul cel mai deplin al cuvântului: tineri contra vârstnici, bogaţi contra săraci, „comunişti” contra „anticomunişti”, ardeleni contra munteni şi moldoveni, români din diaspora contra celor din ţară, toate acestea deteriorând încă şi mai puternic relaţiile umane din întreaga societate."

La un nivel, ca tot vorbeam de ele, avem de-a face cu aplicarea vechiului principiu *divide et impera*. Daca romanii nu pot face mare lucru in sensul re-edificarii lor identitare la nivelul cel mai global, cel putin deocamdata sau cat timp liderii romani cu dreapta masura sunt inca in formare, pot face suficient la cele 2 nivele nationale. Textul Nedeei Burca e un inceput, sper sa fie si continuare.

  N.B  Intr-adevar, prea multe de facut nu sunt. Totusi, ma gandesc ca daca ne straduim sa intelegem ce se petrece si, totodata, sa ne intelegem pe noi insine mai bine, asta ar putea fi de ajutor. Macar putin.

  A.B  Parasirea de sine, nu in sens mistic, intr-o lume caracterizata de agresiune si lipsa de respect pentru VALORI poate fi scopul urmarit de agresori.